2,070 matches
-
apucă de un braț: — Dar Flavia unde e? N-o văd aici. — Flavia e moartă. Cineva primi acel anunț cu un mic strigăt ascuțit și Hippolita, găsi cu ușurință printre cei prezenți, chipul rotund al Matidiei. Văduva strângea la gura strâmbată într-o grimasă de frică pumnul cu degete butucănoase și pline de bijuterii, privind-o cu groază, de parcă ar fi văzut în ea pe cea răspunzătoare de acel asasinat. Un geamăt, ceva mai departe: Livilla, cu ochii întorși, aluneca de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poarta deschisă aproape cu totul înaintea lui Sebastianus se profilă masa întunecată și înțesată de lănci a dușmanului. Sute de oameni, sălbatici, înaintau, alergând în lumina torțelor, care aruncau reflexe mișcătoare pe armurile lor și le luminau cu cruzime chipurile strâmbate de pofta nestăvilită de sânge și jaf. Maliban îl zgâlțâi de-un braț. Haide, Prefectule! îi strigă. Aici nu mai e nimic de făcut. Hai să plecăm! Atacatorii intraseră deja pe punte, tropăind asurzitor pe bârnele vechi de lemn, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cu toate acestea, nu o credea. Cinstit, categoric, definitiv, nu credea nici una din vorbele ei. I-ar fi fost greu să definească exact motivele neîncrederii lui. Poate din cauză că auzise că erau amestecați în ceva legat de Jefferson Dayles. Craig se strâmbă neajutorat; Jefferson Dayles. Era ca o perspectivă fără sens asupra unei configurații care tindea către complexitatea unui obiect cu patru dimensiuni. Fără îndoială, povestea era departe de a fi întreagă. Dacă ceea ce spusese ea era adevărat, de ce voiseră ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
bărbatul asudat aflat în cameră: - Cât este temperatura acum? Omul rotofei, cu ochelari, se târî la birou. - Sunt 120°4, gemu el. Ce coșmar... Birourile din Denver și Los Angeles trântesc telefoanele și mă întreabă dacă sunt beat. Dar - se strâmbă el - mai bine și-ar trasa din nou izobarele și-ar avertiza populația. Până la noapte, vântul și furtuna or să le dea poalele peste cap. Ieșiți iarăși afară, Anrella îl întrebă plictisită: - Lesley, spune-mi, te rog, ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ochii deschiși? într-adevăr, respirația îi este regulată și sforăitoare, trupul îi e țeapăn și privirea oarbă. Sau mă vede prin somn, incluzându-mă fără voia mea printre personajele viselor lui meschine de mărire? Uite, parcă și gura îi e strâmbată de un rictus sarcastic de gardian de profesie, care-și păzește prețioasa-i pradă până și în somn. Nu, e insuportabil! Nu mă vede, căci are o privire ciudată, rece și tăioasă. Trebuia să-mi închipui, aspidă cum e, că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de un an. Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos o broască din gura unui șarpe. Se tăvălea pe spate, strâmbându-se și boscorodind tot soiul de descântece. Cică l-au căutat peste tot; parcă l-a înghițit pământul. întreabă dacă nu cumva s-a aciuat la castel. Bătrânul aștepta să audă nu atât ce va răspunde graful, cât tonul pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
internațională îi înconjoară pe toți indivizii cu nas mare care au, incontestabil, limbile legate). Socot că singura deosebire demnă de menționat în lățimea și lungimea generală și în conturul nasurilor noastre era că nasul lui Seymour, pornind de la șa, se strâmba vizibil spre dreapta, într-o înclinație suplimentară. Seymour avusese întotdeauna impresia că, prin comparație, nasul meu era patrician. „Înclinarea“fusese dobândită când, odată, cineva din familie făcuse exerciții visătoare de lovire cu o bâtă de baseball în holul vechiului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scăzut Extraterestrul. Ce reprezintă luna pentru dumneavoastră? - Ce să reprezinte, ridică din umeri cu nedumerire Mașa. Pentru mine, luna e lună și nimic mai mult... - Cu ce ai asemui-o? Întrebă oaspetele, dând păhărelul peste gât. Privindu-l cum se strâmbă și scutură din cap, Mașa Își dădu seama că oaspetele va mai zăbovi un pic. „Poate că nici nu-i chiar atât de grăbit cum pare“, Își spuse gazda. - Cu ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dar, În cele din urmă va găsi el modalitatea de a o Împăca. Se instală deodată În capul lui, o curiozitate diabolică - curiozitate ce pentru moment Îi Învinse rațiunea! „La cine mergem...? - se auzi vocea balaurului. „La tine, Doctore...?” Acesta strâmbă din nas. „Cu idioata de nevastă-mea...V’aduce-ți aminte ce tărăboi a facut ultima dată...?” Vizibil nerăbdător,Gică picior de lemn se ridică dela masă, monologând. „Bine... Să mergem tot la mine. Și trebue să mai știi Doctore
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiecare porție și tot atâtea măduvioare...Murim de foame, mai zise el privind cu subânțeles la sticlele de Coniac golite. Așa, iar până ce se rumenesc fripturile, ce putem ronțăi...?” Patronul propuse:. „Puțin cașcaval, măsline și niște brânză de oaie... Polipeanu, strâmbă nasul. „Astăzi la birou, ma’m Îndopat cu brânză și măsline...” „Atunci, o saramură de pește...?” „Cu mămăliguță...?” „Mai Încape Îndoială?” Patronul-ospătar, fusese bine inspirat: saramura de pește o devorară cu sălbăticie, iar În momentul când Își facu apariția cele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
forță din lume nu se putea opune Înaintării victorioase a tancurilor armatei germane, Franța a apreciat la adevărata valoare impotența ei, preferând rușinea, În schimbul unui dezastru total, a unei inutile vărsări de sânge...!!” Tony Pavone insistă. „În legătură cu rușii...?” „Rușii...? - silabisi strâmbând din nas fermierul. Aici e o altă poveste...” „Oare Hitler a subapreciat imensitatea pustiului, a iernilor rusești...? Dacă se avea În vedere mărețele Înfrângeri a unor temerari comandanți de oști, se impunea să acționeze cu mai multă prudență. Dece n
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
somn, mai ales de relaxare. În caz contrar...! Moșierul Însoțit de anteprenorul său, făcu un tur de orizont asupra Împrejurimilor iar primul le arătă unde urmau să fie amplasate barăcile, făcând În același timp o descriere amănunțită a terenului. Nando strâmbă din nas. Distanța mare de capitala țării, anotimpul friguros iar În ce privește condițiile grele de execuție nu-i oferea nici o perspectivă! Cerându-și scuze interveni În discuție, motivând. „De ce atâta grabă...? În primăvară, condițiile de lucru vor fi destul de grele dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În afară de eternele fripturi care de fapt au drept garnitură un morman de morcovi În timp ce carnea trebue s’o depistăm cu microscopul...!” Șeful bucătăriei dădu de gol paharul de băutură, ridicându-se În picioare. „Toată Încrederea domnilor, carnea-i proaspătă...” Șeful strâmbă nasul. Repet, nici nu vreau să mai aud. Am hotărât să devin vegetarian...” „Să pun la grătar câțiva mititei?” Ăștia nu-s făcuți din carne? Știi ce...? Puțină brânză garnisită cu câteva sardele ar fi bine venite”. Omul bucătăriei, se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o discuție cu Atena și vă cer și părerea dv. Cum hotărâți. Să așezăm masa festivă la “Restaurantul Nord Hotel” , unde sunt sigur Șeful bucătar Îi va pregăti după știința lui ori, ne putem deplasa la pădurea Băneasa...!?” Șeful Șantierului strâmbă nasul. “La Nord Hotel...?, nu Încape discuție, se opuse Șeful Șantierului. Vă mai amintiți...? În urmă cu două săptămâni l’am rugat pe Șeful bucătar să ne frigă un miel ce numai eu știu cum a ajuns În traista mea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
i le cumpăra din leafa plătită de Elya. Era excelentă, Stolichnaya, importată din Uniunea Sovietică. Sammler apela la ea cam o dată pe lună. Scoase dopul acum și bău un pahar. Se duse pe gât arzând și-l făcu să se strâmbe. Prim ajutor pentru bătrâni. Apoi deschise ușa care dădea spre scările din spate, Înțepenind zăvorul ca nu cumva vreun curent puternic să trântească ușa și să-l Încuie pe dinafară. Dădu drumul pantofilor În crematoriul pentru gunoaie. Nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe lume, cu mâinile ei, urcioare frumos colorate. Sheba arătă înspre fereastră: — De ce sunt lăsate draperiile? am auzit-o întrebând. Ted Mawson își frecă mâinile nervos: — Oh, zise Antonia, ca să nu se poată uita elevii la noi și să se strâmbe. Bill Rumer, șeful catedrei de chimie, care stătea lângă Antonia pe una din canapelele de burete, pufni zgomotos auzind una ca asta. — Antonia, de fapt noi suntem cei care încercăm să nu ne uităm la ei. Ca să apuce să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
adolescenți dificili, a zis ea. Sentimentele pe care le ai pentru ei când sunt mici ajung să fie mult prea intense, prea enervante pentru a dura. — Polly e un pic dificilă, nu? am zis eu. S-a uitat la mine strâmbându-se. — Nu e nevoie să te prefaci, Barbara. Da, Polly e o pacoste. Are o mulțime de atitudini radicale față de diverse lucruri față de lucruri. Vegetarianism. Feminism. Toate astea. Și nu-i place deloc dacă se nimerește ca tu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Polly. Sheba o lăsa să fumeze în casă? Se ceartă mult? De ce era la o școală cu internat? La un moment dat, Sheba a întrerupt șirul întrebărilor ca să-l sărute și să-i spună ce frumos era. Connolly s-a strâmbat. — Bine, bine, e-n regulă. Calmează-te, a mormăit el. Niciodată n-a răspuns bine la complimente, spune Sheba. Scoteau mereu ceva rău din el. O expresie disprețuitoare de satisfacție îi apărea pe față de parcă ar fi tras-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acum. — Ok? l-a tachinat Sheba. Cum adică ok? El s-a înecat ușor cu țigara și, încă tușind, a zis cu încăpățânare: — Adică ok. Se înțeleg ok. Crezi că încă mai fac sex? A tăcut. Gura i s-a strâmbat într-un fel, își amintește Sheba. Nu-mi cere să spun lucruri murdare despre părinții mei, a zis el. Sheba începuse să protesteze, dar apoi s-a oprit. Ea se referise exact la „lucruri murdare“. Nu avea nici un rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cumpărat ieri doar. Crezi că sunt stricate? Carnea care stătea întinsă pe tocător chiar arăta groaznic. Era lipsită de vlagă și avea o îngrozitoare nuanță violacee - culoarea aceea pe care o obții când amesteci toate batoanele de plastilină. M-am strâmbat, dar am zis cu prudență: Nu știu ce să zic. Sheba a oftat: — Minunat. Vine fosta și eu o să-i dau carne stricată... S-a dus la ușa sufrageriei: — Polly, a strigat ea. Draga mea, poți să întinzi tu masa, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
masa. — Nu acum. Când se termină desenele, a zis Polly. — Nu, acum, te rog, Polly. Polly și-a dat ochii peste cap teatral trântind ușa la bucătărie. Nu sunt servitoarea ta. Sheba s-a uitat la mine și s-a strâmbat: — Oh, Barbara, nu-ți poți imagina cum poate să fie, a șoptit ea. De fapt, mi se părea că pot. — Se poartă urât cu toată lumea, a continuat Sheba. Chiar și cu Richard. Când nu vrea bani de la el. Cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
au pus să aștept o jumătate de oră chinuitoare înainte de a se ocupa cineva de mine. Iar atunci, în timp ce mă spălau pe cap, s-a întâmplat să deschid ochii și am văzut-o pe scârboasa care mă spăla chicotind și strâmbându-se spre una dintre fetele de peste capul meu. A avut noroc că nu aveam chef de ceartă, pentru că altfel ar fi beneficiat de partea ascuțită a limbii mele. După ce părul mi-a fost gata, am avut exact atâta timp cât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vechi și mai luminos. — Vedeți, lucrurile astea nu sunt întotdeauna ușor de pronosticat, a zis el în defensivă. — N-o puteți opera? am întrebat. Cât mai are de trăit? (Ce ușor alunecăm în jargonul spitalicesc și melodramatic!) Veterinarul s-a strâmbat. — Nu are nici un rost s-o operăm. Razele arată că tumora e destul de mare. La un om, se poate tăia o parte din colon și i se face pacientului o colonostomie, ceea ce nu se poate aici. Pisicile nu pot purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pereți un tapet ecosez. Polly s-a uitat și a zis că acolo vrea să stea. — Ce face? a întrebat Sheba. — Doarme, a zis doamna Taylor. Doamne, dar cât mai doarme! Uitasem fenomenul uimitor al torporii adolescentine. Sheba s-a strâmbat spre mine: — Pe mine nu mă lăsa niciodată să dorm la 3 după-amiaza, a șoptit, când mama ei s-a întors cu spatele și a plecat spre fundul holului. — Acum, dragă, a zis doamna Taylor, hai să-ți dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]