2,691 matches
-
albi din caier Și-i risipește-n seri și în amiezi, Tu, aripa-n lumină ți-o așezi, Eu, înc-o dat’ cu gerul mă încaier. Dar cade toamna iar între zăpezi Și păsările împietresc în aer, Așa se mai aude stinsul vaier De ciute, de mioare și de iezi. Începe iarna iarăși fără cerb, Cum primăvara fără de magnolii, Măreț nu mai e frigul, doar acerb Și umbre lasă pe nămeți, de dolii. Rămâne iar cuvântul fără verb, S-a dus să
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
aripi solide pentru a nu se prăbuși la prima încercare de zbor... „Cum pot să fac asta, Doamne? Cum pot așeza copilul în brațele celor care au aruncat-o fără milă?” Se îndreptă, totuși, către cei doi și cu glas stins, rosti: - Mi-ați dat un păgân, vă dau un creștin! - Mi-ați dat un păgân, vă dau un creștin! - Mi-ați dat un păgân, vă dau un creștin! Așeză copilul în brațele celor doi, care, spre surprinderea tuturor, au primit
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
vorba: „Când diavolul este în spate, trebuie să faci orice ca să reușești”; probabil inspirați de proverbul românesc: „Fă-te frate cu dracu până treci puntea”. Nea Mitică se oprește din povestit. Lumea din amintirile lui dispare. Rămâne doar nostalgia vremurilor stinse... I-a fost greu, i-a fost ușor? Îmi dau seama că dincolo de această întrebare există certitudinea că în fața mea se află un om curajos, brav, stăpân pe el, care a răzbit și a depășit obstacolele din viață. Îl privesc
O ISTORIE DE VIAŢĂ DESPRE EŞEC ŞI REUŞITĂ ÎN VREME DE RĂZBOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340426_a_341755]
-
brusc cum apăruseră, altele au continuat să persiste ani întregi, păstrându-și localizarea și dimensiunile din primii ani. Ezitarea de a rămâne gol în fața cuiva alături de care nu am construit încă un nivel de intimitate care să depășească confortul luminii stinse. Procesul de a mă adapta permanent la un alt trup prin intermediul curiozității pe care petele de pe corpul meu le generează. Poate că fără ele aș fi ajuns să fiu mai relaxat în ceea ce privește relațiile mele unu la unu, sau poate că
Al cui e corpul ăsta? Părul, sânii, nasul, cicatricile... () [Corola-blog/BlogPost/338899_a_340228]
-
în hectarele de cer albastru din parc sau sub masa din dormitorul tapetat cu desene animate și cu o veioză brutal divorțată de lumina ei. „Ta-ta” nu e acolo să le spună că e în regulă să lase veioza stinsă, pentru că nu există niciun Om Negru sub pat. „Ta-ta” nu e acolo să îi ajute la lecții. Să joace fotbal cu ei. Să le împletească părul. Sau să construiască căsuțe pentru păpuși. Pentru că „ta-ta” nu știe că e
Femeile românce care aleg să aibă copii singure, între tabu și nou trend social () [Corola-blog/BlogPost/338463_a_339792]
-
iubire a vremii de față. Inimi reci și blazate, care nu mai au de ce să privească spre cer, fiindcă pentru ele cerul a încetat demult să mai existe! Dar chiar și pentru inimile acestea învie amintirea! Chiar și în ochii stinși ai acestor frați triști se reaprinde acum lumina bucuriei!... Dar, iubiți frați, în această zi învie o amintire mai veche decît viața noastră personală. În această zi învie, aș putea spune, în sîngele și în carnea trupului nostru, în substanța
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
la zidirea unor construcții ideatice, de la rostire la intru, via Eminescu. Chiar și presocraticii sau Corydaleu îmi erau familiari prin auz și citit, măcar și din lămuriri la curiozități că din întâmplare. Portretul i-l văd, din profil, cu pipa stinsa (?) în gură, a la Eliade, catre Athene Palace, prin fața statuii lui Eminescu. Altfel, spre încruntarea unui pastor dintr-un ordin propriu, luminată de logos mai degrabă rece. * Noica se autointilua, uneori, biograful, în spe, al lui Eliade. Am început-o
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
teritoriale și materiale intervenite, de grozăvia dramei a milioane de cetățeni, în marea lor majoritate - români, precum și în dependență de derularea însăși a evenimentelor sau de consecințele lor vaste și profunde, departe străbătătoare în timp, unele nefiind nici până astăzi stinse ori corectate, 1940 a ajuns să se confunde dintru bun început cu anii fatidici ai trecutului nostru, netăgăduit unul dintre cei mai sumbri ai întregii istorii naționale. Este bine să reținem, în context, că Pamfil Șeicaru, renumitul ziarist, dublat de
BASARABIA ŞI IAR BASARABIA! () [Corola-blog/BlogPost/340025_a_341354]
-
ororile războiului: „Noaptea aceea, la hotel, în camera noastră, coridorul lung și pustiu, pantofii în fața ușii, pe jos covorul moale și gros, afară ploaia prelingându-se de-a lungul ferestrelor și în cameră o lumină plăcută și veselă, apoi lumina stinsă și voluptatea cearșafurilor mătăsoase și a patului comod, simțindu-ne că am sosit acasă, că nu mai suntem singuri, deșteptându-ne noaptea și găsindu-ne unul pe celălalt, acolo, nu plecați; totul părea ireal.” Povestea lor se încheie însă trist
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
luna plină liniștita ei splendoare! Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate, Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumânării... Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate, Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
își joacă ridul dintre ochi, pe frunte, simțind nebună - ca toata sală nu e-n stare adevărul ei necunoscut vreodată să îl spună, să nici nu-l caute! Lăsați copiii mari, încalte! Și Țepeș - Oul a fost tras în candelabrul stins! Mădălina Frumuselu și Marină au dus primul lor buchet de crini gitani - la primul lor spectacol contemplat sub cortina țesuta cu mâna Fabricii Independența - Greței Iosefina Stoia, la trei vârste: 3 - 26 - și La Mulți Ani! 8 iunie 2000 Partajează
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
lumină, fără lumină-n geam, Voi mai clipi o vreme pe un banal trotuar Sau pe-o alee-n parcul închis din calendar. Și dacă pașii singuri mă vor strivi din nou M-oi înveli în tine, cu-al toamnei stins ecou; Primește-mă de-o vreme, doar rănile să-mi plâng Când ramuri desfrunzite vor lăcrima în crâng. O frunză-și potrivește lângă borduri de timp O așteptare lungă într-un alt anotimp... Referință Bibliografică: Eu, frunză de lumină / Violetta
EU, FRUNZĂ DE LUMINĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341266_a_342595]
-
din autospeciala SMURD a coborât medicul și a întrebat: - Cine i-a acordat primul ajutor acestui tânăr? - Cei doi agenți de la Poliția locală, domnule doctor. Doamna și domnul. Bunul Dumnezeu să-i binecuvânteze! Mi-au salvat băiatul, rosti cu glasul stins bătrânul ce-și freca mâinile, tremurând ca scuturat de friguri, lângă mașina SMURD. O să trăiască? - Da. Din fericire. Datorită promptitudinii cu care au intervenit, aș putea spune că l-au readus la viață, cu șanse totale de recuperare, răspunse medicul
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
-ncearcă Și-mi strecoară-n suflet al iubirii dor, Focul său m-aprinde și-și răstoarnă parcă Peste mine, dulcele descânt c-un tremur ușor. Toată a mea ființă se împotrivește Mrejelor iubirii care m-au cuprins, Și cu glasul stins, le cere să plece, Dar... inima râde, știe de-acest vis. Ochiul ei șăgalnic a privit spre soare, Și-a chemat la sânu-i, rază-n chip vrăjit, Ca s-o îmbrățișeze în suava-i boare, Iară primăverii-i spune că
CUPIDON MĂ-NCEARCĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341454_a_342783]
-
plan de discuții și material didactic, hotărâtă să facă exact cum o învățase profesorul de metodică: „să lase problemele personale la ușă.” Îi era atât de greu când omul cel mai drag ei era sub pământ. După ce își salută studenții, stinse, spre surprinderea lor, brusc lumina. Pe întuneric, își scoase din geantă, cu derutantă încetineală, pastilele de ceară. Le puse în formă de cerc pe catedră și le aprinse pe rând, concentrându-se asupra fiecărei mișcări. Apoi, înfipse în fiecare din
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
nu m-am îmbătat dintr-o gură de rachiu!...” Își propuse să se găndească cu orice chip la altceva. Încercă să se înduioșeze, așa cum i se întâmpla de fiecare dată, gândindu-se la chipul blând și zâmbitor al mamei sale, stinsă prematur acum trei ani... Paradoxal însă trăsăturile acesteia prinseră a se metamorfoza, încet-încet - fără ca voința lui, ce părea de-a dreptul paralizată, să poată interveni - în cele ale Marietei care, în mijlocul unui hol pe jumătate spălat, aștepta imobilă violatorul, neîndurându
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
brațe am adunat iubiri pierdute flori liliachii ne-dăruite și zbaterea cuvintelor ce n-au putut să ardă la vreme de ploi, de vânturi... Și-am așteptat în cărare să vii - amurg grăbit - eliberându-mă cu ultima suflare de ruga stinsă și amintirea unui vis ce-a rătăcit cătând neobosit culoarea împăcării, împăcării... din ciclul (poeme becartiene) Referință Bibliografică: Amurg grăbit ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1031, Anul III, 27 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina
AMURG GRĂBIT ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342042_a_343371]
-
se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
șaptesprezece. Au trecut de atunci trei secole, Doamne ! Atâtea emoții și sentimente, atâtea evenimente pe care le-au trăit strămoșii mei... Încărcătura aceasta benefică, se răsfrânge asupra ființei mele, ori de câte ori privesc icoanele, îngenunchez în fața lor și mă rog cu glas stins, dar țâșnit din inimă.” De fapt, legătura cu strămoșii se menține la Vavila Popovici prin cea care i-a dat viață. Narațiunea în sine se construiește în jurul a ceea ce mama i-a relatat. Firesc, dacă ne gândim că titlul volumului
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
stingerii luminii din ochi, se produce, în fapt, luciferizarea, transcendentalizarea ființei vizionare (prin ochii revelatorii), trecerea în zona Soare Negru-lumină ocultă: (I-166) “Și dacă ochii ce-am iubit / N-or fi de raze plini, / Tu mă privește liniștit / Cu stinsele lumini. Tot înțeleg că m-ai chemat / Dincolo de mormânt”. Există și plânsul (suspendat) metafizic, ca ardere mistică a privirii în Eros, amplificând efectul sacru al pneumei: (I-94) “Privirea-mi arde, sufletul îmi crește”. Plânsul Naturii (Fire) este ninsoarea de
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
vestește rana copacului. Dar nu mai sufăr.[5] Suferința este mana neocolitoare a sufletului gânditor, rezultat al unor experiențe peste care inițiații trec: Pe drum cărunt, cu capătul aproape, / Și chiar dac-am oftat, sau mi-a plâns inima / Prin stinse nopți,[6]el a iubit tăcut, că prin iubire a învins greul scriindu-l pe cenușia pagină celestă a Universului vizibil îndurerat. Prin Univers înțelegând toată lumea materială și imaterială, nemărginită în timp și spațiu, infinit diversificată și caracterizată printr-o
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
domnia ta. În acest timp Nicodim puse pe masă un mic cufăr. Ponțiu Pilat îi privi pe amândoi și gândi că în cufăr se află de bună seamă metal prețios. Nu spuse însă nimic. -Acest Iisus, reluă Iosif cu o voce stinsă, a murit deja mărite procurator! Am venit la casa domniei tale ca să-l dai pe acesta ca fiind unul dintre ai noștri, și ca să-l îngropăm după cuviință după legea noastră a iudeilor. -Deci ești adept al acestui Iisus prietene
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
Iar raza ei abia acum/Luci vederii noastre./ Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie;/ Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem și nu e./ Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă,/ Lumina stinsului amor/ Ne urmărește încă..” Eminescu a dus o imensă activitate jurnalistică. Articolele pe care le scria constituiau o educație politică pentru cititori, prin analiza profundă asupra situației în care se afla țara. Încă de la 17 ani când scria poezia Ce-
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
se suia la Templu, Ana își purta povara blestemului de a nu avea copii, cu o intensitate crescândă. Ea se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea (1 Samuel 1:10). Discreția cu care se apropia de altar și vocea stinsă cu care se adresa Dumnezeului oștirilor nu ar fi atras atenția dacă nu ar fi transmis ceva dincolo de puținele cuvinte strecurate printre suspine...; acea mireasmă atât de plăcută a unei inimi smerite, care știe să se roage astfel: Doamne, dacă
RĂBDAREA NOASTRĂ ÎL GRĂBEŞTE PE DUMNEZEU de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342435_a_343764]