6,757 matches
-
procesiune liturgică, asemeni incantațiilor preoțești: muuurmuuuuur... A Întins din nou gâtul spre Înainte ca și cum ar fi vrut parcă să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să plece; spuse un sărut-mâna Valentinei, neștiind dacă spusele lui vor ajunge până la bucătărie, îi strânse mâna lui Jan și ieși glonț pe ușă ca dintr-o pușcă de calibru mare. Din clipa aceea imaginea toamnei dobândi pentru el alte străluciri. Valentina auzi ușa de la intrare și veni În sufragerie întrebătoare. - V-ați certat? Ce s-a întâmplat? - Da’ de unde! Alex se însoară și ca toți mirii e zorit, de unde se vede că nu numai miresele sunt grăbite... Însă nu știe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ochilor să lucească. Fiind obișnuit cu întunericul din față, el nu se va aștepta să vadă lumina ce clipește în spatele său. Ochii lui vor întâlni atunci ochii celorlalți și se va obișnui încet încet să nu se mai ferească de strălucirea lor. Nu va vedea nici un chip, nici un corp, doar iriși umeziți de pleoape. Iar pleoapele se vor închide o dată dacă îl înțelegeau și de două ori dacă nu. Va rămâne acolo și va învăța și el să clipească, ca să fie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai mult convingerea, că Ina era deosebit de sensibilă, înzestrată cu un simț al umorului dublat de unul pragmatic și că avea un real talent de a descrie lucruri ce puteau fi socotite ca banale, dar sub condeiul ei dobândeau o strălucire nebănuită. Fiecare însemnare din jurnal era datată doar cu unele atribute ale anotimpurilor: Cireșii tatei și-au pus cercei la urechi!; Iarna nu vrea să plece, dar ghioceii au despicat zăpezile cu paloșele lor și iarna a fost învinsă!; Au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai de lux mărci și prețuri, de la acea vreme. Rodajul i s-ar fi făcut pe ici-pe colea. Caratele fericirii familiei Iozefinilor sporeau de la zi la noapte și de la noapte la zi. Caratele iubirii lor - de asemenea. Sporeau, toate, în strălucire și în rădăcinitate. A sosit prima zăpadă. Cu primul ger. Familia fericită a pornit, către casa-vilă, pentru a și-o lua în primire, cu tot confortul, cu tot cu chei, noi, cu tot cu ce inima lor își dorise atât de arzător. Ninsoarea s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să mă fac cunoscut. Pentru prima dată în această lume josnică, plină de sărăcie și mizerie, am crezut că o rază de soare mi-a luminat viața. Ce păcat însă că n-a fost rază de soare, ci doar o strălucire trecătoare, un meteor, care s-a arătat sub aparențele unei femei, ale unui înger mai degrabă. În lumina care O mărginea, mi-am văzut numai pentru o clipă, în spațiul unei secunde, toate nenorocirile vieții și le-am înțeles grandoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a pierdut curând în genunea tenebrelor, unde în mod fatal trebuia să dispară. Nu, n-am știut să păstrez această rază fugară. După trei luni, nu, două luni și patru zile, Îi pierdusem urma, dar amintirea ochilor Săi magici, a strălucirii lor ucigătoare nu înceta să mă chinuiască. Cum puteam s-O uit, când era atât de strâns legată de existența mea? Nu, nu-i voi revela niciodată numele: siluetă eterată, subțire, vaporoasă, cu doi ochi imenși, mirați, strălucitori, în profunzimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ajuns o singură privire pentru ca acest înger din ceruri, această fecioară diafană să facă să pătrundă în mine fluidul Ei până în străfundurile sufletului, care scapă inteligenței omenești. Între timp îmi pierdusem cunoștința. Mi se părea că-I știam dinainte numele. Strălucirea ochilor Săi, culoarea Sa, mirosul Său, gesturile Sale, totul mi-era familiar, de parcă spiritul meu fusese în contact cu spiritul Ei, în lumea anterioară a arhetipurilor, și trebuia să se întâlnească, având origine și substanță comună. Chiar în această viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o lumină tulbure se revărsa în cameră. Eram absorbit de o schiță pe care o găseam mai bună decât pe celelalte. Dar ochii? Acestor ochi acuzatori, care păreau să-mi reproșeze greșelile de neiertat, lor nu reușeam să le redau strălucirea. Întreaga lor viață, amintirea lor se șterseseră din memoria mea. Eforturile mele rămâneau zadarnice. Degeaba I-am tot potrivit fața, nu ajungeam să le regăsesc expresia. Apoi, am văzut cum, dintr-odată, obrajii Ei se colorează insensibil într-un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
liniștii pe care o impunea aerul fierbinte. Pretutindeni se simțea misterul la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de puternic, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fără niciun cuvânt. Medicul se întoarse și, privindu-l pe deasupra ochelarilor, lansă interogația: "Dumneata?". Portarul se cam zăpăci dinaintea acestei întrebări atât de cuprinzătoare: "Io sunt Vasile, Mirică Vasile." ORL-istul îi surâse, întinzându-i afabil mâna, dar cu o strălucire de maliție în priviri: "Bond, James Bond!". Nea Vasile dădu noroc și se holbă amuțit de uimire. Medicul urmă calm: "Încântat de cunoștință, domnule Mirică! Problema e ce te aduce pe dumneata în cabinetul meu. Ia spune-mi o poveste
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
găsești și cu cât cauți mai mult, cu atât vei găsi mai mult, precum căutătorii de aur. Mulți nu cred că puterea nostră interioară este un diamant neșlefuit și prăfuit care așteaptă să fie curățat pentru a-și face cunoscută strălucirea, cum să crezi așa ceva? Cum poți să asimilezi și să digeri această noutate? Este nevoie de timp și informare, e nevoie de mediatizare constantă în televiziunile naționale, așa cum sunt mediatizate toate negativitățile lumii cu intenția clară de manipulare psihologică, pentru că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fruntea peste linia orizontului ca un copil curios, dar primele fire bălaie de lumină rămăseseră Încâlcite Într-un norișor de forma unei calești. Spre deosebire de vecinul său, un stratocumulus impozant, acesta era un cirrus prea firav pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul 6. La capătul călătoriei sale de ani-lumină, căutătura soarelui Înțepă una dintre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În sfârșit, răcoare. Lumina palidă a lunii, fină ca pulberea fluturilor, se depunea pe umbrelele Încă deschise ale teraselor și pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei era licărul stins care se reflecta În pupilele celor Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi Încheiat definitiv socotelile războinice. Se mai auzeau când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
consilier de război. Spre seară, În cazul utilizării corecte a produselor livrate, granițele legitime erau deja restabilite, iar comunitatea locală se strângea pe fostul teatru de operațiuni să-și Îngroape cetățenii lipsă și să răsucească un proțap la focul cu străluciri de napalm. Dar astea se Întâmplau departe, fie În rezervațiile pe care ONU le destinase conflictelor internaționale, fie În țările pentru care Societatea Imobiliară Globală nu garanta securitatea și confortul. Pe deasupra acestor furnicare mărunte, cărora armele cu sigla Stolzmeier - doi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Între codițele În care avea strâns părul roșiatic. Cu ea mă ciocnisem, așadar. Părinții ei stăteau alături, Întinși pe iarbă, Încă buimaci. — Mi-ai spart capul, a zis ea, ridicându-și spre mine ochii negri ca molecula de carbon, cu străluciri de cadmiu. Cu viteza asta se merge? Ăăă... Îmi pare rău... am spus, cred că.... — Hei, fiule, ce se-ntâmplă? Ai găsit bosonul? s-a auzit vocea tatei de dincolo de brâul de stronțiu. — Imediat, am răspuns tare, Întorcându-mă către
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spațiul de rezonanță al legendei. Obsesie care îl vizitează și astăzi. Toate acestea pentru a spune că și fiecare altă mască i-a smuls un efort pasional. L-am ascultat des menținând în formă glasul de bariton cu timbrul întunecat, strălucire oțelită, forță și volum mare, o greutate specifică a declamației și a frazei lirice. Niciodată indiferent, niciodată plat, niciodată șovăitor. Era Boris, avea viziunea acelei nebunii vinovate. Era Posa, îi reușea demnitatea unui spirit independent. Era Rigoletto, se schilodea pentru
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
de pe tot globul, Marilyn Monroe a fost, cu siguranță, cea mai celebră și cea mai invidiată femeie a secolului XX. A avut tot ce i-ar putea cere o femeie peștișorului fermecat: frumusețe dincolo de timp și de mode, glorie și strălucire, bani, amanți și soți celebri. Cu toate acestea, în dimineața zilei de 5 august, 1962, trupul gol, lipsit de viață, al actriței a fost găsit întins de-a latul patului din casa sa aflată în Brentwood, Fifth Helena Drive, 12305
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
mamă cvasi-nebună, abuzată sexual încă din copilărie, Marilyn a resimițit din plin lipsa încrederii în sine și în cei din jur, de unde marea ei instabilitate emoțională, refugiul în alcool, medicamente și relații sexuale întâmplătoare. În Marilyn au coabitat în permanență strălucirea vedetei și traumele micuței Norma Jeane, starul mondial, amanta președintelui Statelor Unite ale Americii (însuși charismaticul John F. Kennedy) și femeia debusolată, oricând dispusă să se ofere instalatorului sau vreunui șofer de taxi căruia pentru câteva ore i-a pus Dumnezeu mâna în
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
trezit singură în jungla vieții. O fetiță care a visat doar la căldura protectoare a unui cămin, dar pentru care viața a însemnat o goană dementă, presărată din belșug cu sex, alcool și blitz-uri ale aparatelor de fotografiat. Dincolo de strălucire, de zâmbetul intrat în istoria secolului XX, de celebritatea sa la scară planetară, Marilyn Monroe a purtat toată viața în suflet povara inocenței pierdute, angoasele și nefricirea micuței Norma Jeane Baker. Vulnerabilitatea și frustrările acestui copil lipsit de dragostea și
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
filozofic francez, care, deși nu mai are nici o mare figură, continuă să bântuie. Acest fenomen este nou; în secolul al XVII-lea, al XVIII-lea, în secolul Luminilor nu eram deloc așa, mergeam la fondul lucrurilor, încercam să emulam debutul strălucirii orbitoare a gândirii anglo-saxone în domeniu. Căutăm Știință, si reflecția nu era un simplu joc extrem al spiritului în care extremismul este folosit ca să intimideze publicul și pe cel care ar contrazice, să terorizeze inamicul! Partea verbalismului este imensă, chiar
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
a făcut să prefere vecinătatea și complicitatea unor oameni de mâna a zecea. E posibil ca acest criteriu, al editurii, să fi marcat într-un fel oarecare decizia juriului. O carte valoroasă ascunsă într-un noian de cotoare lipsite de strălucire riscă să preia ceva din soarta nefericită a obiectelor în mijlocul cărora a nimerit. Or, în acest punct, nu mă pot opri să constat că dl Eugen Simion plătește pentru slăbiciunea de a se fi complăcut multă vreme în compania subvalorilor
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie cînd e lovită de un fulger. Alergi cei vreo cincizeci de metri care sînt pînă la ea prin semi-Întuneric, cu ploaia biciuindu-te. Nu poți auzi decît hohotul strangulat de plîns din pieptul tău și nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lîngă mine, care Îi conferă o nuanță scîrboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty. Sună-mă te rog. Bip. — Bruce, Bunty. Îmi fac griji pentru tine dragă. Mi-au zis că ești bolnav. Te-am sunat, dar nu erai acasă. Sună-mă. Bip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
te simți mai bine? Ai habar În ce zi suntem astăzi lăcustă transparentă? Te-am Îngrijit ca pe copilul meu. Uite ce de bani am strâns numai În câteva ore. În palma lui Antoniu monedele gălbui de 5 lei au strălucirea sărăciei. Cu ele se poate lumina doar un oftat. Astăzi este ,,Ziua Mondială a râsului,, dihor leșinat. Râzi că nu te costă, animal preistoric. Râsul te ajută să nu te pierzi În universul ăsta jalnic, Îți Întărește mușchii feței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]