3,148 matches
-
special oi, li se mai spunea și, brânzarii” de sub munte. Sat de oameni gospodari, însă și pretențiile erau pe măsură. La marginea satului exista o mânăstire de călugărițe, care apoi s-a transformat în mănăstire de călugări. Dangătul clopotelor îți străpungeau sufletul cu chemările sale din depărtare. Venea lumea din toate colțurile țării, aici găsindu-se icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care a poposit în această zonă. Starețul, un bănățean cu haruri duhovnicești
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
ajungă I-a spus că o așteaptă la izvor Cum s-o salveze când simți în pieptu-i Glonțul trimis de-un vrednic vânător? Mugi de se cutremură pădurea Dar prea târziu căci o zări venind Și-același glonț ce îi străpunse pieptul În pieptul ei se-oprise sângerând Stau ochi în ochi și-abia de mai respiră Zăpada de-a lor sânge se roșește Plecat-au împreunâ spre lumină Nu-i moarte pentru cel care iubește. Se lasă seara și e
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]
-
de valuri și furtună căci rana ta nu te mai lasă ca să răsufli și tu-n urmă Căci nimeni nu s-a îndurat să-ți lege rana -să o ungă căci solii morții te-au prădat viața însăsi să-ți străpungă Povestea asta e și-a ta tu inimă pirdută și sărmană ce vrei pe Isus a-l avea ca stâncă-n lumea cea vicleană Sub timpii morți și neștiuți de nimenea de pe pământ tu stai și astăzi și asculți să
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
Încrezător, mă rog. // Mă rog, / Un imn ocrotitor / Scoboară-n glas înălțător, / Ființa-ntreagă luminând / Vroirea Celui Blând. Încrezător, mă rog”. În afară de Cer și Credință, punctele de atenție ale scriitorului sunt, constant, două măsuri complementare: timpul și spațiul. Ceea ce poate străpunge aceste limite pământești/cosmice este numai comunicarea. Când „Par zilele adeseori mai grele / Când totul se înveșmântă în amurg” și „vremea e puțină / Cărarea se îngustează tot mai mult”, rugăciunea are putere de trecere universală (passe-partout), iar răspunsul lui Dumnezeu
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
cumva l-au păcălit, l-au ascuns ca să-l determine să plece cu armatele sale să lupte cu ticăloasa de Iarnă? Nu știa ce să mai creadă, dar mânia sa crescuse la maxim. Se vedea după bicele de foc ce străpungeau norii sângerii, după fulgerele și trăsnetele aruncate în sală. Toți demnitarii căzură la podea, se ascunseră sub masă, pe sub jilțuri, alții fugiră din sală. Tună la prințesă: - Unde ai ascuns tâlharii, nesocotito? - Dragul meu tată, Mărțișor acum a venit, cu
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
pe acest pământ era exact opusul a tot ceea ce fusese până acum. De undeva din spatele său se auzeau șoapte vagi, ca printr-o pâlnie înfundată: - Ce spui? A sosit momentul să batem clopotele? Dădu să se întoarcă, dar vocea Emiliei străpunse lumina: - Lolek! Lolek! În lumea materială lumânarea se topi încet dar sigur, iar el zâmbi cu fața către lumea umbrelor. - Mamă, șopti încet de teamă să nu fie auzit de cei care îi mai păzeau încă anevoiasele și abia văzutele
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
bălai îmi alintă fața, cu degetele de lut îmi potolești zbuciumul vieții și mă împletești cu măiestrie după făptura ta. Ești un templu în fața căruia mă închin, ești rază de soare pe al meu orizont întunecat, iar lumina ta îmi străpunge bezna firii. Cum să pot trăi fără tine? Ești sensul meu de drum, ești o stea pe cerul plumburiu al existenței mele, ești o făptură de vis cu care pornesc în drumul către necuprins și-aș vrea să-ți pun
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
utilaje mai mari trebuia să meargă să se împrumute la vecini, sau la cei mai avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
în: Ediția nr. 1148 din 21 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Sălcii și lut Mi-am pregătit un plan să te uit luni, din înățimi voi rostogoli bucăți de stâncă marți, mă împrietenesc cu păstrăvii, să mă învățe cum să străpung labirintul miercuri, ies pentru o gură de aer, ating frunza căzută odata cu fruntea mea, joi, prizonieră între lespezi, ascult mierla cea înspumată, vineri, post, nici soare , nici cânt, sâmbătă, din sălcii și lut, aripi de vânt... pentru că am nevoie
SĂLCII ŞI LUT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362664_a_363993]
-
viață. Mai întâi a descoperit azaleea îndepărtând folia de plastic și pernele din burete care protejaseră peste iarnă planta împotriva înghețului, apoi a dezgropat butașii de trandafir cu mare atenție, deoarece unii dintre ei aveau lăstarii ce se grăbiră să străpungă stratul de pământ ieșind la suprafață. Erau viguroși și acest lucru îl bucura pe horticultorul amator, pentru că au ieșit bine din iarnă și nu a pierdut nicio tufă. Cu foarfeca de grădină a îndepărtat acele ramuri slabe sau cu uscăciune
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
parcă și brațele tale au opt grade richter nu nu zece opt mi-s deajuns (n-aș mai putea termina poemul) bună dimineața domnule ar fi un salut cam până la o juma’ de metru nu merge gândurile tale mi-au străpuns creierul adevărat e prăpăd mare iar sirenele urlă pe alte miriști sparg zidul tu nu poți să faci asta ți-am luat aceste veleități dar poți citi mai departe sau șterge tot și (re)scrie gazeta ta jur că n-
OPT GRADE RICHTER de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353508_a_354837]
-
și a tras. Din spatele bradului s-a auzit un țipăt, iar voievodul a văzut căprioara făcând un salt și s-a pierdut în pădurea deasă. Lângă trunchiul bradului semeț, Dragoș și-a găsit iubita la care visa zi și noapte, străpunsă de săgeata sa. Durerea i-a fost nemărginită și a îngropat el însuși trupul frumoasei la poalele bradului dând locului și râului ce trecea pe acolo numele fetei. Sufleul ei tânăr sălășluiește și azi în apele izvoarelor din zonă, dându
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
diferențiază poetul , creatorul cu har de ceilalți semeni, prin metafora creată. În demersul său autoarea creează o simbioză a termenilor poetici cu cei filozofici într-un limbaj sugestiv, ca în poemul ”Dialog cu Timpul”: Sunt triunghiul cu vârful în cerc/ Străpung până la tine infinitul/ Spre Timpul Magic. Mai încerc/ Perfecțiunea tainică. Fecund e spiritul . Încă de la primele pagini, poezia se încadrează în expresivitatea filozofică a timpului și a poetului. Într-o lume asaltată de accente practice, tehnice, învolburată de informații, care
VERONICA BALAJ RELAŢIA POETULUI CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353037_a_354366]
-
Iubirii?” ... Pentru literat timpul rezolvă gândirile. Este nelimitat în pătrunderile tainice ale imensității fiind cel care dă posibilitatea artistului să creeze ... .În poemul “Dialog cu timpul” Elisabeta Iosif găsește răspunsul elevat al folosirii acestuia: “Sunt triunghiul cu vârful în Cerc/ Străpung până la tine Infinitul/ Spre Timpul magic. Mai încerc/ Perfecțiunea tainică. Fecund e spiritul”. Pentru poet dialogul constituie prezența permanentă a puterii divine în conținutul cuvântului, ... lăsând lumina să descopere adevărul vieții din taină”. Elisabeta IOSIF Mai, 2012 Referință Bibliografică: VIAȚA
VIAŢA, CA O METAFORĂ ÎN TIMP de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354442_a_355771]
-
Karl Herold, profesor de literatură la Liceul Ștefan Vodă dintr-un cunoscut oraș de munte al Bucovinei, căuta să prindă sensurile filozofice mai profunde ale activităților citadine ce se perindau pe aleile orașului din fața ferestrei sale. Soarele lumina orașul pieziș, străpungând, cu razele lui aurii ramurile copacilor înalți de undeva din spatele unor case arătoase. Lucirile soarelui se vedeau ici-colo, printre vârfurile plopilor. Ca răspuns la mângâierile razelor ramurile înalte, înfrățite ale plopilor se aplecau tremurătoare în ritmul vântului coborât din cerul
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
nerv al Săndicăi, aceasta lăsându-se cu plăcere cuprinsă de brațul puternic al profesorului. Mișcările sale seducătoare, frecarea pulpelor goale de pantalonii lui scoteau broboane de transpirație pe fruntea bărbatului. Cu frunțile apropiate, cu sânii săi frumoși și seducători ce străpungeau pieptul tânăr și dornic de amor, Săndica trezea bărbatului dorința de a o avea în acea noaptea pe seducătoarea femeie. Săndica luase și ea o hotărâre înțeleaptă. Cum spunea de obicei românul: „să nu dai vrabia din mână pe cioara
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
trecerea prin Sinai. Trebuie doar să mergem înainte, Nici un simț nu e mort, frumusețea, spaima, totuna. Dă-mi mâna. Sub plapuma liniștii, șarpele gândului nerușinat se strecoară și caută. Nu are mâini, dar apucă, nici picioare s-alerge. Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre. Îți aprind umerii, brațele, sânii, caută centrul plăcerii. Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut, Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia O nesfârșită oboseală ne așteaptă matern. Am visat că mi-au
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
trecerea prin Sinai. Trebuie doar să mergem înainte, Nici un simț nu e mort, frumusețea, spaima, totuna. Dă-mi mâna. Sub plapuma liniștii, șarpele gândului nerușinat se strecoară și caută. Nu are mâini, dar apucă, nici picioare s-alerge. Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre. Îți aprind umerii, brațele, sânii, caută centrul plăcerii. Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut, Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia O nesfârșită oboseală ne așteaptă matern. Am visat că mi-au
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
și o contadină, « un țăran și o țărancă. » În pastelul « Pe coastele Calabriei « este descris un piesaj nocturn, când vaporul înaintează pe luciul fosforescent al apei, sub lumina lunii care plutește lin pe cer. În partea stângă întunericul nopții pare străpuns de stelele aruncate spre cer de bătrânul vulcan Etna « cu lava stinsă-n frunte », iar în dreapta se înalță Carybda « sălbatică. » În atmosfera caldă a nopții, legănat de vaporul ce se îndreaptă spre orizontul semănat cu stele, călătorul aspiră parfumul oriental
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
îl privește cu dezgust. S-a îndrăgostit de Letiția, fiica unui conte de Neapole, i-a cântat o barcarolă venețiană, i-a declarat dragoste, dar a fost luat în râs de iubitul acesteia, contele Amalteo Peroni, pe care l-a străpuns cu o lovitură de stilet. Pentru a se putea răzbuna pe oameni și-a luat numele de Marco Brojio, a devenit căpetenia unei bande de hoți și în timp ce se afla pe locul unde răsar limbile de foc, s-a declanșat
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
mână sigură mesajul, aparentele aglomerări de vocabule dând coerență puternicelor semne poetice, pietre de hotar pe un câmp al ideilor și idealizării, ca în această „Ars poetica”: Port în mine adorabila fiară: / Colții năuntru, doar ochii-n afară, / Încercănate idei străpung / Învelișul de solzi al mirosului scund. / Se bucură namila din labirint / Cioburi de vise când se cuprind. / Colții rupând carnea minciunii / Scriu cu noroi pe treptele lumii. / Înfing în ape drumul de solzi, / Sfâșiindu-se gândul cu rană de colți
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
un firicel de apă. O ocolești și se spulberă în fumul înecăcios al nopții. Spiritul casei îți scoate în cale Intriga si Invidia. Aliatele fidele își insinuează formele darnice. Le-ai ignorat, dar te doare Răutatea lor. Suferința ți-a străpuns pieptul. Ai închis ochii, te-ai rugat. Urcând scările hotarât, nu privești în urmă. Ușa e zăvorâtă. Nu răspunde nimeni când strigi.Insiști! O data, de două ori. Liniște. Apeși mânerul și intri. Camera e goală. Prin fereastra deschisa se vede
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
O fi departe,/ aproape,/ acel Dumnezeu?/ O, cât aș vrea/ să-i descojesc,/ alb și subțire,/ trupul de stea,/ până la miez,/ până la/ inima/ incendiind/ poemul-lumină,/ iubirea/cea limpezită de tină !/ Aud lebăda/ în roșul amurg -/ cântecul trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă/ și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis./ Veni-va curând și-nălțarea - ori,/ poate,/ căderea-n abis? Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu./ Și
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
ziua obșteascăde sfârșit[9]îndeamnăla moarte un sarazin care nu este mai prejos fațăde un creștin: Cu pintenii de aur fin calu-și întețește, / Aleargă, pe păgân cât poate îl izbește. / Îi sfarmăscut, apoi platoșa îi sfâșie, / Cu țeapa îi străpunge trupul, plin de mânie, / Apasăcu nădejde, pe calu-i îl clătește, / Cu coada țapei lui în drum mort îl trântește[10]. Spre sfârșitul secolului al IV-lea creștinismul se dezvoltase mult în interiorul comunităților sătești și urbane, din vremea aceea, impunându
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
ar fi, tu rămâi tributar Grafemelor conștiinței Ce și azi dislocă vertebrele ideilor Pe care le cercetezi atent, Pe probe de laborator, Cu migală de ceasornicar. Clipelor multifațetate Le netezești muchiile aspre Și-ncerci să animi Mănunchiuri de stări anemice Străpunse de așchiile nepăsării. Reconstitui precum Cuvier Specia dispărută Încercând să-i pipăi desăvârșirea, Textura pulsatorie a infinitului. Themis a rămas tot legată la ochi. Tu, umile gânditor, i-ai înțeles sensul! Observi cum devii Într-o lume discontinuă Un Gregor
REGELE METAMORFOZELOR EŞUATE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353757_a_355086]