8,833 matches
-
oară scris la Neculce, dacă nu mă înșel. Fericit moment. Nu se știe în ce an, zi sau ceas s-a ivit scrâșnind pe hârtia asta a vremii, sub pana tocită, PRACTICA...în textul îmbâcsit al cronicarului, vorba aceasta nouă strălucește ca traiectoria unui bolovan picat din cer... Practica vorbirii! E o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani de atunci... Lansarea surprinzătoare a câte unui astfel de cuvânt fundamental, printre greoaiele "îndemnuri pentru vite" curente, se
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
și pasionată, un foraj de mare adâncime în straturile cuvântului, făcută nu altfel decât cu ajutorul acestuia. Într-adevăr, Nichita Stănescu a intrat încă din tinerețe în manualele școlare; a avut ușa deschisă tuturor și un număr indefinit de prieteni; a strălucit și a cucerit (critici mohorâți și cititori iubitori de literatură, femei frumoase și invidioși colegi de breaslă); n-a rezistat la plăcerile omenești, prea omenești, de care a abuzat până l-au distrus fizic, la cincizeci de ani. Dar toate
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
lumi de diamant, scânteind orbitor deasupra simetriei noastre de larve spațio-temporale, înălțându-ne, transversal pe lumea noastră, în adâncul adevăratei lumi, din care, ca niște corăbii, am răsărit ca să străpungem membrana fragilă a universului. Shahasrara nu era un lucru ce strălucea, era o ruptură-n covor, în țesătura iluziei, prin care pătrundea lumina orbitoare de dincolo. Era floarea de neprivit înălțată din humusul creierului nostru, a cărui încordare supremă străpunge până la urmă peretele infinit de gros al realității.Victor mă privea
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
scăpa de teroare, dar de o teroare exercitată de niște fanatici care își trag puterea tocmai din docilitatea cu care victimele lor acceptă să fie amenințate. Și abia de acum încolo, aducînd în joc o nuanță suprinzătoare, Glucksmann începe să strălucească. Trebuie să înțelegem, spune Glucksmann, că planeta e scăldată în ură, că așadar ura nu e un sentiment pe cît de reprobabil pe atît de trecător, un fel de frămîntare sufletească pe care, dacă o condamnăm moral cu fermitate, vom
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
frumusețe intangibilă, culeasă în memoria și sensibilitatea unei ființe, și salvate într-un mic poem final. Am văzut lucruri pe care voi oamenii nu le-ați crede. Nave de atac în flăcări lîngă umărul lui Orion. Am privit raze T strălucind în întuneric lîngă poarta Tannhäuser. Toate aceste momente vor fi pierdute în timp ca lacrimile în ploaie." Există demnitate în sfera nobleții pe care androidul o alege pentru pagina finală, aceea de a nu muri cu frică, a nu muri
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
picioarele pe jumătate. Nu era o rochie de purtat într-o zi de doliu. Dar ce mai conta. Cei doi porci umblau slobozi prin fața casei. Marea se prefăcea că-i urmărește, iar ei hoinăreau pierduți în ploaie. Pielea lui Wilson strălucea aidoma uneia dintre pietrele alea mari, alunecoase, de la cascada din El Almejal. Mai era și călduță apa aia continuă, slobozită de cerul încețoșat. Pe undeva pe afară umblă Aida, femeia bătrânului Poncho. Zic: Wilson, tăcerea ta mă doare mai tare
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
anunțat iarăși că Aida ieșise pe verandă. Mi-am ridicat ochii spre ea. N-am putut s-o văd. Casa părea moartă. Nu știu nici ce caut eu aici, m-am gândit. De ce mă vrea? Nu mai ploua și nisipul strălucea ca o rogojină fină, argintie. Lemnul prispei era așa de uzat că putea ceda oricând, îndoindu-se precum cartonul umezit de ploaie. Femeia râdea ca un pește. Wilson a zis că poveștile de dragoste se scriu înainte de a fi trăite
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
pe ideea tatuajului și a recuperării traumei într-o ficțiune polițist-detectivistică. La farmecul filmului contribuie din plin și o serie de ecleraje și de-coruri, filmările în sepia, crepusculare, cu o luminiscență di-fuză, care încarcă atmosfera romanului polițist. Un ca-davru strălucește în lumină cu rictusul fixat etern în mintea copilului, imaginația se digitalizează, amintirile din copilărie, cele fictive ale lui Fingerling, desfășoară locuri spec-tra-le, luminate artificial, așa cum hoinărelile detectivistice deschid spații ale minții, interioare încărcate de graffitiuri, în-căperi degradate sau tenebroase
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
compromisului, dar și martorul cel mai lucid al tragediei colective și al impasului individual. Din anii cincizeci și pînă în deceniul nouă au fost pictate și desenate pînze, însumînd sute de hectare, cu mineri în salpoete noi și cu lanterna strălucindu-le în frunte ca o stea polară, cu oțelari a căror musculatură era mult mai vîrtoasă decît materia care clocotea în cazane, cu macaragii, strungari și cu toate variantele de constructori împrăștiați pe șantierele patriei. în același timp, milioane de
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
ce ați desăvîrșit pe cîmpul de luptă pentru apărarea și înălțarea Patriei, m-au însărcinat să vă rog să primiți această sabie de onoare. Pe ea sînt înscrise glorioasele nume: Oituz, Pralea, Mărășești care, alăture de numele Domniei Voastre, vor străluci în veci în istoria neamului nostru. Sînt fericit că mi-a fost dat să îndeplinesc această sarcină. Căci ce poate să ne mulțumească mai mult, să ne răsplătească mai bine pe noi, care ne-am consacrat viața la educația tinerimii
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
de defecte care i-ar fi alterat caracterul, i-ar fi subminat șansele constructive ori pur și simplu de rezonabilă umanitate. Vanitatea i s-ar fi manifestat de timpuriu: "Trăsătura cea mai izbitoare a tînărului Maiorescu este voința de-a străluci. Paginile primilor ani de jurnal sunt pur și simplu invadate de rezultatele școlare, e adevărat că excelente, etalate cu nedisimulat orgoliu, comparate cu ale colegilor, explicate, justificate, chiar prevestite. Laudele profesorilor, cît de neînsemnate, sunt notate cu grijă, ca și
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
alt film. Plecăm prin județ. Facem mai multe opriri. Oameni săraci, supărați, cu diverse probleme. Ion Iliescu discuta cu ei. Lipiciul la oameni îi era binecunoscut. În spatele lui, era mereu Boșcodeală. Din când în când gesticula, arăta, explica, ceasul masiv strălucea în toată această atmosferă grea. Oamenii nu-și puteau lua ochii de la el. Ba mai mult, ieșea în evidență. Vâzând că mă amuz, oamenii președintelui mă întreabă ce se întâmplă. Le spun că ar fi mai bine ca Boșcodeală să
Sorina Matei, despre Constantin Boșcodeală: Când l-am văzut, am râs by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81734_a_83059]
-
alt film. Plecăm prin județ. Facem mai multe opriri. Oameni săraci, supărați, cu diverse probleme. Ion Iliescu discuta cu ei. Lipiciul la oameni îi era binecunoscut. În spatele lui, era mereu Boșcodeală. Din când în când gesticula, arăta, explica, ceasul masiv strălucea în toată această atmosferă grea. Oamenii nu-și puteau lua ochii de la el. Ba mai mult, ieșea în evidență. Vâzând că mă amuz, oamenii președintelui mă întreabă ce se întâmplă. Le spun că ar fi mai bine ca Boșcodeală să
Sorina Matei, despre Constantin Boșcodeală: Când l-am văzut, am râs by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81733_a_83058]
-
de diamant nu există iubire carnală./ Sau totul e iubire carnală./ Ca să poți trăi în lumea de diamant,/ carnea ta trebuie să fie de diamant./ Să sfârâie, pură.// Ca să poți trăi în diamant,/ carnea ta trebuie să ajungă orbitoare.// Să strălucească până ajunge ca sfintele moaște./ Până și tu să ajungi o moaștă./ Strălucind de sudoare./ Sfințenia se prelinge pe fruntea ta./ Ca un mir rourând./ Ca un mir sfânt, de argint." (În lumea de diamant nu există); "Popor de raze
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
trăi în lumea de diamant,/ carnea ta trebuie să fie de diamant./ Să sfârâie, pură.// Ca să poți trăi în diamant,/ carnea ta trebuie să ajungă orbitoare.// Să strălucească până ajunge ca sfintele moaște./ Până și tu să ajungi o moaștă./ Strălucind de sudoare./ Sfințenia se prelinge pe fruntea ta./ Ca un mir rourând./ Ca un mir sfânt, de argint." (În lumea de diamant nu există); "Popor de raze, cu femei de raze. Acuplarea noastră/ e doar întrepătrunderea razelor, diafană. Atunci,/ noi
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
neîntemeiate, poate cîntări mai mult decît o predică pro domo sua. Clar-obscurul atrage mult mai mult decît lumina, iar semiîntunericul e mai inspirator decît claritatea, întocmai cum spiritul creștinismului s-a perpetuat în catacombe și ocnițe, nu în naosuri încăpătoare strălucind de odoare desuete. În privința aceasta, Toni Halter e un misionar de foarte bună calitate: jurnalul lui te atrage așa cum ceața atrage privirea, silindu-te să te concentrezi pentru a vedea ce se ascunde printre aburii ei, sau așa cum o voce
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
în acest sens Gabriela Popovici, în rolul Gülnarei, care stăpânește în mod egal și cu egală siguranță toate vocabulele clasice, atât pe drepta, cât și pe stânga, fapt rar, nefiind însă, din păcate, interesată și de interpretare. Dar cine a strălucit cu adevărat pe tot parcursul spectacolului a fost Corina Dumitrescu, în rolul Medorei. A dansat mult, partituri coregrafice dificile, depășind orice dificultate cu brio. Înaintea unui pas de deux, de abia terminase un dans băiețesc, în travesti. Incandescentă, inepuizabilă, dând
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
glezne, sfoara cu care sînt/ încins, (...) sora mea, despuiată, este plină de bijuterii. coapsele ei sînt/ dulci iar țîțele ei sălbatice. un felinar aprins ziua și noaptea/ ține în brațe. și sora mea este mireasă și gravidă/ iar ochii ei strălucesc" (stau lîngă un gard și mă uit...). Sub unghiul poeticii, întîlnim un libertinaj nu tocmai mistic, pe care autorul îl coroborează cu cîteva confesiuni: "eu mă scald într-o imaginație lichidă", "simt că mi s-a făcut frică de lumea
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
marile cotidiene și desenele însoțitoare sunt reproduse și comentate. Astrid Lindgren, fetișcana de la țară, n-a vrut niciodată să fie o "mătușă povestitoare" sau un "monument național" și nici să dobândească Premiul Nobel sau alte premii, știind că tot ce strălucește, pălește repede, așa cum n-a disperat nici când prima ei carte, scrisă despre "Pippi Ciorap Lung", i-a fost refuzată de marea editură Bonnier. într-o carte nou-apărută și o expoziție de la Casa de cultură din Stockholm se arată publicului
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
un coleg îmi spune ceva amuzant/ asta mă face să râd nu sunt bună de nimic/ Ťce? a. ce? da.ť nu sunt aici. eu nici nu sunt aici/ mi s-a părut că văd un om cu oase fosforescente/ strălucind prin piele// dar erau doar ultrasunete și infraroșii/ doar oboseala din căști și scurgerea asta de la monitoare// toate lucrurile sunt la locul lor. pe perete zboară o/ scamă suflată de foile care ies din imprimantă. nimic/ de acum înainte. nici un
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
de pe geam: „Una mică/ La Fănică!” și intră ca să mai treacă timpul și să-și alimenteze motorul, așa cum obișnuia el să glumească atunci când Maria Îl Întreba: Da ghini, Victori, atâta sî stă, oari noi nu avem treabî? Unde ț-o strălucit ochii iștia di curvar bătrân? Liniștește-te fimei-hăi, am alimentat și eu motorul că nici broasca nu cântă pe uscat! Ceru un rom și o bere, le combină cu mare artă și bău Încet. La orele opt fără un sfert
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
delicat de umeri și Îl așeză pe scaunul vechi. El Întoarse capul, Îi mulțumi și abia atunci observă ce „profesoară” minunată era. Avea părul roșcat-auriu foarte intens, cobora În bucle foarte mari până mai jos de umeri, arăta proaspăt coafat, strălucea și Încadra o față rafaelică, ochii mari și genele lungi și rimelate, sprincenele frumos arcuite. Poate cel mai mult l a impresionat și l-a uimit gura delicată, buzele mici și mai groase, Înnobilate cu un ruj sidefat și conturate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Carosse jucase nenumărate roluri: regii George al V-lea al Marii Britanii și Carol I al României, arhiducele Otto, trimisul special al președintelui Statelor Unite, feldmareșalul Goering, ambasadori de tot felul, printre care cel al Italiei, al Rusiei și chiar Herr Abetz. Străluceau toți în memoria lui ca niște giuvaiere: avea sentimentul că unul sau altul dintre acești oameni mari putea fi amanetat, la nevoie, pentru un câștig imediat. Și totuși în aceeași dimineață, mai devreme, în St Jean, îl cuprinsese o neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
strânse din nou brațul. Nu. — Să știi că va trebui să-i ceri scuze fetei pentru minciunile pe care i le-ai spus. S-a necăjit foarte tare. —Care minciuni? I-ai spus că fratele ei a murit dimineața. Soarele străluci în față reflectat de unul dintre geamurile conacului. Își plecă ochii, orbit de lumină. Ce să fac? Ce încerc să fac? 17 Madame Mangeot muri în noaptea aceea. Chemaseră din nou preotul și din camera sa de la etaj Charlot urmărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pace.” Din ziua aceea, mătușa Rarița parcă era alta...Toată ziua o vedeai cu Zoița lui Cocostârc. Sușoteau mereu și așa, cam pe la vremea asta, au hotărât să meargă în pețit...Era într-o sâmbătă, spre seară...Pe cer, soarele strălucea ca aurul, dar în sufletul lui nenea Jănel era noapte!...In ziua hotărâtă, au plecat cu toții în pețit. Moș Toader, îmbrăcat frumos, cu pălărie neagră, cu cordică nouă, mergea înainte. După el, veneau mătușa Rarița cu nenea Jănel, iar în urma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]