1,189 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > A CATEDRALEI GREA SINGURĂTATE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1540 din 20 martie 2015 Toate Articolele Autorului în crucea nopții sună înfundate din turla-naltă clopote stinghere marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate se prăvălesc spre bolți întunecate dogite tânguiri, parcă a moarte și vântul le împinge mai departe de-a catedralei grea singurătate atât a fost ! de timp eliberate rămân peste oraș
A CATEDRALEI GREA SINGURĂTATE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379788_a_381117]
-
Ce l-ar determina, îndeobște, pe un om împlinit, să-și aducă prinosul de suflet, să-l fărâmițeze și să-l împartă? Ce ecou ar avea în familie, care de obicei, pune preț pe cele lumești, dar fiecare se simte stingher și străin în vecinătatea celuilalt? E vorba de acea „singurătate în doi”, singurătate-mpreună, „străinătate” (cu sens de înstrăinare) eminesciană cu care se confruntă omul zilelor noastre. De aceea, omul caută un loc unde să simtă el însuși. E greu
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
e punctul forte, dar în același timp, moartea sentimentului. Rămâne drumul până acolo. Starea de febrilitate, de ardere, de emoție dusă la paroxism, sunt născătoare de stări lirice autentice. Ce-i rămâne poetului? Rătăcirea printre „plopii fără de soț”, prin codrul stingher, pe cărări pustiite, chiar după ce „paznicul închide porțile”. Teo Cabel trăiește, paradoxal, drama „alergătorului de cursă lungă”, în căutarea acelei iubiri care se stinge pe măsură ce se aprinde. Poate de aceea spune: „Hoinăresc / dintr-o galaxie / în alta” (Picături de cer
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
bucurii promise! Oaspete frumos și drag, Noi cu brațele deschise O să te-așteptăm în prag! Tu, lumina mea întreagă Ca mirosul sfânt de tei, Câte amintiri ne leagă Sufletul de zarea ei! N-auzi iarba cum recită Dorul nostru cel stingher? Când șopteai, ce fericită M-ai făcut, poem sub cer! Te strângeam la piept fierbinte Ca pe-un abur ireal, Fată dragă și cuminte, Vine vara din Ardeal, Vine vara pe coline, Totdeauna ca un duh Versul meu e lângă
CÂNTEC DE VARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371731_a_373060]
-
am uitat, iubito, te-am pierdut prin culori! Oare care din noi doi va fi cel dintâi-ul Ce-o lepăda în goană iubirea din el Și cui o să-și urle durerea rămasul Când rătăcit prin viață va fi și stingher? Oare care-ar putea din noi primul să uite Contractul iubirii în pripă făcut, Scris pe o foaie de gheață-ntr-o iarnă Și de raze de soare-ntr-o toamnă târzie pierdut? Oare cui aș putea să dau astăzi
TU SAU EU? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371763_a_373092]
-
broboane călătoare Și-n nebunia lor, ne-ndeamna spre păcatul strămoșesc. În gândul tău, eu mai cutreier poteci întortocheate Care imi poartă pasul catre-al tău suflet cald Speranța răscolește dorul nestins, pe pleoapele pudrate Și din privirea mea răsar stinghere, trei boabe de smarald... În gândul tău, adăpostești ocrotitor, neliniștile toate Iar gândul meu se cuibărește cuminte-n al tau gând Tu risipești cu-n gest dureri, le-ascunzi în albă noapte Iar noi pășim desculți prin suflet azi, mâine
ÎN GÂNDUL TAU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375771_a_377100]
-
înghesuie frunze, spice de grâu Pe ramuri, în holde, toate dansează În ritmuri de brâu. Se joacă cu luna pe cer greu, de cleștar Doi nori întunecați, de sezon, Stelele fug, iute, spre Orion Și Carul Mare scârțâie iar, solitar, Stingher, monoton. Dar iată că ploaia acum se oprește Și vântul împrăștie norii. La drum din nou pornesc călătorii Și soarele la drum iarăși pornește: Plutind, vin zorii. -din volumul "Ghidușii de adolescent", 1985 - Referință Bibliografică: Furtuna unei nopți de vară
FURTUNA UNEI NOPŢI DE VARĂ (ANCESTRAL) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379183_a_380512]
-
am uitat, iubito, te-am pierdut prin culori! Oare care din noi doi va fi cel dintâi-ul Ce-o lepăda în goană iubirea din el Și cui o să-și urle durerea rămasul Când rătăcit prin viață va fi și stingher? Oare care-ar putea din noi primul să uite Contractul iubirii în pripă făcut, Scris pe o foaie de gheață-ntr-o iarnă Și de raze de soare-ntr-o toamnă târzie pierdut? Oare cui aș putea să dau astăzi
TU SAU EU? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379311_a_380640]
-
Revărsând în neliniști cor răboinic de cânturi, Și zâmbind te mai superi peste zile iernoase Ce amarul și-l frâng, arse focuri în case. În genunchi de păduri tu te sprijini de cer Și în suflul de verde moartea pleacă stingher, Arzi buchete în suflet, le respiri tineresc, Și albești întuneric, focu-acesta-i firesc. Dintre tot și nimic ești eterna poveste, Planul tău la iubire optimist suie-n creste, Tu ești vergura vieții, lin mai cântă vioara, Ești din muguri iubito, vreau
DRAG DE PRIMĂVARĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369241_a_370570]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > NOAPTEA DIN VIS... Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Plutesc printre miliardele de picături, singur și stingher... Plutesc prin apa timpului prezent...caut un ungher. În buzele clepsidrei reci... brusc mă risipesc Și simt cum aripi îngerești din umeri obosiți îmi cresc. Nesigur înapoi privesc spre marea nopții infinită Disting o geană de lumină de catifea-nvechită
NOAPTEA DIN VIS... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369238_a_370567]
-
mă salvează primăvară De frigul ce l-am strâns în noi, Trec zgribulit pe langă gară Ce a-mpărțit totul la doi, Mă grizonează primăvară Simt rătăcirile-au trecut Și m-aș întoarce iar în gară, Unde un suflet am pierdut, Stingher mă plimb prin primăvară Care în doi ne-a împărțit, Acum sunt singur cu chitară, Biet trubadur neîmplinit, Timid privesc în primăvara Care răsare-ncet din noi, Mă strigă marea și chitară, Să fim un suflet,să fim Doi! Valer
IAR MĂ SALVEAZĂ PRIMAVARA de VALER POPEAN în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362212_a_363541]
-
cât mai departe, / Dar mă-necam în tine și-n apele nebune.” Își regăsește puterea care o călăuzește spre idealurile sale într-un zbor tainic, dar teama îi mângâie din nou aripile, declanșând taine nepătrunse. Măcinată de gânduri care cutreieră stinghere, caută răspunsuri la zbuciumul său. Iubirea care răsare din șoapte îngerești îi pune sufletul pe jar lăsând-o în farmecul tainelor aprinse. “Aveam pe brațe vulturi și câteva zăvoare / Găsite pe sub stânca din cubul cu povești, / Să tremur sub aripă
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
absent, fără să ai dorință Și-apoi, ai dezertat în gândul cel ascuns, Am plâns îngenuncheată, defuncta năzuință Simțind pustiul rece că-n suflet a pătruns. Cu ochi cuprinși de lacrimi și zâmbetul bolnav, Am rătăcit o vreme printre copaci stingheri, Atunci un nuc bătrân cu trunchi un pic chilav M-a îndrumat să plec, să uit tot ce-a fost ieri. Am evadat cu greu din gândul-închisoare, Reînvățând ce-i zborul peste durerea lumii, M-am înălțat prin ceața
AM AŞTEPTAT LA PÂNDĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378726_a_380055]
-
șoptea, -Privește, iarna trece! Un dor de ducă în mreje mă cuprinde Nu știu de fapt ce simt sau ce-mi doresc, Să fiu un curcubeu ce aripa-și întinde Ori ca un toporaș prin luncă să-nfloresc. Am așteptat stingheră să vină primăvara Ca plopi cei golași înconjurați de neguri, Pândeam seninul din zori și până seara Visând la straiul alb și verdele din crânguri. Din raze de lumină un cuib am împletit Ca pasărea-speranță la mine să revină, Purtând
DOR DE DUCĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378733_a_380062]
-
Timpului se lasă-nscrise, Mi-s prizonieră-ntre coperți promise Pe-albastrul zărilor ce-n palme s-au culcat! Și-mi urcă ruga în semnul crucii pân'la cer, Un trandafir îmi zice-n șoaptă șters: -Ce-aprinzi făclii în colțul inimii stingher.? Ce-i pasă nopții de albastrul vers ? În lutul cărnii ridicând ofrande, Adorm încet în palmele de carte, Iar trandafiru-mi șterge geana arsă: -Ce-i pasă lui de lacrima-mi albastră?!... Referință Bibliografică: Lacrimă albastră / Geanina Nicoleta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LACRIMĂ ALBASTRĂ de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378759_a_380088]
-
Auraș Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului Și-a venit iar Marte, nouă-i gluga ei, Un pic somnoroasa, prinsă cu cercei, Cu darul floral în verde răzleț, Gând primăvăratic, malul în dezgheț, Ciripit stingher, fâlfâit călduț, Lan de crâng visează cu mugur plinuț, Se-așterne zâmbind al său chip cu soare, Privește-n străluce pe-ntinse covoare, Că-i destulă iarnă în suflet stingher, Muntele oftează de atâta ger, O melancolie încă mai e
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
floral în verde răzleț, Gând primăvăratic, malul în dezgheț, Ciripit stingher, fâlfâit călduț, Lan de crâng visează cu mugur plinuț, Se-așterne zâmbind al său chip cu soare, Privește-n străluce pe-ntinse covoare, Că-i destulă iarnă în suflet stingher, Muntele oftează de atâta ger, O melancolie încă mai e tristă, Viață-i zâmbitoare, dar și pesimista, Cu largi cugetări, umilit de iarnă, Mai am scrum pe tâmple, amintire toarnă, Parcă monumente țipă și respiră, Cu un gest firesc mă
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sub pulberi de stele-n a Lunii lumină Închis într-o piatră privea către cer Căci aripi ce-avea în lumea divină Nu au cum să-l mai urce ... și plânge stingher * Într-un colț de grădină cu ofuri de vânt, Bătut de o ploaie, de soartă, de dor Și fără să poată să spun-un cuvânt Un înger ce cândva pe cer plutea-n zbor. * Se spune ca Raiul i-a
ÎNGER DE PIATRĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377759_a_379088]
-
veșnicii nescrise, Liman de foc în bucle mă-nconjoară. Îți amintești când noaptea ne-nvelise Cu mantia-i în triluri de vioară Iar ochii tăi sclipeau a primăvară Și-n jar de stele cerul se topise? Te-am așteptat mereu stingher în lume, Sunt multe gânduri care nu s-au spus, Doar dragostei i-am dat atunci un nume Să ne reverse cerul la apus; Dar locul tău e undeva anume Și mările prin grai mi te-au adus. TU AI
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
asta, până lângă zori, Să scriu cuvinte ce nu le-am scris încă, Se duc din toamnă ultimii cocori, Mă simt ca Prometeu legat de stâncă, În noaptea asta vreau să fii cu mine, Atât de singur sunt și de stingher! Plecații mei demult în zări străine M-așteaptă să le-aprind lumini sub cer. O să mă duc și eu cu mere coapte Când va fi vremea, dincolo de prag, În noaptea asta și în orice noapte Ai fost cu mine, îngerul
ÎN NOAPTEA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377777_a_379106]
-
din afara lui. În urma insistențelor, Ileana este dusă în camera secretă, însă ea vede cu totul altceva: „Un interior banal de cameră de hotel modest, în care biblioteca ce parcă stătea să cadă și masa de lemn încărcată cu cărți păreau stinghere aduse dintro altă lume“; misterul camerei nu poate fi „văzut“ decât de cei inițiați. De aceea Ileana nu vede decât un interior banal de cameră de hotel. Însă camera secretă este pentru Ștefan asemenea unui templu, căci înăuntrul ei nu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cînd, face ca toba de eșapament de la fostu-mi autoturism. Subiecte mundane, atacate nonșalant, mici confruntări de breaslă, pigmentate cu ironiile aferente, ce mai, conclav de lume bună, în care, dacă nu aș cunoaște generoasele spirite, m-aș simți ușor stingher. Dar... dar... din cînd în cînd, subiectele se colorează brusc altfel: după micile turniruri de vorbe sclipitoare, scurte și discrete inserturi de... de... frăsuieli. Staturi și ținute care, atunci cînd le intru în cabinetele lucind ca niște nave sf, mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și ne-afundăm în galerie. Preferînd să văd de-aproape "drama" jocului, mă strecor adesea înșelînd prin impertinență paza chiar pe gazon, în spatele porții. Nemaifăcînd-o de mult, o fac acum. Cu oarecare trac în păcălirea oamenilor de ordine. Plimbîndu-mă cam stingher pe fîșia de pe margine. Vine la mine unu' și mă întreabă crispat: căutați pe cineva? La care, după secunda mea de perplexitate, îi răspund grav: pe mine! Celălalt, cu gura căscată, mă părăsește încet, neștiind ce i s-a întîmplat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Lupasco dezvoltă această idee în capitolul "Dialecticele normale și patologice și dialectoterapia antagonistă. Paradialecticele". Însă aceasta este, trebuie s-o recunoaștem, prea puțin pentru a putea proclama "sfîrșitul psihanalizei". L-am întrebat pe Lupasco despre acest subiect. Cu un zîmbet stingher, mi-a răspuns că subtitlul cărții îi fusese impus de editor. Oricum ar fi, acest subtitlu nefericit a fost de ajuns pentru a îndepărta, multă vreme, lumea psihanalizei de opera lui Lupasco. Psihanaliștii vorbesc mult, în scrierile lor teoretice, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fire neizolate de un cui, curge liber, chiar melodios, zdrăngănitul unui taraf, condus de o voce ce glăsuiește ceva de genul: „Dorul meu e numai dor”. Cunoașteți probabil melodia. Să ne continuăm Închipuirea, imaginându-ne la o masă un individ stingher, retras Într-un colț, anatemizat de cei mai mulți dintre noi (bețivul satului), tânguind indefinit cuvinte numai de el știute, lăcrimând spontan la o chemare nedeslușită nici măcar de el. Nimeni nu-l vede, nimeni nu-l aude. Cu siguranță că nici el
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]