995 matches
-
ar trebui să se desfășoare numai în laboratoare, fabrici, biblioteci, muzee. Nepusă în brazdă, inteligența generează apatie. Asceții consideră hedonismul o blasfemie. Utopia rămâne un ingredient esențial în toate marile proiecte ale omenirii. Singurătatea poate fi olimpiană, ori cumplit de stresantă. Excesul de zel poate compromite și cea mai bună intenție. Fără perseverență, celelalte calități mor de inaniție. Care este deosebirea dintre călău și fisc? Păi, primul nu-ți ia decât viața. Ajunși la porțile Occidentului, nu ne putem încă vindeca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unde era mai bine plătit, și se refugiase în Pirinei. Luase cu el și geamantanul cu cărți. Dimineața ieșea cu mioarele, le ducea pe pajiște, iar el se punea cu burta pe Croce, pe Hocke. Apropierea de Madrid fusese prea stresantă pentru nervii lui sensibili. Avea să rămână în Spania vreo trei ani, până la primirea rezidenței. Apoi se repezise la Facultatea de Litere. Voia și o diplomă spaniolă, după care, pe la 45 de ani, să atace marele său vis, Regia. Avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fără răutate o sâcâiau; părea o adevărată feministă care-și apără drepturile cu ardoare până și-a dat seama de glumă și a răsuflat ușurată. Profesiunea liberă dar dependentă de voința ei era respectată. Au abordat alt subiect interesant și stresant pentru ea, vârsta. Acum se oferea scrupuloasă cu tot amalgamul de vicii dar fără popou; nu-i păsa de vârsta fragedă, era expertă în amoruri... până la o limită! Unul dintre meseni ieși afară pe hol și-i zări pe cei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la t: "Batistă?", strigă triumfător unul, "Nu, mă!" "Bî... A... Pî... Tî...", se poticnește altul. Cuvîntul care nu se lasă pronunțat e baptist. Politica, fie ea și a religiilor, n-ar trebui să se amestece în jocurile copiilor. E destul de stresantă ideea asta, a prietenei mele Magda U., că istoria își trage secvențele la xerox. Mă jucam cu Brăduț de-a "Stalin, Stalin, vrem ostași", joacă dură, cu sînge țîșnind din nas. Pînă cînd a intervenit Iordan: Cine v-a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Aproape că am râs cu voce tare. Era oare asta un soi de tactică de război perfecționată? Să aștepți ca victima să doarmă profund, să fie În acea stare În care globii oculari se mișcă rapid, după o zi extrem de stresantă, și atunci să o bombardezi cu vești care Îi vor schimba radical modul de viață? Sau se presupunea pur și simplu că ar fi pierdere de timp și energie irosită să faci ceva atât de plicticos precum oferta unui loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ușă mă secătuise total de puteri - până și eu a trebuit să recunosc că ar fi fost mai bine să posed un Întreg șifonier numai cu haine „adecvate“. Până În acel moment, a pune haine pe mine reprezentase partea cea mai stresantă a unei rutine matinale și așa mizerabile. Deșteptătorul suna atât de devreme, Încât nici nu mă Înduram să spun cuiva la ce oră mă scol de fapt, de parcă simpla rostire a acelor cuvinte mi-ar fi provocat durere fizică. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Merci, o, da, mulțumesc, adică merci. — Miranda, am numărul chiar aici. Să‑ți fac legătura acum? Simțeam cum mi se umflă pieptul de mândrie și Încredere În sine. O treabă bine făcută! O reușită de excepție În condițiile cele mai stresante. Nici nu mai conta că drăgălașa mea bluziță În stil rustic, cea care primise complimente de la două - nu de la una, ci de la două - asistente de modă, avea acum pete de sudoare la subraț. Cui Îi păsa? Eram pe cale să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Cine dracu’ Îți Închipui tu că ești? Ăsta este apartamentul meu și aș dori să pleci. Acum! am adăugat eu, cu o infuzie de curaj dată de grabă: aveam la dispoziție exact o oră ca să devin superbă pentru cea mai stresantă seară din cariera mea, iar caraghiosul ăsta nu făcea parte din planul meu de acțiune. — Faaaatăăă! Șezi blândă, a zis el și a inhalat din nou din țigară. Se pare că prietena ta nu vrea să plec... — Ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu accentul său britanic puternic, de tip subțire. A, păi mulțumesc mult. Chiar n-am crezut că am băut așa de mult, dar nu mai țin minte nimic după ce am dansat cu tine. — Da, ei, se mai Întâmplă. O dimineață stresantă ca dracu’ până acum, nu crezi? Urăsc să-mi fac praf calmul post-yoga cu astfel de porcării. — Într-adevăr. Nu el se trezise În patul unui străin, dar nu mă simțeam În poziția de a-l contrazice. —Menajera mea Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
negative Influențe sau modele pozitive Familie Statut socioeconomic scăzut Părinți cu istoric psihopatologic Conflict conjugal Educație dură sau punitivă Relație părinte-copil pozitivă Individ Apariția precoce a problemei Existența unor probleme suplimentare Bune abilități sociale Autoeficiență Altele Condiții direct sau indirect stresante (la orice nivel sau la toate nivelurile) Sprijin social direct sau indirect (la orice nivel sau la toate nivelurile) Notă: Aceste date sunt preluate din metaanaliza pe care o face Durlak (1998) unui număr de 1200 de studii pe tema
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
3 și 6 ani) lipsa de autocontrol persistă, în vreme ce la ceilalți copii se poate vedea o mai mare maturitate și un grad mai ridicat de autocontrol. Preșcolarii cu ADHD sunt descriși de părinți și educatori ca fiind mai obositori, mai stresanți și mai problematici decât ceilalți, mai ales în timpul activităților libere, nesupravegheate (Campbell, March, Pierce, Ewing & Szumowski, 1991). ADHD la copiii școlari (6-11 ani) Leonard și Jeremy din cazul prezentat mai sus întâmpină multe dintre dificultățile caracteristice copiilor cu ADHD de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
vedere social sau al performanțelor. Tulburarea obsesiv-compulsivă Preocuparea pentru obsesii (gânduri/dorințe ce provoacă anxietate) și/sau compulsii (menite să neutralizeze anxietatea). Tulburarea de stres acut Reacția imediată la un eveniment extrem de traumatizant; determină arousal ridicat și evitarea situațiilor/evenimentelor stresante; durează până la 4 săptămâni. Tulburarea de stres posttraumatic Retrăirea unor gânduri, sentimente sau a unei neliniști asociate cu un eveniment extrem de traumatizant; determină un arousal ridicat și insensibilitate / evitarea gândurilor / sentimentelor / situațiilor asociate cu evenimentul cauzator; durează cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
poate atinge 10% la populațiile clinice. Această tulburare este mai frecventă la persoanele de sex feminin, se asociază adesea cu anxietatea generalizată, depresia și acuzele somatice (Last, Hersen, Kazdin, Orvaschel & Perrin, 1991), iar simptomele sale tind să reapară în circumstanțe stresante. Ea poate să anticipeze un risc sporit de depresie și tulburări anxioase ulterioare și apariția atacurilor de panică și agorafobiei la femeile adulte (Albano, Chorpita & Barlow, 1996). Etiologie Rolul factorilor biologic și, genetici și al temperamentului În cel puțin un
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
rămân nediagnosticate. Tulburarea depresivă majoră în copilărie În vreme ce factorul genetic poate să joace un rol important în depresia adulților, depresia la copil (prepurbetală) este cauzată mai degrabă de factori de mediu decât genetici (Thapar, Harold & McGuffin, 1998). Printre factorii ambientali stresanți pentru copii se numără conflictele familiale, un stil problematic adoptat de părinți în educație și respingerea din cercul celor de aceeași vârstă. În copilărie, simptomele de depresie pot lua forma acuzelor somatice, a iritabilității și a izolării sociale și se
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
o boală gravă. Sindrom dismorfic corporal Îngrijorare cauzată de un defect fizic imaginar sau exagerat. SOMATIZAREA DIN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII COPILULUI Într-un studiu privind serviciile de îngrijire medicală pentru copii și adolescenți, Schor (1986) constată că reactivitatea copiilor la evenimente stresante atinge apogeul în două perioade de tranziție: trecerea în clasa întâi și trecerea în clasa a unsprezecea. Mai mult, din cauza acuzelor fizice, a crescut și frecvența recursului la serviciile medicale în aceste intervale pentru investigarea naturii și cauzelor durerilor invocate
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
introversiune (Achenbach & Rescorla, 2001). DSM-IV-TR descrie afecțiunile somatoforme ca fiind tulburări cu simptome fizice sau somatice fără cauză medicală, organică sau neurologică cunoscută. În multe cazuri, simptomele sunt precipitate de factorii de stres ambientali. La copiii care trec prin situații stresante, rata apariției simptomelor somatice este mai ridicată decât la cei care nu au astfel de experiențe (Campo & Fritsch, 1994). Garber și colegii săi (1991) au descoperit o serie de acuze somatice comune la populația pediatrică studiată: dureri de cap, oboseală
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
stres psihosocial, conform criteriilor din DSM-IV-TR, pentru punerea diagnosticului de tulburare de conversie, trebuie identificat factorul de stres asociat (poate fi vorba, de exemplu, de un conflict familial, de certuri conjugale, de traume, etc.). Tulburarea apare fie imediat după evenimentul stresant, fie la un interval de timp oarecare. Simptomul sau deficitul nu este produs intenționat, ci este indus de factorii de stres sau de conflicte psihosociale care pot iniția și exacerba starea copilului. Câteva dintre manifestările acestei tulburări sunt problemele de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de pildă factorii familiali, influențează modul de manifestare a tulburării și menținerea acesteia. De reținut Criteriile de diagnostic stipulează necesitatea identificării factorului de stres precipitant (DSM-IV-TR) și, prin urmare, cercetările privind posibila etiologie s-au concentrat asupra tipurilor de factori stresanți și a condițiilor care ar putea crește riscului apariției tulburării de conversie. Factorii de risc și de protecție Factorii de stres Deși s-ar presupune că cea mai mare parte a copiilor cu tulburare de conversie au trecut prin situații
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și a condițiilor care ar putea crește riscului apariției tulburării de conversie. Factorii de risc și de protecție Factorii de stres Deși s-ar presupune că cea mai mare parte a copiilor cu tulburare de conversie au trecut prin situații stresante cândva în trecut, Siegel și Barthel (1986) au constatat că, în 90% dintre cazuri, copiii avuseseră de-a face recent cu un factor de stres major acasă sau la școală. Printre factorii de stres cei mai comuni se numără dificultățile
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
că aproximativ 62% din studentele gimnaste folosesc metode autodistructive de control al greutății: pastile de slăbit (24%), vărsături autoprovocate (26%), laxative (7%) și diuretice (12%). Evoluția anorexiei nervoase este imprevizibilă întrucâtva, totuși apariția ei poate fi precipitată de un eveniment stresant. La unii indivizi, se manifestă un episod unic, în vreme ce la alții se observă o evoluție cronică cu fluctuații de greutate, recăderi și probleme de sănătate tot mai mari. În primii 5 ani, mulți dintre cei afectați de tipul restrictiv își
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
recunoscând că au recurs la comportamente compensatorii cel puțin o dată: vărsături (6%) sau laxative (8%) (Mitchell, Pyle & Miner, 1982). Attie și Brooks-Gunn (1995) sugerează că tulburările de nutriție tind să apară ca reacție la două momente de tranziție importante și stresante ale vieții: începutul adolescenței și începutul vârstei adulte. ETIOLOGIA TULBURĂRILOR DE NUTRIȚIE Există mai multe explicații posibile pentru apariția tulburărilor de nutriție. Cel mai probabil, etiologia este o interacțiune complexă între factori biologici, fiziologici și ambientali (factori de stres din cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
ce apare de obicei la sugari și la cei cu retardare mintală este regurgitarea repetată și remestecarea hranei. Aceasta nefiind ingerată, pacientul pierde în greutate, nu se dezvoltă și, în 25% din cazuri, moare. Printre factorii precipitanți se numără situațiile stresante, lipsa de stimulare sau neglijarea și relațiile tensionate între părinți și copil. La copiii mai mari și la adulți, un factor predispozant este retardul mintal (APA, 2000). Debutul se situează între 3 și 12 luni, dar de multe ori, în
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Această afirmație este susținută și de studiile conform cărora persoanele care abuzează de substanțe psihoactive suferă de depresie și anxietate accentuate. Perspectiva socioculturală Tinerii ai căror familii și colegi aprobă consumul de băuturi alcoolice, precum și cei cu familii neafectuoase și stresante sunt mai expuși riscului de a deveni alcoolici. Într-un studiu longitudinal care urmărea evoluția a aproximativ 100 de copii de la grădiniță până la liceu, Shedler și Block (1990) au identificat trei categorii de persoane în ceea ce privește consumul de marijuana: consumatorii intensivi
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
La rîndul ei, produce o scădere a anxietății, dar rezultatele nu au fost niciodată superioare efectelor placebo la pacienții cu tulburări anxioase. Odată ce subiecții au învățat să folosească destinderea și contracția mușchilor pentru a se liniști, pot apela, în situații stresante, la forma prescurtată de relaxare izometrică profundă a musculaturii. Abilitatea de a controla anxietatea folosind această metodă este de mare ajutor, iar exercițiile constante de relaxare progresivă a mușchilor pot fi utile în cazul tensiunii musculare întîlnite la persoanele cu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o au simptomele. Pe lîngă înclinația spre anxietate ca trăsătură generală de personalitate, mai mulți factori de risc au fost asociați cu debutul tulburării de panică și cu cel al agorafobiei. Mai întîi, numeroase studii au relevat faptul că evenimentele stresante din viața cuiva precedă declanșarea afecțiunii (Faravelli, 1985; Faravelli și Pallanti, 1989; Franklin și Andrews, 1989; Pollard et al., 1989). Interesant este faptul că, după cît se pare, nu frecvența crescută a acestor evenimente neplăcute în sine este cea care
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]