1,024 matches
-
dea la un azil, dar el nici să n-audă. Regretabil să trebuiască să-l ia cu forța. E de acord totuși că taică-său are darul povestirii. Familia n-are pic de sânge englezesc. E un vechi nume militar. Străbunicului i s-a ordonat nici mai mult, nici mai puțin decât să-și ia numele de Blenheim. (Comandantul companiei era evident un om citit!) Înainte îl chema Eriksson. Numele Ahlskog și l-a adăugat el însuși; i se părea mai
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de geografie și geologie la o universitate americană, mi-a explicat. Și de ce ai venit aici? Am avut un congres internațional în Europa și ori de cîte ori mă aflu pe bătrînul continent trec prin Florența. Este cetatea strămoșilor mei. Străbunicul meu era florentin. A emigrat în America. Suntem americani de patru generații, dar vorbim încă italienește între noi și nu pot trece prin apropierea Florenței fără un scurt popas între zidurile ei. Trebuie să recunosc că nici a italian nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ciudat, Vasile Militaru. Discutam politică, ne exprimam opinii neortodoxe pentru perioada respectivă, ne distram amintindu-ne de cântece și cuplete antibolșevice de ale renumitului Constantin Tănase: "de la Nistru până la Don, davai ceas, davai palton". Ne depănam unele amintiri, din povestirile străbunicului ori evocam așa zisele superstiții privind "jocul comorilor", într-o noapte anume a anului, poate în "noaptea de Sumedru" sau treceam la subiecte serioase, unde speculațiile noastre toponimice se întâlneau cu folclorul istoric al zonei. Așa s-a înfiripat gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
din cei doisprezece copii ai familiei, Petru Velicikovski s-a născut din părinți cu o profundă aplecare spre viața religioasă. Tatăl său, Ioan Velicikovski, protopop al Poltavei, era deja a treia generație de preoți în familie (după Simeon și LucaVelicikovski, străbunicul și bunicul după tată ai lui Petru), în timp ce mama sa, Irina, coborâtoare din familia de evrei botezați Mandenko, se călugărește spre apusul vieții, devenind monahia Iuliana. La vârsta de doar patru ani, Petru își pierde tatăl, rămânând, împreună cu frații săi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de doar patru ani, Petru își pierde tatăl, rămânând, împreună cu frații săi, în grija mamei și a fratelui mai mare, Ioan Velicikovski, el însuși preot în aceeași catedrală a Adormirii Maicii Domnului din Poltava, unde slujiseră înainte tatăl, bunicul și străbunicul său. După doar câțiva ani, Ioan va dispărea însă și el din viața lui Petru, răpit de o moarte prematură. De altfel, aceasta este o durere pe care Petru Velicikovski avea să o trăiască în legătură cu toți frații săi, pe care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fiecare membru al familiei și orașul însuși, pot fi identificate în mod legitimativ, printr-un adjectiv unic, ales ca termen major într-o paradigmă de trăsături, în care singura aleasă este cea sacralizantă. După tată și mamă, apar în scenă străbunicul și bunicul din partea tatălui, Simeon și Luca, oameni „cunoscuți și bogați”, de neam căzăcesc, ajunși amîndoi protopopi ai Poltavei, iar mai apoi, bunicul după mamă, Grigorii Mandenko, un evreu botezat „împreună cu toată casa lui”. Iată deci, că încă din primele
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
evreești din partea mamei, odată cu fratele cel mare intră în percepția imagistică a lectorului silueta „catedralei din Poltava a Adormirii Prea-sfintei Stăpânei noastre de-DumnezeuNăscătoare și Pururea Fecioare Maria, biserică în care au slujit ca preoți și tatăl și bunicul și străbunicul meu.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.89. footnote> O prezentare în atât de multe cuvinte față de caracterizările monolexematice și monoadjectivale ale membrilor familiei, ne dă o idee
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
marea dragoste pe care i-o purta, și mai mult, chiar la sfatul propriului duhovnic. Îi promite că se va întoarce la Kiev pentru a termina școala, iar apoi se va întoarce în Poltava pentru a fi protopop, întocmai ca străbunicul, bunicul și tatăl său, se va căsători și îi va aduce multă bucurie și mângâiere cu viața sa în lume. Aici are loc un ciudat amestec de valori. Campionul sincerității care îl înfruntase cu doar câteva luni înainte pe Rectorul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
scormone lumina A dat o viață nouă și-un om le fier: mașina." (T. Arghezi) În fond, aici se aflau cei mai valoroși agricultori. Oameni care și-au muncit cu patimă hectarele de pământ primite moștenire de la părinți, bunici și străbunici, oameni care, prin sudoarea muncii, și-au cumpărat tractoare, pluguri, semănători, batoze, pentru a lucra mai bine și mai ușor pământul, pentru a-l face să rodească mai mult și pentru a ușura, pe cât posibil, efortul solicitat de muncile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu lemne, pian, ceainic dătător de veșnice arome și podul cu multe cufere cu vechituri, cu poze fumurii trimise de pe front de diverșii soldați, rude de familie, care au luptat pentru România (am avut mulți unchi și veri, bunici și străbunici militari, care au pierit pe nenumăratele fronturi unde eroii români au fost sacrificați în ultimele două secole). O familie în care au dominat valorile, sacrificiul, cultul eroilor, prețuirea muncii și a competenței. O familie dedicată cauzelor neamului, în care ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trunchiul austriac. Numele Denk mai apare în Boemia, ramuri și frunze ale arborelui. Alois Denk, nume încă prezent pe firme, a fost un bijutier al împăratului Franz Iosef. În România, Denk este o familie bucovineană, apoi moldoveană, începând cu Ambrozie, străbunicul, Adolf, bunicul, Gheorghe, tata, silvicultori pe Domeniile Coroanei, apoi pușcăriași în temnițele și canalele umanismului socialist. A.B.Ce pregătiți pentru cititorii Dvs.? După peste 30 de ani de trudă, renunțări și reluări, am pus un punct final poemului "Testamentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cei care au depus jurământul pe unul din documentele din 1496 se numără și Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare. Acesta moare înainte de târnosirea bisericii de la Războieni, ridicată în vara acestui an. A fost îngropat la Mănăstirea Bistrița, lângă mormântul străbunicului său, Alexandru cel Bun. Campania din 1497 Ținând seama de felul în care s-a încheiat campania din 1497, cu o mare înfrângere pentru poloni, dar și cu mari pierderi în oameni, s-au căutat explicații care să atenueze impresia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Vicșineț. La 14 octombrie 1489, pârcălabul Hărman cumpăra de la Stanciul și de la frații săi, Ivanco și Isaico, nepoții lui Mihul Starostici, satul Toporăuți. Tot acum, cei trei frați schimbau cu Ștefan cel Mare satele lor, Frătăuți, unde a fost curtea străbunicului lor, și satele Botișani și Climăuți. La 16 martie 1490, domnul cumpăra de la cei trei frați satul Măcicătății, cu mânăstire și cu mori, și le dăruia mânăstirii Putna. Domnul urmărise, prin cumpărarea și schimbul de sate de la urmașii lui Giurgiu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de greci, ce locuiau în două cuturi. Episcopia Rădăuților. Este necropola domnească, unde au fost înmormântați primii domni ai Moldovei. În 1479-1480, din inițiativa lui Ștefan cel Mare, au fost puse noi lespezi din marmură pe mormintele lui Bogdan I, străbunicul său, cum apare în inscripție, Lațcu, strămoșul său, Ștefan I, strămoșul “care i-a bătut pe unguri la Hindău”, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, numit în inscripție “bunicul său”, Bogdan, unchiul său, fiul lui Alexandru cel Bun. Primul document
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cca 1715) a avut doi băieț, pe Ioan (n. 1748) și Vasile (n. 1752). Deși Ion Roșu arată descendența poetului din primul fiu al lui Imin(u) din Banat, anume preotul Ianul Iminovici (n. 1705), tatăl lui Petre Iminovici (1755-1811), străbunicul lui Eminescu, acest "străunchi" Vasile Iminovici Rați rămâne o trimitere la spațiul sud-dunărean". Discuțiile pe această temă se pare însă că au fost încheiate definitiv prin cercetările lui D. Vatamaniuc, iar insistențele rămân ca simple speculații, pe care însă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Așa, ca să se știe cine e stăpânul. Își marcase teritoriul. Eu nu reușisem să stabilesc vreo relație cu obiectele din camera aia. Încercasem să aduc niște gutui. Să pun o carpetă pe un perete, o carpetă veche, care fusese a străbunicului meu, străbunic ce se născuse undeva într-un loc numit Între Prahove, dar nici gutuile, nici carpeta de o sută de ani nu reușiseră să alunge impresia că acea cameră nu e a mea. Un portret cu un ciobănaș imbecil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se știe cine e stăpânul. Își marcase teritoriul. Eu nu reușisem să stabilesc vreo relație cu obiectele din camera aia. Încercasem să aduc niște gutui. Să pun o carpetă pe un perete, o carpetă veche, care fusese a străbunicului meu, străbunic ce se născuse undeva într-un loc numit Între Prahove, dar nici gutuile, nici carpeta de o sută de ani nu reușiseră să alunge impresia că acea cameră nu e a mea. Un portret cu un ciobănaș imbecil, mai erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prieten cu reformatorii sociali ai locurilor sale de baștină, Dobrescu-Argeș și Ion Valescu, autentici aleși ai muntenilor din Argeș la colegiul al treilea, și cu Ion Niculescu, „fiul colibei“, cum se intitula. Era apoi nepot de iobagi revoltați, cum fu străbunicul, Pietraru, volintir de-ai lui Tudor Vladimirescu, de care ticăloșii de panduri s-au lepădat fiindcă-i spânzura pentru furti șaguri, dându-l cu mâinile legate ucigașilor săi și luând-o apoi la sănă toasa prin coclaurile Vâlsanului, la Mălureni
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
matern, locotenentul Gheorghe Vrânceanu, auzite în copilărie. El a fost ofițer de artilerie (rezervist) și a luat efectiv parte, în prima linie, la campanile celui de-al Doilea Război Mondial, din iunie 1941 până în decembrie 1944. Iar tatăl lui, deci străbunicul meu, a participat ca sergent de cavalerie la luptele de la Mărăști și Târgu Ocna, în Primul Război Mondial, fiind decorat de Regele Ferdinand. Aceasta ar fi legătura personală și sentimentală, la care se adaugă, desigur, lecturile și faptul că m-
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
datorezi absolut nimic! Ceață cu miros de frunze moarte... 14 noiembrie 1952 Sunt devorat de pasiune... și nu am cum s-o potolesc decât scriind, fie ce-o fi! 17 noiembrie 1952 Vreau să traduc din Rilke (acea poveste cu privire la străbunicul său) în limba română. Ca simplu exercițiu... Niciodată pierdut, și totuși regăsit... În ultimul timp, mai mult decât oricând, nu trăiesc decât în așteptarea orei în care te voi revedea. Trebuie să știi că niciodată nu am fost mai curat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
succintă, subiectul lucrării poate fi exprimat astfel: O familie originară din zona Cernăuțiului, compusă din bunici, părinți și copii mici, șase dacă vorbim de actanții prozei (Unamuno zicea agoniști), optsprezece, toți în viață, dacă ar fi să facem trimitere la străbunici (Cartea Recordurilor, ce performanță marchează, pentru un singur cuplu?) avea toate premisele pentru o viață normală și, de ce nu, fericită, în limitele unei bunăstări relative. Izbucnește cel de-al doilea război mondial, cu dictatul de la Viena, și astfel începe exodul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce urcă pân' la nor În timp ce eu, neobservat, spre asfințit cobor. Și atunci mă invada o tristețe maladivă și o revoltă greu disimulată, împotriva hahalerei de Adam străbunicul meu făcându-mă să caut degrab-o scurtătură și să-i aplic o corecție corporală binemeritată pentru impardonabilul act de vandalism comis, subtilizând și înfulecând, cu o inconștiență condamnabilă de patruped asin, din nenorocitul ăla de fruct cu regim TABU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintr-un sat uitat de lume, undeva prin județul Giurgiu. De fapt, toate numele, toate datele de identificare esențiale erau trase în alb, dar mi-am dat repede seama că un "băiat deștept" trecuse afacerea pe numele unei bunici sau străbunici de la țară, ca să scape de fisc sau să i se ștergă numele, habar nu am în ce consta de fapt "șmenul". Cert este că cei de la bancă simțiseră ceva. Traducerea din română în franceză era ca vai de lume, genul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oameni care se plâng acum, în 2011, de dictatură. Vă rog să le povestiți cum era pe vremea când puteați fi chemată la Cadre pentru că nu citiserăți Scânteia. Eventual, să evocați în câte fraze doriți reputația servi ciului de Cadre, străbunicul inclement și ideologizat al departamentului de Resurse Umane de astăzi. A.R. Iar facem un salt îndărăt, în comunism. Mă ia cu amețeală. În fine. Pentru mine, serviciul de Cadre era un coșmar, deși reprezenta doar o fațetă minoră a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai ales o foarte instructivă drumeție cu copiii tuturor claselor, la pădurea ce aparținea de-acum părinților lor, care, după cum am mai adus vorba, de-o bună bucată de vreme scăpaseră de iobăgia în care trudiseră secole întregi bunicii și străbunicii lor. În excursia aceea școlarii ce erau acum mai mari cu un an, aveau să înțeleagă percepând pe viu, multe din învățăturile ce le căpătaseră în timpul exercițiului școlar despre frumosul lor sat de munte. În timpul deplasării, domnu’ tot ordona din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]