885 matches
-
a cântat bisericește Gheorghe Mereț.. Să vă dea Dumnezeu sănătate multă și mie doar de atâta de câtă am nevoie. Primii care s-au bucurat de însănătoșirea preo tului au fost ai mei, Coca și Petrișor. Își recâștigasaeră locul de strană de unde îl secundau, dascăli și cor redus, la ținerea slujbelor. Și în sărăcia și nevoia acelui timp erau foarte multe înmormântări. Sărăcia deschisese un al doilea front despre care cărțile de istorie nu prea scriu. Se murea pe capete de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Godwin, iubita lui. Claire Claremont, soră vitregă cu Mary, pe care Byron o lăsase gravidă. Și John Polidori, doctorul lui Byron. O ascultăm așezați în jurul șemineului electric din fumoarul de la galeria a doua. Fumoarul gotic. Stăm drepți în scaunele de strană acoperite cu piele galbenă sau pe sofalele brodate ori pe divanele de ibovnici tapisate, pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând urme zburlite în covoarele îmbâcsite de praf. Suntem cu toții aici, în afară de Lady Zdreanță, care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de mătase e de un roșu care n-a văzut niciodată lumina zilei. Roșu ca sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul gotic, scaunele de strană sunt tapițate cu o piele de un galben intens, care n-a fost decolorată nici o clipă de lumina soarelui. Cel puțin de când o purtau vacile, spune Veriga Lipsă. Pereții salonului în stilul Renașterii italiene sunt de un verde închis, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia sfârșit. O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rimbaldiene, Claudel stăruie îndelung. El vorbește despre o anestezie - prin mișcare - a îndatoririlor permanente ale personalității, despre punerea în contact a eului - stupefiat în felul acesta - cu îngerii. Ne este destul de greu să ne raliem acestei explicații care miroase-a strană. Dimpotrivă, făcând din Rimbaud un precursor, suprarealiștii refuză bucăților lui reprezentative orice idee de metodă. Sau, mai de-grabă, le atribuie un curios procedeu aleatoriu, datorit unei simple ciocniri de cuvinte. Dar catolici sau freudieni se înșală cu toții căutând să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe ușa minunii între minuni, biserica Trei Ierarhi...Ne închinăm cu evlavie la icoane. Îl urmăresc pe bătrân. El își îndreaptă des privirea către altar... „Se vede slujind acolo” - gândesc eu. Rămânem o vreme tăcuți, ascultând cântările călugărilor adunați în jurul stranei. Bătrânul îi îngână în surdină...În cele din urmă ieșim, trecând din nou pe sub bolta mare a turnului clopotniță. O luăm domol pe lângă zidul înconjurător și îndată suntem pe o hudicioară unde din dreapta ne privește „biserica papistășească”. O lăsăm în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
noaptea: umerii brazilor, podul bisericii, beciuri, ferestre, cărți, clopote, vise, apoi, în cea mai perfectă ordine, își ocupau locul indicat de mai marii cerului. Biserica, un furnicar plin cu îngeri: cei friguroși își încălzeau picioruțele deasupra sfeșnicelor, somnoroșii moțăiau în strană, zglobii se balansau de frânghiile policandrului, îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau îngerii îndreptători; în jurul Sfintei Mese, îngeri diaconi; lângă potir, îngeri de strajă. La 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Se închina la iconostas ("Sfinților Părinți, îngăduiți dezmoștenitul cerului lângă voi!"), săruta icoana pe o margine ("Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse, rogu-te, pășește înaintea mea!"), apoi se ghemuia în strană. În strană, cânta cât să audă, se ruga cât să rămână, se închina cât să culeagă. O singură dată a fost pus să citească Apostolii, de atunci tot repeta ca un disc zgâriat remușcările lui Pavel. Un frate de la strană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la iconostas ("Sfinților Părinți, îngăduiți dezmoștenitul cerului lângă voi!"), săruta icoana pe o margine ("Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse, rogu-te, pășește înaintea mea!"), apoi se ghemuia în strană. În strană, cânta cât să audă, se ruga cât să rămână, se închina cât să culeagă. O singură dată a fost pus să citească Apostolii, de atunci tot repeta ca un disc zgâriat remușcările lui Pavel. Un frate de la strană i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
strană. În strană, cânta cât să audă, se ruga cât să rămână, se închina cât să culeagă. O singură dată a fost pus să citească Apostolii, de atunci tot repeta ca un disc zgâriat remușcările lui Pavel. Un frate de la strană i-a smuls cartea din mână, alții doi l-au scos pe sus din biserică, l-au încuiat în chilie, l-au legat cu o chingă de piciorul patului. Frate, ai tulburat toată slujba! Lumea s-a smintit, părintele Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Sfintelor, poate chiar mâna dreaptă cu supușenie și umilință, că prea ești aspru la mânie. Dar nici eu nu sunt mai domol, de două luni nu am atins Sfintele și asta numai pentru că mă îndoiesc de vrerea Domnului. Stau la strană cu toți mucoșii în jurul Psaltiri, în loc să slujesc Cortul Împărătesc. Ai dreptate, părinte, în ceea ce spui, dar parcă îl aud pe Simeon Stâlpnicu vorbind prin graiul arhimandritului. El a slujit 40 de zile cățărat pe un stâlp și nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceea ce spui, dar parcă îl aud pe Simeon Stâlpnicu vorbind prin graiul arhimandritului. El a slujit 40 de zile cățărat pe un stâlp și nu s-a îndoit nici măcar un ceas de slujirea sa, noi am clipocit două săptămâni în strană și iată cum ne răzvrătim. Dacă află ava Ioan, nu mai trecem pragul altarului până de Paști. Frate, să nu fim atât de cătrăniți la inimă, asta e voia Domnului și el îl iubește pe neînțărcat, primește Sfintele în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toate și apoi pravila. Ăsta-i șoarece de bibliotecă, ehei... chilie, biserică, trapeză, grădină, mare lux pentru un puchios. La saivanul oilor cu el măcar până la primăvară, să-i roadă guzganii coaiele, să aibă și mănăstirea soprana ei. E plină strana de babe nefutute și de călugări găozari ce cântă ca din fundul butoiului. Cum zici matale, părinte Ilarion. De-i făcut pentru mănăstire, o să le îndure pe toate. De nu, o să umple lumea cu el, deși eu cred că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de păr; lacul, pe vreme de secetă, la început moare în burțile peștilor.) A deschis ușa încet, foarte încet, să nu-i tulbure somnul, a pus lumină în candelă, a pregătit Ceaslovul, Psaltirea, Tipicul, Evanghelia și toate cele necesare la strană pentru Utrenie, apoi a îngenuncheat în fața ei. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mâine, nu voi mai fi strigată pe nume și nici după urmă sau după păcat nu o să mă identifice cerul. De mâine, timpul meu se va șterge precum amprenta desenată cu cretă pe asfalt. Știu, cărțile tale așezate cuminți în strană vorbesc despre limite, mântuirea desface paranteza pătrată: la un capăt, veșnicia pășește rar, balansând între doi umeri o cruce; la celălalt capăt, moartea ascute creioane colorate după nuanța ochilor. De mâine, în locul meu, vei găsi, stând la masă, două aparențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
catapeteasmă, Botezătorul capul plecat aștepta securea, tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este o scufundare în nemărginit, securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă leneșă, lumina candelei desena umbre de sfinți pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru, nedumerit, privea timpul stalactită în barba lui Dumnezeu. 62. Genia, viața îmi este o continuă fugă, mi-e frică sa dau ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ar fi fost... ăsta nu valorează nici o para chioară. La intrare în pronaos, scările, șerpi încolătăciți sub lună plină, ascundeau între solzi tăciuni aprinși. Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum către cer. În biserică, lângă ziduri, stranele, îngenunchiate în cenușă, își justificau reciproc handicapurile; herniile nopții strângeau cingători în jurul inimii; catapeteasma, o tușă neagră desenată peste mozaicul făcut țăndări; Ușile Împărătești nu au lăsat nici măcar o urmă de trecere. În fața Tatălui nu ai voie să te înfățișezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca la Cetățuia să înceapă lucrări de restaurare, mai ales la biserică, al cărei acoperiș fusese distrus de incendiu, dar nu s-a putut face nimic din cauza atitudinii turcilor față de grecii participanți la Eterie. După restaurările făcute, în anul 1839 „stranele și catapeteasma au fost trimise la Hlincea”<footnote Virgil Drăghiceanu, Gh. Gh. Lupu, Mănăstirea Cetățuia din Iași. Studiu arheologic și arhitectonic, în: „Buletinul monumentelor istorice”, nr. VI, 1916, p. 160 footnote>. Reparații s-au făcut și în anul 1844, după ce
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
găseam în biserică în fiecare seară pe timp de vară, iar la toate slujbele când vremea nu era prielnică muncii în grădină, era Ioachim. Venea la slujbe aproape neobservat de nimeni, se închina la icoane și se așeza în ultima strană. Avea trupul aplecat de muncă și bătrânețe, dar în ciuda neputințelor trupești se dovedea sprinten la mers. Toți îi spuneau grădinarul. A fost călugăr în obștea de la Sihăstria Voronei până în ziua în care a fost nevoit să plece în lume din cauza
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
argint, un serafim de lemn, suflat, o cruce mare pe care stă Sfântul Trup al Mântuitorului, opt sfeșnice de alamă, mari și mici, o cutie de alamă pentru păstrarea sfintelor, cinci sfeșnice de lemn, două mari și trei mici, o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului, două strane de lemn, una arhierească și una domnească, suflate, un analog, 35 strane de lemn vopsite, 14 feloane cu epitrahile, 10 stihare preoțești, trei stihare diaconești, două orare, unul de catifea, cu inscripție
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mare pe care stă Sfântul Trup al Mântuitorului, opt sfeșnice de alamă, mari și mici, o cutie de alamă pentru păstrarea sfintelor, cinci sfeșnice de lemn, două mari și trei mici, o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului, două strane de lemn, una arhierească și una domnească, suflate, un analog, 35 strane de lemn vopsite, 14 feloane cu epitrahile, 10 stihare preoțești, trei stihare diaconești, două orare, unul de catifea, cu inscripție ctitoricească, care se păstrază, și unul de adamască
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mari și mici, o cutie de alamă pentru păstrarea sfintelor, cinci sfeșnice de lemn, două mari și trei mici, o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului, două strane de lemn, una arhierească și una domnească, suflate, un analog, 35 strane de lemn vopsite, 14 feloane cu epitrahile, 10 stihare preoțești, trei stihare diaconești, două orare, unul de catifea, cu inscripție ctitoricească, care se păstrază, și unul de adamască, trei orare de stofă, 10 perechi mânecuțe, 4 de stofă nouă și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
-7 footnote>. Când s-au început lucrările de restaurare în anul 1830 cea mai mare parte din mobilierul bisericii, inclusiv catapeteasma, au fost trimise la Mănăstirea Hlincea unde nu s-a păstrat aproape nimic. Aceste obiecte de mobilier erau: „o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului; două strane de lemn: una arhierească mai simplă, lucrată cu decor din flori de trandafir susținute de un înger cu mâinile întinse, însemnele arhierești; și una domnească bogat ornamentată, cu o decorație aurită cu
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
restaurare în anul 1830 cea mai mare parte din mobilierul bisericii, inclusiv catapeteasma, au fost trimise la Mănăstirea Hlincea unde nu s-a păstrat aproape nimic. Aceste obiecte de mobilier erau: „o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului; două strane de lemn: una arhierească mai simplă, lucrată cu decor din flori de trandafir susținute de un înger cu mâinile întinse, însemnele arhierești; și una domnească bogat ornamentată, cu o decorație aurită cu frunze și flori pe un albastru strălucitor. Pe
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
flori de trandafir susținute de un înger cu mâinile întinse, însemnele arhierești; și una domnească bogat ornamentată, cu o decorație aurită cu frunze și flori pe un albastru strălucitor. Pe tăblița din spate era aplicată stema Moldovei; precum și 35 de strane de lemn vopsite. Inițial strănile aveau la baza lor lei alungiți, după care s-a pus un suport din lemn simplu”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 66 footnote>. Astăzi avem în biserică următoarele odoare: Icoana Maicii Domnului cu pruncul, care
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]