810 matches
-
măsură apreciabilă, evident, nu integral, purtătoarea intereselor claselor și grupurilor dominante. Ea tinde să fie sociologia statu-quo-ului, sociologia pusă în slujba puterii. Ca o reacție, a început să se afirme și o sociologie radicală. Una dintre caracteristicile acestei sociologii este străduința de a dezvolta punctul de vedere al „victimelor sistemului”, al celor nedreptățiți: săraci, muncitori, minorități naționale și rasiale,tineri, bătrâni, femei, handicapați (Becker și Horowitz, 1978). Această abordare este centrată pe evidențierea consecințelor structurale negative ale sistemului capitalist- așa cum apar
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Autorii ,,Podoaba cea mai aleasă și mai mândră Între podoabele țării este poporul românesc. În sufletu-i larg, nespus de duios, lămurit În focul atîtor suferințe, am găsit izvorul curat al frumoaselor lui cântece și Înțelesul istoric al trăiniciei și străduinței noastre pe acest pământ. În marea lui putere de muncă, de luptă și de răbdare În mintea lui trează și În inima lui caldă am găsit sprijinul speranțelor noastre și dezlegarea Înaltei chemări a neamului nostru. Îl urmăresc cu gândul
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
nivelul de așteptare. Când variabilele culturale joacă un rol principal în procesul comunicării, rezultatul este comunicarea interculturală 27. Recunoaștem și respectăm modul în care amprenta culturală justifică diferențele în stilul de comunicare, viziunea și personalitatea fiecăruia. Comunicarea interculturală apare când străduința devine un efort pentru a reduce incertitudinea și anxietatea diferențelor percepute. Grupurile sau culturile percepute ca fiind diferite pot crea bariere care ne pot prinde în cursă prin părtiniri, neînțelegeri, aroganță personală, stereotipuri negative. Diferențele perceptibile desemnează faptul că îi
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
dar și pe metafora fulgurantă, pe paradox, dar și pe expresia sagace, bine aleasă. În accepția lui C., una dintre funcțiile fundamentale ale criticii este aceea de a stimula creația adevărată și de a promova valorile spirituale durabile. De aici, străduința vie de a da criticii o formă constructivă, creatoare. Aplicarea acestor principii i-a ferit, de regulă, exegezele de presiunile politicului și ale ideologicului, ca și de conformism. C. preferă să opereze în actul critic cu categorii existențiale și estetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Loredana Ilie dezvoltă premisele formulate. Subordonează simțului comic "modurile" adiacente: satiric, parodic, ironic, grotesc, umoristic toate dispersate în proză, dramaturgie, poezie și publicistică. Fiecare mod operatoriu este studiat monografic, pe câteva paliere succesive. În paradigma teoretică a primei trepte, comentează străduința teoreticienilor de a preciza definiția, delimitează vecinătățile semantice, conturează interferențele, izolează nuanțele și curăță balastul parazitar, năzuind să ajungă la esența inconfundabilă, imprimată textului de Caragiale. Discursul critic este construit pe studiul atent și comentariul alert al contribuțiilor critice anterioare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stilizări", îmbinată cu "deformarea caricaturală". Incipitul "paginilor bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tablou sau o operă de sculptură. Conceperea problemei culturii de către Rousseau prezintă trăsături similare. Un al treilea exemplu: după o îndelungată și necurmată chibzuință, am luat o decizie într-o chestiune importantă. Toată ființa mea, adică toată gîndirea, simțirea și străduința se adună într-un punct, într-o dorință, care e totuși mai mult decît o dorință, pentru că văd de pe acum că sînt pe cale să îndeplinesc acțiunea respectivă și pentru că efectele ei, în care cred, mi se conturează în față, în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
alcătui, sub influența lor, noi stări totale în viața sufletească. Se deosebesc de obicei trei feluri de elemente, laturi sau însușiri ce pot distinge gîndirea, în fiecare stare sufletească, și anume, cunoașterea (senzație și reprezentare), sentimentul de plăcere și neplăcere, străduința sau voința. Dacă folosim această trihotomie și nu există nici un motiv să renunțăm la ea7 atunci este de presupus că trei grupe de legi sau tendințe vor juca un rol în apariția stărilor totale. E o întrebare foarte dificilă dacă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ordonare internă este determinată de o singură valoare, de un țel conducător, ca forță organizatoare. O asemenea ordonare poate apărea cînd se afirmă o valoare fundamentală, care pretinde pentru deplina sa realizare o serie de mijloace și căi, precum și o străduință mai mult sau mai puțin conștientă. În conflictul dintre valoarea de bază și împrejurările reale vor fi eliberate o serie de sentimente diverse, ce se află, ca să spunem așa, pe calea spre scopul inițial. Pot exista oameni a căror întreagă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nervos mai concentrat decît cele zise inferioare. Și tocmai acestei concentrări fiziologice îi corespunde eficacitatea vieții psihice ca sinteză. În situația unei acțiuni, lucrurile pot depinde de strîngerea laolaltă a tuturor experiențelor și amintirilor, a întregii dispoziții sufletești și a străduinței și de concentrarea lor într-o singură direcție. Dacă s-a format un sentiment total, atunci a avut loc mai înainte o mobilizare a forțelor într-un anumit sens, iar acest lucru poate fi de cea mai mare importanță pentru
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cît viața se desfășoară într-un cadru stabil, limitat și invariabil, viața sentimentală va avea un caracter relativ simplu. Va exista o amprentă comună, determinată de comunitatea în familie, neam și stat. Ceea ce tinde să iasă din acest cadru, toate străduințele pentru care el este prea îngust, toate contradicțiile ce amenință să-l spargă sînt împiedicate și înăbușite. Apariția unor sentimente totale semnificative presupune nu numai o mare abundență de experiențe și o perspectivă cu largi orizonturi, ci și o autonomie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
expresia naturii celei mai intime a existenței și totodată indiciul celei mai înalte valori. Ceea ce este schimbător trece, pentru gîndirea greacă, în ultimă analiză, drept o iluzie și anume una fără valoare. Chiar și în cea mai bogată expunere a străduinței umane pe care ne-a dat-o antichitatea, aflată anume în Banchetul lui Platon, chiar și acolo, această năzuință, cu întreaga neliniște și întreaga însuflețire pe care le vehiculează, pare să-și afle locul într-o sferă mai joasă, comparativ
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
țel, decît să cîștige perfecțiunea, propunîndu-și unul inferior. Comparația cu Banchetul lui Platon ne arată deosebirea dintre gîndirea antică și cea modernă. Platon vrea să ne conducă dincolo de aspirația continuă, dincolo de lumea schimbării, în care poate fi vorba doar de străduință. Afectele trebuie înlocuite cu claritatea intelectuală și starea sufletească să-și găsească liniștea în invariabilitate. Pentru Bruno însă, jocul contrariilor și tensiunea pe care o comportă sînt tocmai expresia realității adevărate, fiindcă tocmai bogăția vieții și infinitatea lumii ne aduc
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe care o întrebuințăm din motive extrem de diferite. El nu are baza profundă a marelui humor, care este o concepție despre viață, sau, mai exact, o mentalitate în fața vieții, o stare totală la care își aduc contribuția toate trăirile și străduințele. Micul humor poate fi folosit ca o formă simplă de batjocură și de indignare; seriozitatea ce se ascunde atunci în glumă este o prefăcătorie. Și ironistul poate folosi micul humor, după cum se va vedea mai tîrziu. Adeseori, în spatele său se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și adăugat din afară; el se dezvăluie în toată nuditatea, gest prin care lipsa lui de valoare sau valoarea pe care o posedă totuși pot apărea cu atît mai puternic. Holberg își considera activitatea de poet comic ca pe o străduință șe a separa umbra de corp. În realitate, cele două teorii nu se contrazic. Teoria incongruenței este evident o formă specială a teoriei degradării. Contrazicerea este doar o anumită formă a opoziției. Faptul că cineva este dezvăluit în discordnța sa
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în experiența sa personală, care trebuie să fi fost în mod necesar limitată, cheia faptului că Shakespeare a cucerit triumfător culmea tragediei înseamnă să-i subestimăm capacitatea creatoare și forța sa magică." Problema este însă tocmai aceea dacă o înaltă străduință artistică este psihologic, posibilă, fără să aibă la bază niște experiențe de viață. Și dacă răspunsul se cade să fie negativ, opinia că poetul a clădit pe asemenea experiențe nu ne va face nicidecum să-i desconsiderăm arta. S-ar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
era conflixctul între familie șo stat. Asemenea ciocniri au loc, într-adevăr, în cadrul uneia și aceleiași totalități etnice; amîndouă, și familia și statul sînt factori în viața umanității și întrucît totalitatea lor mailarg cuprinzătoare este afirmată tocmai prin dispariția unor străduințe unilaterale, tragedia conduce la o înțelegere mai clară a vieții. Ceea ce este cu adevărat tragic nu e așadar pentru Hegel deznodămîntul, ci conflictul, iar aceasta are în mod constant funcția necesară de a evidenția limitarea reciprocă a diferintelor forțe etice
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a acestei credințe. Numai de la convingerea că "unui om bun nu i se poate întîmpla numic rău, nici în viața, nici în moarte", nu s-a abătut . (Apologia, p. 41). Această convingere s-a născut din credința sa în valabilitatea străduinței morale. Nu putem face desigur o reprezentare a modului în care se situa față de închipuirile credinței populare, din felul cum motivează respingerea interpretărilor raționale ale miturilor (în Fedros, al lui Platon). El nu repudiază asemenea interpretări din teama față de zei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pași ai gîndirii pot apărea, în mod absolut sigur, ca minuscule și neînsemnate, în comparație cu ceea ce este ideal și infinit date pe care le putem bănui; dar cu toate acestea, prin fidelitate, în mic, sînt realizate lucruri mari. Romantismul concepea orice străduință mărginită, orice direcție unilaterală numai ca pe ceva negativ, ceva ce are pretenția de a fi infinit, fără totuși să fie, ceva ce pune limite unei viziuni a tot cuprinzătoare. De aceea, întorcea spre ele capul de Meduză al ironiei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
abia cînd ceeea ce este mic și mărginit este privit ca formă necesară a ceea ce e mare și infinit, căpătînd astfel o însemnătate pozitivă. Humorul romantic putea să ducă și chiar a și dus la desconsiderarea lumii empirice și a străduințelor de reforme practice. Vom vedea clar acest lucru la Carlyle. Elementul realist al marelui humor, corespunzînd fidelității sale față de realitate, nu-și capătă drepturile în romantism. Nici tragedia (Capitolul V), nici înțelegerea (Capitolul VI), nici acțiune (Capitolul VII) cele trei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe om (Sartor Resartus, 1836). Viziunea aceasta condiționează relația sa cu teoria științei, întocmai ca și cu dogmele religiei și cu toate strădaniile prectice. El consideră toate acestea printre haine sau printre peticele ce se pun pe haine. Față de asemenea străduințe, are o poziție în care se amestecă batjocora cu mila. Cînd Carlyle spune frecvent despre cineva "bietul!" (poor!), cuvîntul acesta exprimă parțial simpatie, parțial dispreț. El zugrăveștecu asprime nechibzuința (potrivit vederilor sale) de a lucra pentru adevăr ți dreptate în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
publicate în gazete, îi apare și mai evident în volum, lui Aurel Martin 12 care scrie o cronică despre volumul Zile slăvite, al lui E. Frunză, apărut în toamna precedentă. După o survolare introductivă asupra volumului, „care se remarcă prin străduința poetului de a fi mereu în actualitate”, recenzentul cantonează în perimetrul lipsurilor. Care nu sunt puține: simple rimări, viziune idilică, stil prolix, ba și mai grav: „o așezare a poeziei în afara vieții, în afara obiectivelor de luptă ale partidului nostru” și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ba și mai grav: „o așezare a poeziei în afara vieții, în afara obiectivelor de luptă ale partidului nostru” și altele despre care vom afla din lectura articolului: „Recentul volum al lui Eugen Frunză, editat de E.S.P.L.A. - Zile slăvite - se remarcă prin străduința poetului de a fi mereu prezent în actualitate, de a cuprinde cât mai multe laturi ale realității: sunt versuri care încearcă să oglindească eforturile oamenilor muncii sau să biciuiască puternic modul de viață american, morala businessmanilor, mârșavul lor joc politic
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
publicat această scrisoare - pe care tovarășul I. Peicu ne-a trimis-o din proprie inițiativă - înseamnă că redacția consideră această critică făcută de însuși unul dintre muncitorii de la Canal, ca fiind folositoare. Nimeni nu poate pune la îndoială grija și străduința tovarășului Geo Bogza de a da o operă literară cât mai izbutită, nimeni nu poate pune la îndoială eforturile sale, dar în același timp trebuie să constatăm cu părere de rău că nu se poate să nu dai dreptate criticilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
frontul păcii e unicul mijloc. Muncitorimea manuală și intelectuală constitue populația covârșitoare a globului. Iar noi, intelectualii, îndeosebi responsabili în orientarea opiniei publice, vom face mai bine dacă asociindu-ne luptei organizate a proletariatului mondial împotriva cursei înarmărilor, vom arăta străduință și disciplină. Ca niște adevărați docheri care lucrăm în porturile unde sosesc ideile, să refuzăm și noi descărcarea strigătelor de război”. - Cuvinte și cuvinte. În: Flacăra, nr.40 (144), 7 oct. 1950: „Dintr-o parte și alta auzim cuvinte și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]