1,494 matches
-
catapetesmei?” Noi i-am răspuns doar dând din cap, că mi se pusese un nod în gât de bucurie. Atunci, râzând, s-a dus la o firidă și a scos două pungi și mi le-a dăruit țipând să audă straja și toți câți or mai fi fost în sală: „Dorim să fim și noi pomeniți în asemenea biserică minunată”. — Și? — E iarnă, domnia ta, și nu pot dăltui lemnul, dar iată înaintez cu voia lui Dumnezeu la Sfântul Epitaf. Lucrez și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întrebând: — Ce o fi căutând frâncul așa noaptea în spătărie? Ștefan știa că nu exista nici o asemănare între el și secretarul italian Antonio Maria Del Chiaro, dar mulțumea întunericului, tricornului și mantiei că putuse să treacă nerecunoscut. Ceasul din turnul străjii arăta că mai era o oră până la miezul nopții. Grăbi pasul spre casă, socoti că fusese trezit în urmă cu aproape douăzeci de ceasuri. De când a căzut bolnavă Stanca, era prima oară când simțea că îl doboară oboseala și somnul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot se mai azvârleau lemne în foc pentru că le plăcea lumina aceea jucăușă care arunca peste toate un fel de vrajă. — Ar trebui să ne culcăm, hotărî prințul Constantin, când se auzi miezul nopții de la ceasul lui vodă din turnul străjii. — Să ne culcăm, că și mâine e o zi, se auzi un glas. Să doarmă pe cine-l ia somnul. Și poveștile continuară în șoaptă până cenușa a învelit cu totul jeraticul și n-a mai rămas de veghe decât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trei frați au fost numiți guvernatori ai Babilonului, Caldeei și Mesopotamiei. Daniel a rămas la curtea împăratului, magician și înalt sfetnic sfătuitor. HIPERBOREEANUL Înconjurat de munți înalți pe o vale șerpuită, cuibul de vulturi Delfi scruteză infinitul zărilor albastre. Având strajă invincibilă semețe creste de Parnas, templul din Delfi este un bastion al păcii, iubirii, luminii și tăcerii. Aici s-au întâlnit zeii în mare sobor, emanând sfânt duh, ca un divin oracol. Pelerinii care ajungeau sub zidurile templului, chiar dacă nu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ți voi îndeplini trei dorințe. Numai trei. -Pace și lumină. Conduceți-l pe pământ, ordonă el, gnomilor care m-au însoțit tot timpul. Am ieșit pe partea opusă urcând niște scări. Ușa de argint era deschisă. În față stăteau de strajă doi gnomi cu uniforme verzi. Lundu-mi rămas bun de la gnomi, m-am grăbit să ajung la casa bunicilor. Trecând pe lângă fabrica de zahăr, văzui ruinele acesteia, numai coșurile de evacuare a fumului, înalte de peste o sută de metri, mai erau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Caruso (Caruza) la Botoșani și Hîrlău, Vasile Bürger la Cîrligătura și Iași, Aloys Terț la Roman și Petrache Lieb la Bacău; administrația militară rusă a distribuit medicamentele necesare medicilor ce se deplasau prin satele contaminate; totodată, s-au dat dispoziții străjii pământești, la 4/16 iunie, de către Comisia carantinelor pentru supravegherea înhumării morților de holeră la cimitirul Moara de Vânt din Iași, aflîndu-se acolo mulți decedați neîngropați 36. Dar epidemia bântuia cu violență; de frica molimii, consulul englez, care trebuia să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și Ștefan (Episcupescu), la lazaretul Plumbuita "dohtorul Nicolae Vlastos", iar la cel de la Văcărești "dohtorul Nicolae Fir". De asemenea, pentru apărarea Capitalei de contaminare s-a dat poruncă "arhitectului Hartin" (desigur arh. Josef Hartl) spre a construi zece bariere la străjile dimprejurul Bucureștilor, la prețul de 450 de lei fiecare 84. Spre a extinde măsurile preventive, generalul Kiseleff a trimis de la Iași un apel protomedicului Constantin Estiotu, la 1/13 iunie, pentru ca toți medicii din Țara Românească să studieze simptomele holerei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dinspre Bucovina; "împrejurările împedecătoare... de a se da 86 de oameni nu sânt decât că epidemia boalei cholera întînzindu-se, existează mai prin toate satele acelui ocol"248. Isprăvnicia aceluiași ținut mai raporta, la 19/31 august, că "ridicarea oamenilor de strajă în paza graniței despre Bucovina nu a urmat, decât că în toate satele, urmând cu mare cumplire [!] boala cholerei, însuși locuitorii s-au tras pe acasă, ca nu din întîmplare să moară în câmpie și unde le lipsește tot ajutorul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aflu, izbește, izbește ca un ciocan în toate pietrele, și aud cântarea, cântarea uriașă a amiezii, aerul și pietrele vibrează pe sute de kilometri, bum, așa cum alteori aud tăcerea. Da, aceeași tăcere, sunt ani de atunci, m-a întâmpinat, când străjile m-au adus la ei, în soare, în mijlocul pieței, între terasele concentrice care se înălțau lin către capacul cerului de un albastru tăios, sprijinit pe marginile căldării. Eram acolo, în genunchi, în scobitura acelui scut alb, cu ochii mâncați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
schilodiseră și pe mine. Și când am aflat că o să vină misionarul, am știut ce am de făcut. O, ziua aceea, semănând cu toate celelalte, aceeași zi orbitoare, care ținea de o veșnicie. Pe înserat s-a ivit una din străji, alergând pe marginea căldării, și, nu mult după aceea, m-au târât la casa idolului și au zăvorât ușa. Unul dintre ei mă ținea întins la pământ, în întuneric, sub amenințarea săbiei lui în formă de cruce, și multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
orașul, atât de tăcut, s-a umplut dintr-o dată de o larmă necunoscută, am auzit glasuri pe care le-am înțeles cu greu pentru că rosteau cuvinte în limba mea, dar de cum răsunară, ascuțișul săbiei se aplecă deasupra ochilor mei iar straja mă privea țintă, fără o vorbă. Atunci s-au apropiat două voci care-mi mai sună și acum în urechi, una întreba de ce casa aceea era păzită și dacă "ușa nu trebuie spartă, domnule locotenent", cealaltă răspundea scurt: "Nu", apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată. 42. Vegheați dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru. 43. Să știți că, dacă ar ști stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. 44. De aceea, și voi fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiți. 45. Care este deci robul credincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, și să spună norodului: "A înviat din morți!" Atunci înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decît cea dintîi." 65. Pilat le-a zis: "Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți." 66. Ei au plecat, și au întărit mormîntul, pecetluind piatra și punînd straja." $28 1. La sfîrșitul zilei Sabatului, cînd începea să se lumineze înspre ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina și cealaltă Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
din morți!" Atunci înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decît cea dintîi." 65. Pilat le-a zis: "Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți." 66. Ei au plecat, și au întărit mormîntul, pecetluind piatra și punînd straja." $28 1. La sfîrșitul zilei Sabatului, cînd începea să se lumineze înspre ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina și cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul. 2. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 41} LOCUL ARIPELOR Strecor degetele mele printre buclele-ți de aur, Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tesaur, Iară ochi-ți, gardianii, mă opresc și mă sumut. Ochii tăi, înșelătorii! A ghici nu-i pot vreodată, Căci cu două înțelesuri mă atrag și mă resping - Mă atrag când stau ca ghiața cu privirea desperată, Mă resping
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas. O, acele uriașe, însă mute piramide Cari stau ca veacuri negre în pustiuri împietrite Cîte-au mai văzut și ele - ce-ar vorbi de-ar avea glas! Când posomorâtul basmu - vechia secolilor strajă - Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc - Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele, Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele, Uriașa roat-a vremei înnapoi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
codrii mei vecinici i-a mai măturat. {EminescuOpIV 164} "Așteaptă, copile, să caut o vrajă În carte... Să chem eu giganticul vânt, Pe aripi să-i pue o mie de maje, S-o lege de stînce, să-i stee de strajă În neagra-chisoare în fund de pământ... ". Șoptește: vânt falnic furtuna o-nhață, Aripele-i leagă - o bagă în stânci, Acolo cu lanțuri o leagă de brațe; Cu-ncetul a cerului nori se desfață Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. "Copile, acuma pericol
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Disbărbătează mintea cu vălul amăgirii - Deci în zădar ți-i gura frumoasă, ochii tineri. De cât să-ntind privirea-mi, ca mâni fără de trup, Să caut cu ei dulcea a ochilor tăi vrajă, În porțile acestea mi-oiu pune mâna strajă. De nu - atunci din frunte-mi mai bine să mi-i rup. {EminescuOpIV 262} PIERDUT ÎN SUFERINȚA.. Pierdut în suferința nimicniciei mele, Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos, M-am închinat ca magul la soare și la stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
locul în care locuia. 11. De aceea nu-mi voi ține gura, ci voi vorbi în neliniștea inimii mele; mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu; 12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare de-ai pus strajă în jurul meu? 13. Cînd zic: Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile", 14. atunci mă înspăimînți prin visuri, mă îngrozești prin vedenii. 15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! 16. Le disprețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruțat, și în ziua mîniei, el scapă. 31. Cine îl mustră în față pentru purtarea lui? Cine îi răsplătește tot ce a făcut? 32. Este dus la groapă și i se pune o strajă la mormînt. 33. Bulgării din vale îi sunt mai ușori, căci toți oamenii merg după el și o mulțime îi merge înainte. 34. Pentru ce dar îmi dați mîngîieri deșarte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?" $22 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și o treime la poarta Iesod. Tot poporul să fie în curțile Casei Domnului. 6. Nimeni să nu intre în Casa Domnului, afară de preoții și Leviții de slujbă: ei să intre, căci sunt sfinți. Și tot poporul să facă de strajă cu privire la porunca Domnului. 7. Leviții să înconjoare pe împărat de toate părțile, fiecare cu armele în mînă, și oricine va intra în casă să fie omorît. Voi să fiți pe lîngă împărat, cînd va intra și cînd va ieși." 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
cu pânza groasă. În scurt timp, cei mai mulți adormiră. Se auzea prin noapte numai răsuflarea grea a vitelor din țarcul înalt și uneori urletele depărtate de șacali. Dimineața era încă destul de departe, când tot satul fu trezit de strigătul omului de strajă. Începură să iasă din colibe, înfrigurați, și întîia lor privire se îndreptă spre cer. Ochiul zeului nu se închisese. În sat părea să fie liniște. Dar îndată fiecare putu asculta, cu auzul încordat, un sunet de tobe străine. Tobele băteau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se uită cu ochi pierduți după bunul sclav care pleca, dar nu mâncă. Era cu sufletul atât de istovit, încît nu-l mai cercetau nici gândurile, nici foamea. Și nici nu se putea odihni, deși toți se culcaseră, afară de câteva străji, spre a fi gata de drum la începutul nopții. Ședea cu ochii închiși, negîndindu-se la nimic, când simți deodată că cineva îi dă târcoale. Deschise ochii cu greutate. În fața lui stătea vrăjitorul Tela. Fața lui neagră cu ape alburii, lustruită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sclavii gemeau sub poveri, în timp ce dinspre deșert se zărea năvălind seara liliachie. Atlanții erau gata de drum. Țara Ta Kemet îi privea, jefuită. CAPITOLUL IX Corăbiile erau pe mare de mai multe zile. Ieșind în întîia dimineață să stea de strajă pe puntea corabiei pe care plutea (o corabie mare, de o sută cincizeci de coți lungime, cum nu se făceau în Ta Kemet), Iahuben trecu pe lângă cârmaci și se pomeni față în față cu Auta. Nu bănuise că vor călători
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-a sfârșit și călătoria asta! Vântul bun ne duce spre Ta Nuter, țara de basm și fericirea noastră și începu să râdă. Corabia pe care pluteau era o corabie cu sclavi luați din Ta Kemet. Acum, Iahuben era căpetenia străjii de pe această corabie; căci, mulțumit de el, Puarem îl făcuse ajutor de sutaș în ziua când își cercetă oastea înainte de pornirea pe mare. Încă mirat de a-l fi găsit aici pe sclavul Marelui Preot, după ce-și veni în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]