969 matches
-
sute de femei. Era total nepregătit. Visul îl luă, cum se zice, ca din oală. La trezie, în viața de zi cu zi, nu acordase niciodată prea multă însemnătate siluetelor în fuste, socotind femeia un lucru normal, simplu, precum câinele, strachina sau orizontul. Nu înțelegea cum pot face unii pasiuni pustiitoare pentru o pereche de ochi, cum sunt în stare să se omoare în duel pentru două gropi în obraz, iar alții cum bolesc după rotunjimi zărite o clipă, printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe Dumitru... Mai ales că, auzind ei că o să le venim Învățători În sat... Basarabenii noștri, ei Își zic: primitori, bucuroși de oaspeți, dar uneori zău că-ți vine s-o iei la fugă, ori să le pui În cap strachina, tava, ulciorul pe care ți le vâră-n mână, În gură, În suflet: Da’ ia mai luaț’! Da’ ia mai cinstiț’! Da’ ia mai gustaț’ și din aiastalantă, da’ Înc-o lecuță...» -și când culeg poamele și când taie porcul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea a mâncare: am mâncat-o! Acum pădurea cu tot cu râpă și cu noi miroase a Duda. După ce mi-a adus, de prin vecini, o strachină cu găină fiartă, mama a zis să nu mă mișc de-acolo, că ea se duce să mai caute de mâncare, pentru băiat. Cum a dispărut mama, cum a apărut, lângă băiat, Duda: că s-o las și pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bucure bieții soldățeii noștri! Gazda mă vede, nu știu ce va fi Înțeles din ce-a văzut, că mă ia pe dată-n brațe, la țâțoancele-i adiind a pătrunjel, mă duce pe-un capăt de bancă și-mi pune-n poală o strachină cu două rânze și-un șoldan. Și un morcov fiert. Părăsesc banca, prea În calea femeilor, mă trag mai sub gard, ca să pot azvârli morcovul. Nu-mi place, fiert. Gazda vine spre mine, cu o aripă; o mută, suflând, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
morcov fiert. Părăsesc banca, prea În calea femeilor, mă trag mai sub gard, ca să pot azvârli morcovul. Nu-mi place, fiert. Gazda vine spre mine, cu o aripă; o mută, suflând, dintr-o mână În alta, n-a găsit altă strachină. Mă uit cu mare drag cum vine: mare, țâțoșă, largă, bună: numai bună de stricat - dar să-i fii pe măsură, altfel te strică ea pe tine. Uite-o și pe Doamna. Cu fetele... A venit pregătită, Doamna; ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ține ochii Închiși, când ajunge În dreptul meu se oprește din rotit. M-a prins... Dar nu vine numaidecât. Ocolește pe la ceaune, apoi Înconjură pe departe, În cele din urmă trece pe lângă mine și-mi șoptește: - Ia-te după mine. Pun strachina În troscot și aștept. Nora dă roată curții numai pe sub garduri, pe la umbră - așa iese În uliță. Mă iau după ea. La poartă, mă apucă de mână: - Unde mergem noi doi?, Întreb. - La școală. Să-ți arăt ceva. Nu știu cum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lat... Dacă m-aș fi rugat frumos de Moș Iacob, poate că m-ar fi luat cu el: pe drum, i-aș fi dus ciorpacul - cel cu care să luăm peștii din apă, cum i-ai lua cu lingura din strachină - acolo i-aș fi ținut felinarul, chiar coșâlca plină cu pești... Moș Iacob n-are cai, n-are căruță - am fi mers la pești cu căruța, ca alți măneni - așa-s de mulți peștii, că trebuie să te duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu leușteanu ș’ cu chimirgeanu (de acea dată, „chimirgelele” erau ceea ce erau: pătlăgele roșii sălbatice, ieșite fără răsad, mari cât cireșele, dar muuult mai gustoase decât cele răsădite). Ș’ cu măliga-măliguța, de să-ț’ lingi, hm, hm, degetuța... Câte două străchini cu vârf, de căciulă, cu repetir, ca la tractir! Mai Întâi ș’ mai al doilea, o plachie cum numai baba mè s-o facă știe - pi negustate, aista-i sicretu! Ș’ dacă mai rămâne loc la burdihoc, mai Întâi ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tunși se așează. Ascultători, cu mâinile pe genunchi și privirea drept Înainte. Sunt murdari pe obraz, au mâinile murdare, picioarele goale, negre, zgâriate. Se vede de-aici. Moș Iacob intră-n casă, iese, urmat de Mătușa Domnica. Bătrâna umple două străchini cu polonicul dintr-o oală și le trece lui bărbatusău. Acesta le Întinde tunșilor Întovărășite și de câte un coltuc de pâine: - Cușite, cușite! Harașo, harașo! Cușite, că-i bun, Măt’șa Domnica l-o făcut! - și râde. Grozav, Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
câte un coltuc de pâine: - Cușite, cușite! Harașo, harașo! Cușite, că-i bun, Măt’șa Domnica l-o făcut! - și râde. Grozav, Moș Iacob al meu: cum știe el și rusește! Rușii se uită unul la altul, apoi fiecare În strachina celuilalt - apoi se aștern pe horpăit, ținând lingurile ca pe lopeți. Moș Iacob, după o vreme: - Da luaț’ cu pâne, măi băieț’! Cu hleba, hleba! - și arată, pe rând, pâinea din mâinile tunșilor. Tunșii dau din chilug, râd oleacă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Moș Iacob, după o vreme: - Da luaț’ cu pâne, măi băieț’! Cu hleba, hleba! - și arată, pe rând, pâinea din mâinile tunșilor. Tunșii dau din chilug, râd oleacă, dar continuă să mănânce borșul gol, pâinea o țin strâns, sub fundul străchinii. - Câte bordeie, atâtea obiceie, zice Mătușa Domnica, așteptând cu polonicul. A’ fi strângând pâne albă pintru zâle și mai negre... - Dă, Domnică - dacă vin din Țara Pânii..., oftează Moș Iacob. Ce pâne se făcè la ei ș’-amu mor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe ruși. Harașo, cușania? Cum alt’, decât harașo...? Rușii nu răspund prin cuvinte, au gurile pline. Dau din căpățânile lor - și ele murdare (cine știe de când rătăcesc prin pădure) - că da, cușania-i harașo. Și horpăie. Mătușa Domnica le umple iar străchinile. Acum scurge oala, bate cu polonicul În doagă, ridică din umeri: - Puțân d’ la noi, mai mult d’ la Dumnedzău! - Spasiba, spasiba!, se reped Rușii cu gurile pline. Spasiba! - Cum să nu fie spasiba, dac-am făcut-o cu drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi vorba de a forța nota În vreun fel. Important era să păstrez distanța ce se cuvenea a fi păstrată. Dacă nu procedam astfel, precis mă desconsiderau colegii din punct de vedere profesional și n-avea rost să calc În străchini. Femeia vorbea Încet și parcă răgușit. Dar nu pentru ca era Încordată, ci pentru că așa era glasul ei. Cred că avea limba puțin cam scurtă. Îți lăsa impresia că morfolește o acadea, dar oricum, felul ei de a vorbi m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Sub flamurile și imnurile de glorie pentru cuceritori se ascundea un neant cenușiu din care nu vedeam nici o ieșire. Totul era urât în jurul meu, ordinea lucrurilor se transformase în dezordine, omul devenise o vietate al cărui unic țel era o strachină de terci. Și de la Simion nici un cuvânt, nici o veste. Până în noaptea aceea, spre primăvară. Dormeam cu Minodora cuibărită în brațele mele. Dormeam, dar de fapt eram în veșnică așteptare. Știam, presimțeam, că nu se poate ca el să nu revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vreo bucată le plăcea mai mult și venea rugămintea: "Mai zi-o odată p-aia cu...". O mai ziceam. Noaptea aluneca mai departe. Când s-a întors, cârciumărița a venit însoțită de o copilă, amândouă cu brațele încărcate: într-o strachină odihnea în propria grăsime un cocoș bine rumenit, pe un fund de lemn aburea o mămăligă, iar în altă strachină lucea mujdeiul. Ritualul continua: în vreme ce unul dintre noi se înfrupta din cocoș, celălalt le vorbea, citea sau recita mesenilor. Apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
aluneca mai departe. Când s-a întors, cârciumărița a venit însoțită de o copilă, amândouă cu brațele încărcate: într-o strachină odihnea în propria grăsime un cocoș bine rumenit, pe un fund de lemn aburea o mămăligă, iar în altă strachină lucea mujdeiul. Ritualul continua: în vreme ce unul dintre noi se înfrupta din cocoș, celălalt le vorbea, citea sau recita mesenilor. Apoi primul trecea la poezie și celălalt la cocoș. Și tot așa. Asta a durat toată noaptea. Răpuși, spre zori ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
spre compensație, decît să-i scoată din zeama lor, urcîndu-i pe trepte ierarhice unde multă vreme s-ar fi comportat ca pe vechiul post, ceea ce n-ar fi fost rău, dacă nu cumva s-ar fi apucat să calce-n străchini după cum și-ar fi închipuit că ar trebui să se poarte. Așa că definitivarea lui pe post era o mare realizare personală și din acea clipă își ștersese din minte ideea dragă oricărui impiegat de a urca pe treptele carierei. Serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate nu unul care a fost căutat, ci unul care caută. Caută și, uite, cu o serată din asta și găsește. Cu un gest brusc, rapid a aruncat foile pe birou. "Niște papițoi, Arsenalul, Pirotehnîa, cei de la Manutanță, lingura și strachina, vor să facă ordine în țără. Iar Basarab Cantacuzino a și pus ochii pe dumnealor." Simți cum i se face frig în spate, închipuindu-și privirea greoaie, bovină, a ochilor aproape albi, ca ai unei statui antice, fixată asupra unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la pământ. Un slujbaș al curții tăpșea mămăliga c-o lopățică, iar altul stătea c-un linguroi uriaș lângă cazanul cu fiertură de oaie. Oamenii ceilalți, cu străchinile, așteptau flămânzi, și nimeni nu băga în samă venirea străinului. Dar după ce se împărțiră feliile mari și sorbitura, după ce toți începură a mânca în tăcere - își ridicară ochii și se priviră prin luminile rumene ale focului. Atunci zăriră pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a mai părut și în alte rânduri, iarăși sunteți cam aspru, domnule, cu semenii dumneavoastră... - Așa s-ar părea, bună prietenă, dar să știi tu că unii oameni nu dau deloc dovadă de înțelepciune. Destui calcă tot mai des prin străchini, cum spunem noi, românii. Sau prin gropi. Că tot mai des mă gândesc la ce a scris mai demult un poet român: „Te-ai prostit de tăt!” În acel moment, mierla parcă s-a întristat. Și-a strâns și mai
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
al fiecărei generații, egoism ilustrat de zicala După noi, potopul! Cotidianul, 11-12 mai 2002 NATO! NATO! Țin să-i asigur pe cititori că nu mă pricep la politică. Iar când mă amestec unde nu-mi fierbe oala calc numai în străchini. De-aia, cred, m-a și dat Ceaușescu afară din țară: vorbeam vrute și nevrute... Când țărișoara e în pericol, trebuie să mi se pună imediat căluș la gură. Așa ar fi prudent! Din fericire, în momentul de față România nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Stolojan? m-a întrebat Ion Pop, intelectualul clujean fin și delicat care n-ar omorî nici măcar o muscă. (Cu muștele nici eu nu am nimic!...) Eram amândoi în cimitirul marin al lui Valéry, iar eu călcam ca de obicei în străchini, punând mai presus Săpânța și deplângând cenușiul auster și grandoman al cimitirelor catolice. E drept că se vedea marea... Dar mie nu-mi place marea. Nici marea, nici catolicismul, nici Sanda Stolojan, care pretinde că a fondat Les Cahiers de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
azimi." 21. Moise a chemat pe toți bătrînii lui Israel, și le-a zis: "Duceți-vă de luați un miel pentru familiile voastre, și junghiați Paștele. 22. Să luați apoi un mănunchi de isop, să-l muiați în sîngele din strachină, și să ungeți pragul de sus și cei doi stîlpi ai ușii cu sîngele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă pînă dimineața. 23. Cînd va trece Domnul ca să lovească Egiptul, și va vedea sîngele pe pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
de luați un miel pentru familiile voastre, și junghiați Paștele. 22. Să luați apoi un mănunchi de isop, să-l muiați în sîngele din strachină, și să ungeți pragul de sus și cei doi stîlpi ai ușii cu sîngele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă pînă dimineața. 23. Cînd va trece Domnul ca să lovească Egiptul, și va vedea sîngele pe pragul de sus și pe cei doi stîlpi ai ușii, Domnul va trece pe lîngă ușă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]