1,490 matches
-
de dulapuri pântecoase, din lemn de mahon, cu încuietori scumpe, de argint, Monseniorul citește numai cărți în care e vorba despre oracole și mări. Seara, la șapte fix, intră pe ușă și, de fiecare dată, Julius îl asemuie cu un strigoi. În lumina lămpilor, care îl supără vizibil, Monseniorul pare mai scund și are o față de om bolnav, suferind, arătând, din pricina ridurilor, ca o stofă mototolită. E adus din spate, vorbește fără să deschidă gura prea mult, și, dacă altădată va
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a fost cel care-a comis acest sacrilegiu. Nu vreau să fac din asta cine știe ce enigmă. Firește, după cum bănuiați, hoțul n-a fost altul decât Cristian Vasile, cântărețul, care își învinsese, înnebunit de dragoste și disperare, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o feres truică a crema toriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
apocalipse-au venit și-au trecut („Turnuri în prăbușire: Ierusalim Ale xan dria Viena Londra Roma ireale...“), biblioteci s-au scris și li s-a dat foc și-n cele din urmă o femeie a prins în pântec plod de strigoi de voievoid și-o celulă-ou, divizându-se și crescând, a recapitulat facerea lumii, și embrionul a devenit o fetiță ghe muită în uter, și fetița a ieșit din mingea de mușchi ca dintr-o mare rotundă și-a crescut și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fanaticii au degete lungi. Cu toate că de ghicitul în palmă se ocupau pseudoștiințific, vechii locuitori ai Indiei, țiganii, astăzi chiromanția este o știință a viitorului, un scenariu ce reactualizează moartea și se poate afirma că spiritele, numite eufemistic zâne frumoase șoimane, strigoi morți sau vii, moroi, pot fi neutralizate prin introducerea unor adevăruri psihice, cu un sistem analitic și sintetic. În 1901, Scotland Yard a adoptat tehnica citirii amprentelor și azi, în mileniul al treilea, se pare că va fi o cheie
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
-mi vezi fața de ninsoare Și aripele ușoare, Căci viața mea o țin Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei Și miros de flori de tei O, primește-mă în brațe: Umbra nopții mă înghiață, Un strigoi poate în pripă Să mă prinză de aripă 113 {EminescuOpVI 114} Să m-ascunză în mormânt Ca să nu știu unde sunt, Ori de aripi să mă lege De un clopot fără lege Și trăgîndu-l, sunător, De izbirea lui să mor, Căci eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așeză turcește în fața bătrânei. Melania ridică motanul în poală. Obrazul i se limpezi dintr-o dată. Ochii îi alunecară peste creștetul cârnului. Povestea în șoaptă, făcând abstracție de Ioniță, de Florence și de Șerbănică care o ascultau cu fețe livide, de strigoi. ― "... o grădină minunată cu copaci și flori și fructe de aur. Și păsări cu ciocul de mărgean, cu ochi verzi de smarald și aripile bătute în nestemate, și fluturi albaștri... ― Și fluturi albaștri... suflă fermecat Dascălu. Inginerul își făcu semnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de mâl. După care aș fi plecat fără să-mi pese încotro din moment ce trecutul nu mai putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri și dădeam cu ochii de Stâncile de marmură, mă răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei, pe la miezul nopții ieșeam din cameră și mă plimbam ca un strigoi pe coridoare, încercînd să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam degetele în urechi și abia astfel reușeam să adorm. Scurtă fericire. După o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai fac aici. De unde știu că nu visez chiar faptul că scriu? Și n-aș vrea ca destinul să surâdă ironic, aplecat peste umărul meu, după ce mi-a mai acordat o amânare, cum s-a întîmplat și puțin mai devreme... Strigoii amintirilor ieșiseră dintre stânci și dansau în jurul meu. Apoi s-au pornit să mă gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de mâl. După care aș fi plecat fără să-mi pese încotro din moment ce trecutul nu mai putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri și dădeam cu ochii de stâncile de marmură, mă răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei, pe la miezul nopții ieșeam din cameră și mă plimbam ca un strigoi pe coridoare, încercând să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam degetele în urechi și abia astfel reușeam să adorm. Scurtă fericire. După o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai fac aici. De unde știu că nu visez chiar faptul că scriu? Și n-aș vrea ca destinul să surâdă ironic, aplecat peste umărul meu, după ce mi-a mai acordat o amânare, cum s-a întâmplat și puțin mai devreme... Strigoii amintirilor ieșiseră dintre stânci și dansau în jurul meu. Apoi s-au pornit să mă gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că, spirit duplicitar și Înlocuitor, el căuta asta pentru Bacon). — Destul, i-am spus. M-am săturat să mai construiesc În umbra gloriei tale. Scrie tu pentru tine. Nu pot, mi-a răspuns, cu privirea cuiva care a văzut un Strigoi. El nu-mi dă voie. — Cine, Dee? — Nu, Verulam. Nu ți-ai dat seama că acum el e cel care conduce jocul? Mă constrânge să scriu operele cu care el apoi se va lăuda că le-a scris el. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui intelectuală fără a avea a se teme de nici un fel de dezaprobare din partea ei. Pentru că ei pur și simplu nu-i păsa. În mod paradoxal, datorită logodnicei lui, Wakefield realiză În Europa cît de american era. Se așteptase ca strigoii Lumii Vechi să-l readucă la viață, dar nu-l dinamiza decît firea neliniștită a Marianei. Era la fel de neliniștită precum America. Europa era precum o bătrînă doamnă, măturîndu-și la nesfîrșit trotuarul din fața casei și călcîndu-și așternuturile. Într-o după-amiază, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca un val. Nimeni din cei de față nu e pe piață În căutarea mîntuirii. Arhitectura locului este un gol intenționat, o imensă absență În mijlocul a ceea ce a fost cîndva lumea originară. Aici nu e nimeni viu; este Înconjurat de strigoi. Mai contează, oare, pentru cineva, faptul că vulturii erau cîndva sacri? Sau că aveau o valoare certificată pe dolarii de aur? Acum sînt de ghips, banii sînt de plastic, indienii sînt de fum și durerea plutește În jur atingînd trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
compus din agregarea sufletelor omenești În timp, și astfel de agregări sînt rare În America. Vechiul cartier În care trăiește Wakefield este una dintre puținele care există și ar trebui să fie conservată, dar restauraționistul Îndepărtează secretele casei și ucide strigoii care și-au găsit aici sălaș de-a lungul timpului. Și, În acest proces, Îl ucide și pe Wakefield. Cam la vremea celei de-a doua reconstrucții, Wakefield deschide ferestruica de la baie care dă spre curtea vecinului și răcnește: — Stop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
frunze de ceai, mîini, picioare și frunți. A trăit apoi un an În Telluride, Colorado, unde și-a găsit și numele. Acum, În afara faptului că umblă noaptea În chip de Înger, are În grijă spirituală o congregație voodoo bîntuită de strigoi furioși. Ce e cu strigoii? — Ei, se pare că azi sînt mai mulți ca niciodată, Îi explică Zelda intrînd pe strada lui. Reverendul tocmai a alungat trei spirite dintr-o casă unde cele trei neveste ale unui bărbat s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și frunți. A trăit apoi un an În Telluride, Colorado, unde și-a găsit și numele. Acum, În afara faptului că umblă noaptea În chip de Înger, are În grijă spirituală o congregație voodoo bîntuită de strigoi furioși. Ce e cu strigoii? — Ei, se pare că azi sînt mai mulți ca niciodată, Îi explică Zelda intrînd pe strada lui. Reverendul tocmai a alungat trei spirite dintr-o casă unde cele trei neveste ale unui bărbat s-au sinucis. SÎnt atît de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu prea ai fost cavaler în raporturile cu el. Ai scris cărți, lumea te citește, discută despre tine, ai discipoli, dușmani. Ești invidiat, compătimit... ― ... hulit... ― Până și asta e o recunoaștere. Ești un om viu, Galilei, nu ca mine, un strigoi. Or, tu te porți ca un strigoi. ― Și cum te-ai așteptat să fiu? Vesel? Sunt aproape orb, află. Vederea îmi slăbește din ce în ce mai tare. Poate asta te ajută să înțelegi de ce îți vorbesc mereu despre lumina verii. Mă văd constrâns
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu el. Ai scris cărți, lumea te citește, discută despre tine, ai discipoli, dușmani. Ești invidiat, compătimit... ― ... hulit... ― Până și asta e o recunoaștere. Ești un om viu, Galilei, nu ca mine, un strigoi. Or, tu te porți ca un strigoi. ― Și cum te-ai așteptat să fiu? Vesel? Sunt aproape orb, află. Vederea îmi slăbește din ce în ce mai tare. Poate asta te ajută să înțelegi de ce îți vorbesc mereu despre lumina verii. Mă văd constrâns să mă uit din ce în ce mai mult înlăuntrul meu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
războinicii cruzi, și zeii coboară. O, suflet... Suflet căzut, uitat, confuz și singur Ce te ascunzi după un chip tăcut, O, tu, biet suflet gol, melodic vergur, În ce, oare, tu te-ai prefăcut? Răspunde-mi, o, tu, suflet de strigoi Și nu lăsa o lacrimă să cadă! Până la urmă suntem unul, și nu doi, Revino-ți, nu te pierde-n ambuscadă! Pătrunde corpu-mi, insensibil ascunziș, Și-atinge a mea inimă deșartă, Nu lăsa zbuciumul înșfăcându-mă pânziș, Acum legarea noastră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
regret (mă rog, nu știu dacă ființele ca mine au sau nu regrete, dar cel puțin mie nu-mi pasă, toți trebuie să moară, nu-i așa?). Într-un cuvânt sunt un vampir (cum este cunoscut în zilele noastre) sau strigoi (care mi se pare cea mai bună denumire pentru mine). O mână caldă mi-a atins umărul. M-am întors imediat. În fața mea era o doamnă mai în vârstă, foarte speriată. La câțiva metri de aici, s-a întâmplat o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oamenilor, pe vremurile astea. Sunt încercări grele prin care trecem, răsturnări profunde. Apar superstiții noi. Dacă ar sta cineva să explice ar vedea că e vorba de o psihoză colectivă. Din când în când apar credințele astea în moroi, în strigoi. În Ăl Din Baltă.“ Își făcu de trei ori cruce, aplecându-se și atingând covorul, ca și cum i-ar fi încercat adâncimea moale a urzelii. „După cum știți, Europa se secularizează, inevitabil. Și sectele nu stau degeaba. Dar credința biruie. Crucea biruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fantastic la prelucrare! Ca să înțeleagă cum trebuie și ăștia de-acuma. Adică pe limba minții lor dornică de aventuri și mistere“, găsise Burtăncureanu soluția. „Este la modă fantasticul acuma. Poporul nostru are un folclor minunat, cu tradiții de-astea cu strigoi, cu moroi, cu ăia din Baltă. Străinii umblă cu limba scoasă, gâfâie și colcăie, după vampiri, dar când venim noi cu strigoii ce-o să mai zică?! Specific local, cu dezvoltare istorică. Că avem și strigoi vii, dar și strigoi morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Burtăncureanu soluția. „Este la modă fantasticul acuma. Poporul nostru are un folclor minunat, cu tradiții de-astea cu strigoi, cu moroi, cu ăia din Baltă. Străinii umblă cu limba scoasă, gâfâie și colcăie, după vampiri, dar când venim noi cu strigoii ce-o să mai zică?! Specific local, cu dezvoltare istorică. Că avem și strigoi vii, dar și strigoi morți. Avem moroi, dar și moroinițe. Dom’ Goncea, dacă nu vă deranjează... Poate filosofia dialectică pe care ați practicat-o nu vă permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]