1,237 matches
-
se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. în fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat de o marmură ca laptele, lucie și albă, - atât de lucie, încît în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de fulgere, - nu căzu din el decât o mână de cenușă în nisipul cel fierbinte și sec al pustiului. Dar din cenușa lui se făcu un isvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lângă el arbori nalți, verzi, stufoși răspândeau o umbră răcorită și mirositoare. Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină- - pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cum, necum, cu soluții tehnice originale ăcAșamplasarea fundației pe o rețea de piloni, înfipți zeci de metri în sol) hotelul a fost ridicat și a trecut cu bine peste toate zdruncinăturile telurice de până acum. Dar, după acest prolog cam stufos și aparent fără legătură cu munca de miliție , să revin la motivul pentru care hotelul Unirea a intrat în școlimatorul unor ofițeri de judiciar și 84 criminalistică de la ,,tânărul’’ Inspectorat județțean de Miliție Vrancea. Așadar, în după amiaza unei zile
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de lângă el s-a sculat în picioare, gata să sară la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt decât mine și, masiv cum era, m-ar fi putut doborî cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chiar din interiorul urechilor, clapele verzi ale șepcii erau proiectate în afară, de-o parte și de alta a capului, ca niște semen de circulație ce indică în același timp două direcții opuse. Buzele pline, țuguiate, ieșeau de sub mustața neagră, stufoasă și se pierdeau la colțuri în niște cute mici, pline de dezaprobare și de firimituri de cartofi crocanți. Din umbra cozorocului verde, ochii disprețuitori ai lui Ignatius J. Reilly, și albaștri și galbeni, priveau în jos, spre ceilalți oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la ușa ei, tocmai broșa aceasta a ajutat-o să-nțeleagă că străinul acela nu era altul decât propriul ei frate. Yervant Stamboulian și-a făcut apariția la ușa ei cu ochii lui Întunecați și strălucitori, umbriți de sprâncene negre, stufoase, cu nasul lui ascuțit și mustața subțire care creștea În jos, până la bărbie, și care-i dădea aerul că zâmbea chiar și atunci când era trist. Cu o voce tremurătoare și negăsindu-și cuvintele, a anunțat-o cine era și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-și dea seama ei Înșiși cât de ilogic era răspunsul pe care tocmai Îl dăduseră. — Păi, frate Îmbălsămătorule, a continuat mătușa Feride, revenindu-și. Cum pot să-l vadă dacă e În mormânt, la doi metri sub pământ? Sprâncenele stufoase al Îmbălsămătorului s-au ridicat din cauza frustrării, Însă a preferat să nu răspundă, dându-și În sfârșit seama că n-avea rost să mai discute cu femeile alea. În dimineața aia mătușa Feride Își vopsise părul negru. Ăsta era părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
epice și nemuritoare la care se referise tatăl lui În mai multe rînduri În Scriitori exemplari, lucrare În care făcea totuși elogiul romanelor scurte. Franz Weyergraf semnala că era mai greu să reușești un roman scurt decît un lung roman stufos. François se Întrebase pe atunci de ce scrisese tatăl lui un roman de trei sute cincizeci și cinci de pagini. Păstrase cu sfințenie exemplarul cu dedicație. Se Împlineau În curînd patruzeci de ani de cînd Îl avea! În prefață, autorul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de înțelesuri cu sau fără alte versuri pot fi găsite mai dihai printre foile de pai, acel leuștean anume care le spune pe bune și răsare dinspre luncă, tocmai potrivit la dungă... mai bengos și mai pontos ca un arbore stufos! Eu am zis, eu am promis: am descris ce am mai scris și-am leuștenit precis! Leușteanul e decis și de vis și mult de zis... * Aș fi vrut s-o întreb cum ar vrea să se termine această carte
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
se îndreptă, amețită de smucirile intens dureroase și aproape extatice. și apoi îl zări, în fața ei, cu umerii aplecați înainte și cu capul înclinat. Părea că o aștepta pe ea. Era un bărbat mare, înalt și vânjos, cu o barbă stufoasă pe măsura corpolenței sale. Purta o manta militară veche. Căciula din piele de oaie îi acoperea urechile. Avea fața pătată a băutorilor de votcă cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de mirare. Nu ar fi reacționat oare și el la fel dacă un ofițer de la un alt district ar apărea în biroul său, făcând cereri similare, bazate pe probe așa de puține? Caporalul de serviciu își ridicase sprâncenele cărunte și stufoase într-o expresie de alarmă falsă. Salitov recunoscu pe loc în el tipul de ofițer de rang inferior, în care lipsa ambiției încetățenise obiceiul sarcasmului și viciul trândăviei. Cu toate acestea, omul nu ducea lipsă de invidie, pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de lângă el s-a sculat în picioare, gata să sară la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt decât mine și, masiv cum era, m-ar fi putut doborî cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ale degradării. Uitați-vă la bufnița asta. Nu pare vie?“ De atunci Încolo, orice bufniță vie avea să-mi pară moartă, dăruită de Salon acelei eternități sclerozate. M-am uitat la chipul acestui Îmbălsămător de faraoni animalieri, cu sprâncenele lui stufoase, cu pomeții lui cenușii, și am Încercat să Înțeleg dacă era o ființă vie sau mai degrabă o capodoperă a propriei lui arte. Ca să-l privesc mai bine, am făcut un pas Înapoi și m-am simțit atins pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ușa Întredeschisă, te ridici, mai frumoasă decât șarpele care-l seduse pe Adam, trufașă și fără rușine, fecioară și prostituată, Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci femeia goală e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie un uraeus de aur cu ochii de smarald, țintindu-ți creștetul cu săgeata triplă a limbii de rubin. Oh, tunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o voce tremurătoare. Asta e opera ta? — Deloc, sînt la fel de nedumerit ca și tine. Se pare că nu sîntem singuri. O urmă de zîmbet apare pe buzele uscate ale lui Wakefield cînd vede uimirea sinceră a Diavolului și sprîncenele lui stufoase Înălțate a Întrebare. Apoi Începe să chicotească, precum o fetișcană emoționată la prima Întîlnire. CÎnd ochii galbeni ai Diavolului se cască Într-o expresie de sinceritate prefăcută, Wakefield izbucnește În rîs. RÎde și rîde și nu se poate opri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
multe rochii, Ea îți face limba creață Și îți umezește ochii. Mai ales când nu pândește, Toarce, dar nu împletește; Își vede de somnul ei Și visează motocei. Are doi copaci pe frunte Și trăiește pe la munte. Lunga-i și stufoasa-i coadă Lasă dâre pe zăpadă. Uite-te și tu la el: Nici nu zici că e cățel; Ustură, dar nu te mușcă, Nici nu șade noaptea-n cușcă. Deși au același nume De când au venit pe lume, Numai unul
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
cu alte avangarde artistice europene. De altfel, cu unele excepții, accentul nu (mai) cade asupra autorilor, ci asupra grupărilor și publicațiilor, inclusiv asupra relațiilor dintre autori și grupări/publicații. Chiar riscând să devin redundant, am evitat să elimin factologia uneori stufoasă și am privilegiat citatul/insertul documentar, mai ales în cazul unor texte insuficient discutate. Pe măsură ce avansam în explorarea fenomenului, am constatat că acest prim „val” avangardist/postsimbolist românesc stă sub semnul unui complex al identității periferice. Frustrările lipsei de ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ouă încondeiate. Toată ziua de vineri desenaseră cu ceară fiecare ou. Nu doar câteva femei care știau bine să țină condeiul, ci și băieții care vruseseră să-și lase gândurile pe câte un ou. Zogru desenase un copac mic și stufos, de care era rezemată o siluetă, iar în fața ei se ridica un firicel ca un șarpe. Pe urmă își pierduse din vedere creația. O parte din ouă au fost duse în fața bisericii, la hora rituală de Paște. Dar cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să aibă viața și forța ei, într-o singură imagine, venită de la capătul lumii. În stânga altarului făcuse o scenă care îl impresionase atunci și care îl mai mișcă și acum, ori de câte ori ajunge la Comoșteni, unde se ridică încă, printre coroanele stufoase de tei, bisericuța albă, făcută în anul 1520, pe banii lăsați de Nălbica și prin munca lui Ioniță Zugravu. E o scenă vie și care atrage atenția imediat: Pampu, cu privirea lui îngăduitoare, îmbrăcat în haină albastră, ca în pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de un liman. Când s-a uitat din nou, bărbatul stătea în pragul dormitorului și privea drept în sus. - Cine ești și ce vrei de la mine? Achile încerca să fie prietenos și-și holbase puțin ochii intrați astfel sub sprâncenele stufoase, ceea îl făcuse pe Zogru să tremure de frică. Voia să-i răspundă, dar nu-i veneau cuvintele. - Te-a trimis Elvira? - Nu sunt o fantomă, îngăimase, în sfârșit, Zogru, însă Achile nu-l auzea. Era nevoie de cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
plăcea cum gândește Achile, dar îi era în continuare frică de el și totodată jenă de frica aceasta, încât nici nu-i venea să-i spună despre ea. Se uita la el, la capul lui înfășurat în prosop, la sprâncenele stufoase și la ochii mari și, în ciuda simpatiei pe care o resimțea față de acest om, era alertat în străfundul sufletului ca în fața unei catastrofe. I-a fost mult timp frică de el, chiar și mai târziu, după mai mulți ani, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
calm, delicat și emotiv. Fire timidă și retrasă, își petrecea majoritatea timpului prin grădină, admirând florile gingașe și meditând la cărțile de filozofie cu cititul cărora se îndeletnicea cât era ziua de lungă, iar fratele său colinda munții înalți, pădurile stufoase și întunecoase alergând cu patimă în spinarea calului său neînfricat împreună cu care colinda de-a lungul și de-a latul împărăției. Băieții creșteau văzând cu ochii și iată că părinții lor înaintați în vârstă încă de când au venit ei pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fac eforturi disperate să reziste drepți în fața soarelui nemilos. Seceta foarte mare le-a uscat până și voința de a rămâne verzi. Par aduși de spate, asemeni unor bătrâni apăsați de greutatea anilor mulți. Frunzișul arborilor nu mai este la fel de stufos ca la începutul primăverii iar culoarea de un verde sănătos s-a transformat într-un galben bolnăvicios. Indecis dacă să se bucure sau să se întristeze este lacul din apropiere. În luciul său, razele soarelui se joacă vesele, împrăștiind reflexe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi era lung și încâlcit, barba stufoasă și neagră, iar când, în fine, a ieșit cu totul de sub baracă, a apucat una din cârje și, sprijinindu-se de ea, s-a ridicat în genunchi, apoi și-a întins mâna, a tras de sub baracă un mare rucsac verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
A, da. Mă colorez ușor la față. Ei, n-a fost mare lucru. N-am făcut decât să remarc o anomalie în modul în care își structurau finanțele. — Categoric, i-ai făcut o impresie foarte bună. Arnold ridică din sprâncenele stufoase. Vrea ca de acum încolo tu să te ocupi de toate contractele lui. Excelent, Samantha ! Foarte bine. — Ăă... mulțumesc. Îi arunc o privire lui Ketterman, doar ca să văd dacă, printr-o întâmplare absolut ieșită din comun, e cumva impresionat. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]