802 matches
-
în editura „Minerva” în anul 1907, având în fruntea volumului o prefață semnată Nicolae Iorga. Au urmat apoi volumele: „Movila Roșie”(povestiri, schițe, amintiri); „La gura sobei” (povești și snoave), „Povești de pretutindeni” (traduceri din folclorul lumii); „Basme și legende streine”(traduceri din folclorul lumii); „Domnița Ilina” (povești); „O noapte de mai” - traducere din N.Gogol; Alte volume în bibliotecile de popularizare ca: Povești, snoave, Aliman Voinicul (poveste), Povești franceze (traduceri), Povești corsicane (traduceri), Bătălia de la Mărășești (povestire eroic-națională). În 1926
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
Dabije-vodă cu Iordachi, l-au pus spătarǔ mare, și n-au spătărit vreme multă ș-au murit Iordachi spătarul, care cu multă pofală și cu mare jele despre toți pemintenii l-au îngropat înǔ Bărnovschii, că, măcar că era grec, omǔ strein, dar era om bun; să punè tare pentru peminteni la domnie". Printre alți boieri înmormântați în Biserica Barnovschi sunt menționați și Maria Cantacuzino (+1676?), soția marelui vistiernic Gheorghe Ursache, și Anica Bogdan (1773-1852), soția marelui logofăt Iordache Rosetti-Roznovanu. În anul
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
din pricina, poate, a limbajului de factură expresionistă ce domină aceste cărți) și totodată, cu apropierea cosmosului prin exercițiul taumaturgic al Logosului: <poem>Cu capul dat pe spate privesc cerul în ceața de secol a toamnei se aude bâjbâitul cocorilor. Ce strein ne-a rămas drumul lor! Mamă, țâțele tale doi cocori prin ceață au fost. Din gușile lor tulburi mai picură vreme și rouă către gura mea care-a supt la țipătul lor. Zilnic ieșim cu toți în câmpie și privim
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
Cernăuți, dând dovadă de cel mai înfocat romanism cu prilejul manifestărilor și congreselor studențești. A organizat primul Congres al Studențimii Bucovinene (1936) și a fost delegat timp de trei ani la Uniunea Studenților. Colaborează intens la revistele "Iconar" (directori Mircea Streinul și Liviu Russu), "Însemnări Sociologice" (Dir. Traian Brăileanu), "Răboj", "Bună Vestire" (director Mihail Manoilescu, căruia îi urmează Dragoș Protopopescu și Toma Vlădescu), "Glasul Bucovinei", "Convorbiri literare" de sub conducerea lui I.I. Torouțiu (1888-1953), "Gazeta Gospodarilor" (editori George Drumur și C. Topa
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]
-
care publică un fragment din “Răscoala (roman)” lui Liviu Rebreanu; Flacăra - organ al Cercului Cultural Național ,Octavian Goga” - care apare lunar, în perioada decembrie 1938 - august 1940 și publică articole de economie politică, sociologie, cronici de politică externă, literatură (Mircea Streinul, Virgil Carianopol, Geo Dumitrescu, Nicolae Balotă ș.a.). Un titlu de revistă precum Flacăra nu a fost ignorat de către autoritățile comuniste venite la guvernare după al 2-lea război mondial. Mai ales că se dorea o revistă având drept model Ogoniok
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
certificarea anterioară, este dată și de următorul document datat la 1722 prin care un preot, Ion face o însemnare pe o carte bisericească: ”...din 7230, iulie 24”... prin care cumpără „această sfântă carte, cie să cheamă psaltire...de la preotul Toader Streinul drieptu ban(i) gata lei 4 lei vechi...” De asemenea trebuie să luăm în considerație și atestarea documentară a satului Păulești, undeva între anii 1507 și a doua jumătate a anilor 1500. Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” a fost realizată
Biserica de lemn din Păulești () [Corola-website/Science/323445_a_324774]
-
îi arată puterile sale, introducând un element suplimentar de tensiune, Diavolul: "„Se simțea privit de altcineva, a cărui groază nu o mai încercase. Frica i se lămurea acum cu totul altfel; ca și cum s-ar fi trezit deodată într-un trup strein, dezgustat și de carnea, și de sângele, și de sudoarea rece pe care o simțea și care nu mai era totuși a lui. Apăsarea acestui trup strein era peste putință de suferit. Îl gâtuia, îi sorbea aerul, istovindu-l”". Prezența
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
acum cu totul altfel; ca și cum s-ar fi trezit deodată într-un trup strein, dezgustat și de carnea, și de sângele, și de sudoarea rece pe care o simțea și care nu mai era totuși a lui. Apăsarea acestui trup strein era peste putință de suferit. Îl gâtuia, îi sorbea aerul, istovindu-l”". Prezența mesagerului diabolic are sensul de a-i aminti lui Egor de pericolele nesupunerii, dar și de a crea impresia „binefăcătoare” a prezenței ei. "„Eu ți-am adus
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
IV, nr. 1235, 2 septembrie 1898. "Urmările asasinărei Împărătesei Austriei", semnat Step, IV, nr. 1237, 4 septembrie 1898. "Leon Tolstoi", semnat Ștefan, IV, nr. 1239, 6 septembrie 1898. "Liberalii la comună," semnat St. Petică, IV, nr. 1240, 8 septembrie 1898. "Streinii în școlile române, "semnat St. Petică, IV, nr. 1244, 13 septembrie 1898. "Răscoala unor deținuți", semnat Ștefan, IV, nr. 1256, 27 septembrie 1898. "Greșelile judiciare", semnat St. Petică, IV, nr. 1257, 29 septembrie 1898. "Pentru ministerul domeniilor," semnat Ștefan, IV
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
lui. Directori ai ziarului din prima lui perioadă au fost Dragoș Protopopescu și Toma Vlădescu. Prim-redactor era Mihail Polihroniade, iar secretar general de redacție, Valeriu Cârdu. membri ai redacției erau Ion Stoenescu pentru politica internă, Alexandru Cristian Tell, Mircea Streinul, Virgil Rădulescu, Gabriel Bălănescu. În afară de această permanență la redacție, au colaborat: Radu Gyr, Nicolae Totu, Mihail Manoilescu, Bănică Dobre, Ciril Vârnav, Luca Popovici, Paul Petzi, Sextil Pușcariu. La reapariția ziarului Buna Vestire la 8 septembrie 1940, în preajma decretării statului național-legionar
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
când conducerea e demisă din cauza unui text dezavuat de Ion Antonescu. Director era Grigore Manoilescu, fratele profesorului, iar secretar de redacție Valeriu Olaniuc. Redactori permanenți erau Cristian Petrescu, Ion Stoenescu, Horia Stamatu, Ștefan Ion Gheorghe, Luca Popovici, Radu Gyr, Mircea Streinul, Alexandru Alexianu, Demetrie Soutzu. La ziar au lucrat în calitate de colaboratori Mihail Manoilescu, Constantin Noica, Colonel Octav Vorobchievici, Locotenent Emanuel Voinescu (sub pseudonimul Vornicul Boldur), Mircea Mateescu, Dragoș Vrânceanu, Ciril Vârnav, Nicolae Pană, Demetrie Ganea, Paul Petzi, Barbu Slușanschi, Mircea Pop
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
sfărșit la septembrie 20 1869, în zilele pria înălțatului nostru domn Carol întâi cu blagoslovenia priaosfințitului arhiepiscop al Argeșului d[u]mn[ea]lui domnul Neofit Scriban cu cheltuiala tutulor enoriașilor, și alergător Gheorghe Boroghină și sau milostivit și alți streini de au ajutat precum [și] toți lăcuitori[i] de aici sau silit de au ajutat care cu ce au [avut] pănă la cia din urmă săvărșire ca să fie sufletele l[or primite] spre lăcașurile cele sfinte în veci[i] vecilor
Biserica de lemn din Borovinești () [Corola-website/Science/322859_a_324188]
-
de finanțe Take Ionescu la prezentarea bugetului anului 1900, România era "o țară care s-a obicinuit de 18 ani să introducă în fiecare an, în viața ei economică, o medie de 45 până la 50 de milioane de lei, bani streini. Ei bine, astăzi a încetat această perioadă a vieței noastre economice, și era evident ca ea să înceteze." Un an mai târziu, situația țării a fost surprinsă de economistul Emil Costinescu, în alocuțiunea la adoptarea bugetului pe anul 1901: Această
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
intrat în 1783 în posesia Arhivelor Ministerului de Externe din Moscova. Titlul complet al scrierii cunoscute îndeobște ca "Istoria ieroglifică" este "Istoriia ieroglifică în doasprădzece părți împărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, la începătură cu scară a numerelor streine tâlcuitoare." Subiectul scrierii îl constituie aventurile complicate ale vieții politice a vremii, în care toate personajele sunt animale, dar reprezintă oamenii contemporani cu autorul. Cheia de la sfârșit lămurește numele adevărate ale actorilor romanului. "Istoria ieroglifică" este lupta între animale: "țara
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
bostangiilor), care îl prinde, însă autorul "Istoriei ieroglifice" scapă, cum s-a arătat mai sus, dând bani turcilor. Pentru a călăuzi pe cititor, autorul a așezat la sfârșitul scrierii o "cheie", pe care o denumește "Scara a numerelor și cuvintelor streine tâlcuitoare", atât pentru persoanele trecute în text cu nume de animale cât și pentru diferitele alegorii reprezentate de expresii poetice sau mai puțin poetice. "Este o carte în gustul artei barocului, cu umflarea ornamentelor care acoperă și ascund linia arhitectonică
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
Reporter" și "Reporter", iar după lovitura de stat de la 23 august 1944, a publicat în "România literară, "Luceafărul și "Tribuna. In anul 1931, a fondat revista "XY.Literatură și artă", cu colaborările lui N. Crevedia, Ilarie Voronca, Andrei Tudor, Mircea Streinul, Vasile Voiculescu, Anton Holban, T.T. Braniște, cu eseuri de C. Noica și V. Bârna, cu cronici literare de Oct. Șuluțiu. Acest lucru a fost urmat în 1933 de "Herald", un buletin literar editat împreună cu Miron Suru. Au contribuit la această
Neagu Rădulescu () [Corola-website/Science/336370_a_337699]
-
și în Regulamentul Organic al Țării Românești, art. 379. Însă, până la unificarea legislativă, politică și administrativă a celor două Principate, nu se poate vorbi de o cetățenie română, în sens strict. Anexa Litera X Pentru dritul împământenirei Art. I. Fieștecare strein de oricare credință creștinească, carile ar veni în țara această și ar dori să să folosească din dreptățile politicești a indighenatului, nu le va pute câștiga decât în putere unui document, întemeiet mai întăi pe socotința Obșteștii Obicinuitei Adunări. Cătră
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
și ar dori să să folosească din dreptățile politicești a indighenatului, nu le va pute câștiga decât în putere unui document, întemeiet mai întăi pe socotința Obșteștii Obicinuitei Adunări. Cătră aceasta să vor păzi următoarele rânduieli. Art. II. Noul venit strein ce ar dori să să împământenească în Moldova va fi dator, prin jalobă către ocârmuire, a însămna capitalurile lui, avere ce are aiure, cum și condiția sau meșteșugul său prin care ar pute să să facă folositori țării. Art. III
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
ar pute să să facă folositori țării. Art. III. După a domnului cerire, Obșteasca Obicinuită Adunare va cerceta toate titlurile și însușirile străinului și îi va faci raportul său. Art. IV. Dacă, după asămine cercetare, dovezile ce ar fi înfățoșat streinul să vor găsi vrednice, atunce va pute acesta să întrebuințăzi capitalul său în feliuri de cumpărături de averi și va fi silitori ca prin lucrările și îndeletnicirile lui să deie dovezi de dostoinicia lui și a unui talent întru adevăr
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
dobândi și drepturile politicești; însă driturile politicești nu să vor pute dobândi decât de acei de credință pravoslavnică sau de acei ce o vor primi-o. Să înțălegi că aceasta nu privești pe soldații miliției pământești. Art. V. Dacă un strein va intra întru însoțire cu o pământeancă nobilă și va înfățoșa suspomenitele dovezi, atunce terminul neaparat cerșut pentru împământenire va fi micșorat la șapte ani, dar neavând zisele dovezi, însoțire cu o pământeancă numai nu-i dă dritul împământenirei. Art.
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
o pământeancă nobilă și va înfățoșa suspomenitele dovezi, atunce terminul neaparat cerșut pentru împământenire va fi micșorat la șapte ani, dar neavând zisele dovezi, însoțire cu o pământeancă numai nu-i dă dritul împământenirei. Art. VI. Ce să atinge de streinii care să îndeletnicesc cu neguțătorie și industrie și ar dori să câștige numai dreptățile obicinuite a indighenatului și nu acele politicești, în ceasul ce să vor înscrie în breslile locului și să vor supuni la dările de piste tot anul
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
și a cheltuielilor comunale, vor fi de îndată înscriși în rândul pământenilor și să vor folosi de aceleși dreptăți ce sânt hărăzite neguțătorilor și meșterilor pământești. Art. VII. Fiindcă această pravilă nu poate a ave lucrare pe vreme trecută, oricare strein care până în ziua de astăzi s-ar fi împământenit după obiceiul păzit până acum, să va folosi cu deplinătate de dreptatea sa ca și cum ar fi câștigat-o în putere aceștii pravili. Art. VIII. Aceste dispoziții nu vor ave a lor
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
de litere, antologator, editor de reviste, poet, prozator și translator român originar din Bucovina. s-a născut în Cuciurul Mare din raionul Storojineț de astăzi (Ucraina) în regiunea istorică românească a Bucovinei. Părinții săi au fost preotul ortodox român "Gavril Streinul" și soția sa "Olimpia Streinul", născută "Șandru". Între 1920 și 1928, a studiat la "Liceul Aron Pumnul" din Cernăuți (capitala regiunii Bucovina și sediul județului interbelic omonim), care era parte a României interbelice. A devenit membru al "Societății Steluța", o
Mircea Streinul () [Corola-website/Science/337314_a_338643]
-
reviste, poet, prozator și translator român originar din Bucovina. s-a născut în Cuciurul Mare din raionul Storojineț de astăzi (Ucraina) în regiunea istorică românească a Bucovinei. Părinții săi au fost preotul ortodox român "Gavril Streinul" și soția sa "Olimpia Streinul", născută "Șandru". Între 1920 și 1928, a studiat la "Liceul Aron Pumnul" din Cernăuți (capitala regiunii Bucovina și sediul județului interbelic omonim), care era parte a României interbelice. A devenit membru al "Societății Steluța", o organizație culturală dedicată culturii românești
Mircea Streinul () [Corola-website/Science/337314_a_338643]
-
un puternic: - Stăi! Cine-i acolo? - Român!, veni un glas tunător. - Parola, știi parola? -O știu! - România! zise soldatul. - Ștefan cel Mare, răspunse ciudatul oaspete, fără să șovăiască. Atunci Stan se dete-n lături și fără voie prezintă arma și streinul ridică mâna cu măreție și poruncitor, parcă de când lumea a fost deprins să fie salutat și să mulțumească în felul acesta. -E încă treaz prințul? întrebă streinul cu gândul de-a intra în cort. -E treaz, Măria-Ta! - De ce-
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]