2,683 matches
-
găsi și alții la fel de vie și imprevizibilă cum ni s-a arătat nouă? Așa a apărut Scrisori din Cipangu, un proiect aparent imposibil: o antologie de povestiri japoneze scrise de autori români, nu despre o Japonie reală, prinsă în tușa strâmtă a însemnărilor de călătorie, ci despre una imaginară, cât de poate de personală. Timp de aproape trei ani, paisprezece povestitori printre care și subsemnatul ne-am așezat într-un cerc al mincinoșilor și ne-am spus născocirile, respectând și încălcând
Mărie ku Okamura () [Corola-blog/BlogPost/338342_a_339671]
-
și-l auzeam pe nea Nelu exclamând: „Corect-corect! Corect-corect!” Plecau acasă cu câte-o sticlă de vin pe care, înainte de slujbă, îl turnau dintr-o damigeană din altar. Adesea, turnând în pâlnie, jetul se oprea ca să treacă anevoie prin gâtul strâmt un șoarece fermentat. „Noa, ahăsta să hărănii!” râdea nea Ion. Tata le zicea să-l arunce că le dă altul de la slujba de azi. „Las, parintie, zicea nea Nelu, că doar îi vin sfințât!” Știam de acasă că slujba s-
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
coapsele atingând marginile culoarului și m-a trecut un fior prin tot trupul. - Nu mai am niciun ban, am reluat. - Dă-m pachetu de țâgări! Am răsuflat ușurat. Se uitase la buzunarul din față; forma pachetului se ghicea prin blugii strâmți. - Lăsați, nu-i nevoie, nu mai fac facultate. Mă fac cioban. I-am spus-o cu mândrie. S-a uitat blajin, în adâncul ochilor mei. Pe chip avea o expresie de îndoială. - Când o să chinui prin școli, o să-ț aduci
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
de vicepreședinții de raioane ce răspundeau de învățământ și cultură, se aflau la o instruire de partid în cadrul regiunii, tocmai cu privire la încadrarea școlilor cu personal didactic pentru anul școlar ce urma să înceapă a doua zi. Fiindcă în acea curte strâmtă nu se găsea niciun loc umbros în afară de spatele clădirii din față, ce adăpostea miliția raională, un grup de vârstnici s-au dus în curtea bisericii de alături, care, sub coroanele unor tei bătrâni și rămuroși, avea instalate bănci. Printre cei
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
în interior cu-n ștergar. Le așeză pe măsuță din chiler, căutând din priviri strecurătoare. Era ascunsă în sertar printre tacâmuri. O potrivi pe gura vasului de lut cu gât cărămiziu și burtă verde, trecând lichidul spumos prin ochiurile-i strâmte. Sub masă, Gogu mângâia tandru pantalonii stăpânului. - Ieși! țipă bătrânul. Vrei să-mi rup gâtul?! Nici aici nu scap de voi! Afară, pe prispă acolo ți-e locul. Bătrânul acoperi oalele cu două căciulițe dacice de lut și le piti
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
doar priviri? Șoapte-n strune te îndeamnă, vers în cerul adormit. Eu privesc sprânceana vremii, secole de dor eu simt, Ars mi-e-n adâncime versul, căci te cânt, cânt un colind, Lasă, dorm, suspin de tine, mi-eșți în brațe-n visul strâmt, Noaptea-n doruri mă alini, parcă ningi la mine-n gând. Râuri fierb, izvorul tandru-i, printre albe zeități Sufletul se-mbată-n tine,-n raza-ți clară, luminoasă, Aurită ești în cercuri, noaptea-i vie prin cetăți, Le aduci
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
copii,/ Ca norocul și iubirea/ Să ne pară jucării.” Motivul norocului, identificat cu fericirea pământeană, se regăsește în multe versuri erotice eminesciene, inclusiv în finalul poemului Luceafărul, cu funcție identificantă pentru condiția de ființă trecătoare a Cătălinei:” În cercul vostru strâmt de legi/ Norocul vă petrece”. Cu alte cuvinte, norocul este căldura sufletească, hărăzită dosr oamenilor și refuzată altora. Dintre arborii peisajului poetic eminescian, cel mai încărcat de sacralitate este “teiul sfânt”, care ocrotește în poezia Dorința cu mireasma lui învăluitoare
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
Și frumusețe, fără moarte - ... Dar poate tu nu știi ce-nseamna Iubirea unui muritor ? Nu ! Află : nu ți-e dat de soarta, Prietena, ca , pașnic stând, Tu să te ofilești curând Ca jertfa-a pizmelor de rand; În lumea-ti strâmta și deșarta, ... Tu lasă vechile dorinți, Și lumea, sorții ei meschine; În schimb am să-ți deschid depline Și neștiute cunostinti; Iar duhurile mele, toate, Smerite te-or slavi atunci, ... Luceafărului eu cunună Smulgând-o ți-o voi da în
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
o femeie ciudată în aparență, cu niște ochi mari, care aproape se roteau când vorbea, ochi de culoare maro, asemănătoare mobilei de pe vremuri. Am stabilit ședința la ei acasă. Locuiau într-un bloc turn, pe la etajul șapte. Holul era foarte strâmt, camerele prea mici. Am început să-i dictez despre substantiv. Ușa era întredeschisă la cameră. Prefăcându-se cu treburi, părinții lui mă spionau, zăbovind atenți lângă ușă. Am vorbit, desigur indispus, două ore. După ședință, maică-sa, fostă inginer agronom
DAN IONESCU: Umbra scrisului (Roman). Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339361_a_340690]
-
în grijă. - Câte emoții și câtă tulburare când drumurile noastre se intersectau! Dintr-odată timpul se dilată, aerul devenea mai viu, mai pur, parcă toate forțele naturii se trezeau, ca pentru a face să explodeze corpul meu devenit brusc prea strâmt. Universul celebra trăirile și iluziile mele. Savoarea clipei, vibrațiile inexprimabilului, paleta de culori a fiecărui moment... toate se împleteau pentru a însufleți iubirea care se năștea în mine. Să simți că iubești, că ești îndrăgostit, înflăcărat și iubit, să trăiești
Jacques Salomé – Curajul de a fi tu însuţi. Prezentare și selecție, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339375_a_340704]
-
s-o ia de la capăt, să treacă de resemnare. Camera este asemănătoare celei în care vegetează Dionis: „Nici nu mai știa de câtă vreme / Revista asta / Zace aici / Abandonată pe caloriferul / Cu vopseaua scorojită, / Ascunsă în parte / De pervazul ferestrei strâmte”. Personajul nostru modern nu beneficiază însă de șansa de a se dedubla, fie și într-un pastor medieval, întrucât la bloc, în traiul în comun, este spionat de „vecina de peste drum”. Belgradul transmite impresia că îl stăpânești. El încă te
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
adesea prezent pe șantier. - Dacă nu am reușit să facem inaugurarea în iunie, cum era planificat, măcar de începutul noului an școlar să fim gata și copiii să înceapă în local nou, să nu se mai chinuiască prin odăile alea strâmte ale băncii. Mai ales că ne vor veni câteva cadre noi. Timp de o săptămână, pe șantier nu a mai ajuns nimeni dintre autoritățile comunale. Colectivul a încetat a mai trimite salahori și găleata cu țuică nu a mai ajuns
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
reflectat învățătura dogmatică și practica liturgică în mentalitatea colectivă. Este surprinzător cu câtă atenție și cu câtă profunzime omul din popor a receptat adevărul teologic, l-a trecut prin filtrul conștiinței și sufletului său, l-a concentrat în cupa foarte strâmtă și sintetică a proverbului și l-a transmis din generație în generație. Sperăm că ne va ajuta Dumnezeu ca în viitorul apropiat să dăm la lumină o antologie de proverbe religioase românești și o sinteză de etnoteologie bazată pe tezaurul
Oferta de carte, luna martie, 2014. Informație distribuită de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339467_a_340796]
-
roade, / Umbrar de râuri în pustie, / Și mirodenii de noroade / Să ți se-nchine, Sihăstrie - // Ți-aduc în dar aroma pâinii, / Mireasma lutului de preț, / Litania gândului și-a mâinii / Să ți se-nchine, Voroneț - // Ți-aduc în dar poteca strâmtă / Care învinge peste hău, / Cuibarul inimii, de-i frântă, / Să ți se-nchine, Sfânt Ceahlău - // Ți-aduc, de peruzele, cerul, / Când peste răni, te înveșmântă, / Și-ți este și liturghierul... Să ți se-nchine, Putnă Sfântă! // Ți-aduc în dar
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
au venit și vremuri mai bune. Regele a reușit să-și redobândească regatul și a domnit în continuare fericit în cetate. După ani și ani, prin colbul șerpuitoarelor drumeaguri ce se pierdeau prin câmpiile argiloase din țara Atalyei, ori pe strâmtele uliți ale satelor, încă mai rătăcea pribeagul cerșetor Tragodas. Bătrân și sprijinit în toiag, gârbovit și neputincios, deschidea șovăitor portițele caselor și cerșea cu umilință o coajă de pâine, îndurând chinuitoarea sete din arșița zilei și ținând piept cu multă
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
pe cei vechi acasă și câteva mărunțișuri de igienă personală. Când au plecat din apartament, din balcon se simțea că afară era încă un soare destul de dogoritor, motiv pentru care Săndica se îmbrăcase cât mai sumar, în niște pantaloni albi strâmți trei sferturi ca lungime, cu fundițe legate la partea de jos a piciorului, iar bluza crem, avea un decolteu ce scotea în relief sânii săi voluptoși, în picioare purtând sandalele sale din piele împletită cu tocul jos, folosite mai ales
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
2012 Toate Articolele Autorului Pe o bancă se hârjoneau doi îndrăgostiți...” Iubirea-i suferință!” - gemu banca. DACĂ LUCRURILE AR CUVÂNTA... ...atunci, vom auzi ceea ce nu prea vrem să auzim. Și totuși... Mă numesc Auto Turism și locuiesc într-o parcare strâmtă de 5 locuri împreună cu alte 10 mașini. M-am născut într-o uzină condusă de comuniști în anul cincinal 1985 și am ieșit pe banda de fabricație împreună cu alte 124 de surate, înainte de termenul de dare în folosință. Din această
DACĂ LUCRURILE AR CUVÂNTA... de LICĂ BARBU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342129_a_343458]
-
planetei că actuala civilizație (o civilizație a veritabilei sinucideri prin risipa la care se dedă și poluarea pe care o generează) antrenează întreaga omenire în frenezia viitoarelor cataclisme? Căci conduita morală a civilizației noastre este captivă în intervalul îngrijorător de strâmt dintre Trăiește-ți clipa și După noi, potopul... Oricât am suci-o și învârti-o, nu există altă soluție viabilă înafară de renunțarea omului la deprinderile și comoditățile alimentate până la dezgustător de carnal, punct de întoarcere pe traseul său existențial
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
Răsunet ascuțit de pinioane ruginite zgâriindu-mi timpanul zodia cancerului iar urcă pe cer înnălbind orizontul și-obrajii pântec ai celui pe trei surcele vândut muștele bâzâie insistent prevăzându-l curând frugală masă suculentă și dureros oftez răsucindu-mă în strâmta teacă a pielii stăruind în măcănitul iritant al zilei să mai adorm măcar un an lumină. SFÂRLEZE Încă o plecare încă o revenire microbuzul decolează-n trombă înscriindu-se pe cunoscuta traiectorie cenușie cu sens girator pentru câteva clipe discul
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
Mi te dă cu totul mie,/ De ți-ai da viața toată,/ Nime-n lume nu ne știe./ Vin' cu mine, rătăcește/ Pe cărări cu cotituri,/ Unde noaptea se trezește/ Glasul vechilor păduri./ Printre crengi scânteie stele,/ Farmec dând cărării strâmte,/ Și afară doar de ele/ Nime-n lume nu ne simte./ Părul tău ți se desprinde/ Și frumos ți se mai șede,/ Nu zi ba de te-oi cuprinde,/ Nime-n lume nu ne vede./ Tânguiosul bucium sună,/ L-ascultăm
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
Pasiuni și despărțiri, poetul devine dezamăgit și dezamăgirea a dat limbii românești o capodoperă - Luceafărul, poezie în care e mistuit de iubire, gata să-i jertfească iubitei nemurirea, dar, în cele din urmă renunță, alege izolarea: „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece.”, versurile sugerând destinul omului de geniu. În Grădina Copou din Iași se află Teiul lui Eminescu, numit și „Copacul îndrăgostiților”, lângă el fiind scrise, pe o placă
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
de cele de jos; ne întemeiază în credința că tot ceea ce suntem are menirea de a înstăpâni iubirea în lume. Să-l reflectăm pe Hristos, cu o grație și o detașare, care exprimă imensa libertate de a trăi în afara granițelor strâmte ale egoismului funciar, care ne îndepărtase de noi înșine și de propria-ne rațiune existențială. Poate nu vom lăsa posterității mari opere, cuprinse în filele unor cărți citite și răscitite sau în monumentale sculpturi sau tablouri celebre, în ridicarea unor
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]
-
clipă habotnic. „De ce să-ți prigonești sufletul în fantasme și suferințe ori visări, care nu-s ale tale, când te poți bucura în Adevăr, în Hristos?” Dacă universul tău s-a îngustat într-atâta, nu înghesui fetele într-o albie strâmtă! Lasă-le să zboare, să viseze, să fie libere!” sărea mama, reamintindu-ne mereu bancul despre ingineri...care au ochi inteligenti, dar nu se pot exprima. Divergențele lor îmi sfâșie și acum inima. Mama s-a stins strângând pumnii, până
PAŞTELE, PAŞTELE DOMNULUI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342549_a_343878]
-
nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ținea la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”, „intrați pe poarta cea strâmtă, „ duceți-vă de învățați ce înseamnă milă voiesc, iar nu jertfă, căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși!”, „vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățați pe leproși, scoateți afară demonii. Fără plată
BUCURIA MÂNTUIRII de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342501_a_343830]
-
lupta antidiscriminare, correct politics, transparența, egalitatea șanselor, libera concurență et caetera. Dar a fost acoperit, a fost îmbrăcat cu o haină care nu i se potrivește și, se vede cu ochiul liber, poartă o haină care ori îi este prea strâmtă ori îi este prea largă - pantalonii ori îi sunt prea lungi ori prea scurți. Cameleonul și-a păstrat funcțiile de decizie, s-a văzut încurajat de această cacealma istorică pe care o traversăm, indiscutabil, cu efecte dăunătoare. Aporiile sociale îi
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]