11,661 matches
-
bine de miezul nopții și mă Întorceam, șchiopătând din greu, de la Valeriu, unde, la insistențele lui, zăbovisem prea mult, ascultând și corectând un eseu interminabil al acestuia despre Comuna din Paris, cu tot felul de observații și aprecieri exagerat de subiective. Femeia, Îmbrăcată Într-o rochie de seară, neagră, și cu pantofi de aceeași culoare, era ghemuit și ținea strâns În brațe o poșetă lucioasă. M-am apropiat și am observat că avea pe obraz, sub ochi, o vânătaie de toată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
furtună. Există În ființa ei ceva de icoană obrăznicuță, care-o prinde așa de bine! Mă amuză o idee trăsnită, pe care am găsit-o În eseul lui Valeriu despre La Commune de Paris. El susține, În maniera sa pur subiectivă, că soarta comunarzilor ar fi fost cu siguranță alta dacă marele general Jaroslaw Dabrowski nu ar fi acționat pripit. Că, de fapt, acesta a fost victima elanului și nebuniei romantice create de comunarzii mult prea Încrezători și mult prea idealiști
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu ocazia dezbaterilor în procesul de mediere de către părțile angajate. Unele dintre părțile din conflictele de la bloc își pun întrebarea cine este mai în măsură să le sprijine în soluționarea unor conflicte și anume : mediatorul sau avocatul ? Fără a fi subiectivi, considerăm că cel mai în măsură este mediatorul pentru că el, pentru a putea îndruma corect părțile este pregătit să cunoască cel mai bine prevederile legii din domeniu cu privire la conflictul în cauză, iar soluția definitivă o vor da părțile implicate, fără
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
mediere,se consideră că au renunțat la pocedura de mediere; b) în cazul judecății este un act procedural prin care reclamantul deovedește că nu este interesat să contiune procesul pe care l-a început în fața instanței, dar subzistă dreptul său subiectiv care-l poate bucura în situația când s-a schimbat hotărârea, respectiv s-a răzgândit pentru a se folosi de el într-un alt proces. Condițiile pentru ca părțile să poată renunța sunt aceleași și în cazul medierii ca la judecarea
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
în închiderea procedurii de mediere potrivit art.56 alin.1 lit.b din legea medierii. În cazul când se pune capăt judecății, efectul principal este că procesul se stinge și nici nu se poate deschide o altă acțiune pe dreptul subiectiv pierdut prin renunțare.Totuși, mai trebuie arătat că în cazul medierii, părțile pot merge mai departe, putând să se judece în instanță, dar și să se răzgândească și să revină la mediere. 2-Recunoașterea sau achiesarea la pretențiile reclamantului de către pârât
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
a desfășurat și, așa cum s-a mai arătat achiesarea la pretențiile părții reclamante constituie esența înțelegerii dintre ele. Practic este o împăcare între părțile în conflict. b) în cazul judecății a renunța înseamnă că reclamantul renunță definitiv la dreptul său subiectiv de a-l mai acționa în judecată pe pârât. În ceea ce privește condițiile recunoașterii care pun capăt con flictului sau judecării în instanță, în afara celor arătate la punctul 1, menționăm : și într-o situație și în alta renunțarea este voluntară, exprimată în
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
fie legală; spre deosebire de mediere, renunțarea se face în baza unui înscris autentic la notarul public sau verbal în fața instanței de judecată. Procedura în cadrul medierii este cea cunoscută și pe care am arătat-o anterior, pe când pentru renunțarea la un drept subiectiv procedura constă într-o hotărâre pe care o dă instanța cu mențiunea că partea renunță la dreptul ei subiectiv și că acțiunea stă lipsită de obiect, putând obliga pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată. 3.Tranzacția presupune atât în
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
de judecată. Procedura în cadrul medierii este cea cunoscută și pe care am arătat-o anterior, pe când pentru renunțarea la un drept subiectiv procedura constă într-o hotărâre pe care o dă instanța cu mențiunea că partea renunță la dreptul ei subiectiv și că acțiunea stă lipsită de obiect, putând obliga pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată. 3.Tranzacția presupune atât în cazul medierii cât și în cazul judecății o înțelegere între părți care își fac anumite concesii reciproce. Arătam în
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
misionar, care le va vorbi celor interesați, intrarea va fi liberă, iar la sfârșit va avea loc un număr de vindecări miraculoase. Spune, ai putea să-i crezi pe ăștia? Lui Dan treaba asta cu credința i se părea prea subiectivă ca să i-o împărtășească și ei. În fond,trebuie să fie alegerea lui, iar Corina nu avea de ce să și bage nasul. Dacă mi-ar aduce dovezi, poate că aș ezita puțin. — Bine, dar ei nu-ți spun decât ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
datoriilor, obligațiilor și virtuților) etc. (Capitolele I și II). Sub aceleași exigențe epistemologice ne sunt dezvăluite, În concept și În detaliu empiric: Conștiința juridică. Imperativele formale și Acțiunea liberă (Capitolul al-III-lea), moment explicativ din care trebuie să reținem distincțiile: „Orientarea subiectiv obiectivă a conștiinței și cunoașterii juridice”; „Dimensiunea axiologică a subiectiv-obiectivului”; „Normativitate și normă juridică”; „Perspectiva istorico-teleologică a datoriei”. Cartea scoate În relief, Întreg ineditul, conceptual și tematic, cercetării juridice, fond ideatic ce se propune a fi studiat și cunoscut de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
facă” și „ceea ce nu trebuie Împiedicat să se facă”. Cu o foarte bună informație bibliografică, Întemeiată pe distincțiile Logicii speciale ale Științelor dreptului, Vanda Vlasov definește strâns, din aproape În aproape: Principiul dreptului; Dreptul În sens obiectiv și În sens subiectiv; Dreptul public și Dreptul privat; Autonomia cunoașterii juridice; Dreptul natural și Dreptul pozitiv. De asemenea, găsește necesar ca, În tabloul istoric contemporan, să cerceteze Dreptul și Morala În filosofia românească a dreptului (Viziunea marelui Mircea Djuvara). Ne-a clarificar și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
știm care sunt elementele esențiale comune tuturor sistemelor și să urmărim conceptul universal al dreptului. Definiția acestui concept implică și presupune mai multe cugetări, precum: asupra raporturilor dintre morală și drept, asupra distincției diferitelor aspecte sau momente constitutive ale dreptului; subiectiv și obiectiv și chiar necesită lămurirea multor altor concepte care se Întrepătrund și se leagă cu acel al dreptului: așa spre exemplu noțiunea de coercibilitate; afară de acestea, conceptele de subiect de drept, de raport juridic etc.” În afară de cercetarea pe care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
leagă atâtea fire vii În adâncimea dreptului nostru”. Reproducând studiul său mai vechi Les premises philosophiques de la conception du droit de Giorgio Del Vecchio (1937), după cum se exprima În introducere, Mircea Djuvara observă că la Del Vecchio există o etică subiectivă, constituind ceea ce se numește Morală, și o Etică „intersubiectivă” care constituie Dreptul, cele două fiind un „singur tot”. În baza acestor structuri logice diferite, morala consideră și evaluează activitatea din punct de vedere al conștiinței subiectului, al „interiorului”, dând Întâietate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În Prefața la Lecții de filosofie juridică. Folosind surse logico-axiologice, În special concepțiile Școlii neokantiene de la Marburg (Cohen și Natorp) și din concepțiile juridice ale lui Rudolf Stammler, atât Giorgio Del Vechio cât și Mircea Djuvara considerau că toate datele subiective, din punct de vedere psihologic și prin urmare și eul nostru empiric sunt manifestări ale cugetului (cogito-ului universal) și sunt subordonate principiului lor logic esențial, profund. Neokantian fidel, Giorgio del Vecchio, detașat de „ideea lucrului În sine” (Dans Ding an
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și afirmativ, nu comportă ea cu adevărat nici Într-un fel, categoria «permisului». Este cu totul imprevizibil de a cugeta la o morală a activităților «permise»? Pe de altă parte, nu există oare, În morală ca și În drept, drepturi subiective, corelative obligațiilor morale: un drept moral către cineva este oare de neconceput de exemplu, un drept moral la afecțiunea cuiva și, uneori, În momente de criză, chiar un drept moral față de sine?” Întrebarea aceasta și-o pune și Rudolf Stammler
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cuiva și, uneori, În momente de criză, chiar un drept moral față de sine?” Întrebarea aceasta și-o pune și Rudolf Stammler, arată filosoful român. Mircea Djuvara consideră că, În corelația respectivă, „Putem deci baza oricum obligația pe pretenție”, pe dreptul subiectiv iar pretenția pe obligație. Cu alte cuvinte este imposibil de a Înțelege o obligație fără un drept corespunzător, cu același obiect, și un drept fără obligație corespunzătoare cu același obiect, cu excepția numai dacă suprimăm sensul normativ al acestor noțiuni, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu poate să nu fie și principiul maximei proprii a unei persoane. În acest moment se impune distincția subtilă Între drept și moralitate. Dreptul vizează doar exterioritatea relației dintre două acțiuni ale unor persoane, În timp ce moralitatea are În vedere interioritatea subiectivă care se reflectă În acțiune. Cu alte cuvinte, dreptul se conduce după principiul de a nu aduce daune celuilalt prin propria acțiune exterioară, nu și după acela de a nu gândi dauna celuilalt În interioritatea sufletului; el implică doar acțiunea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Cu alte cuvinte, dreptul se conduce după principiul de a nu aduce daune celuilalt prin propria acțiune exterioară, nu și după acela de a nu gândi dauna celuilalt În interioritatea sufletului; el implică doar acțiunea efectivă, nu și oglindirea ei subiectivă. Principiul universal al dreptului stipulează obligativitatea supunerii față de libertatea tuturor, În acțiunile exterioare, Însă nu pretinde limitarea propriei libertăți a persoanei la cerințele obligativității. Legea juridică susține doar limitarea rațiunii proprii de către celălalt. În morală, datoria reprezintă imboldul la acțiune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Acest fapt depășește, Însă, sfera juridică, aparținând conștiinței, transpusă În ultimul judecător. Problema dreptului trebuie analizată din perspectiva dreptului civil și nu de tribunalul conștiinței. Deci, echitatea poate fi apropiată mai mult de moralitate, deoarece este rezultatul unei convingeri interioare, subiective, decât de o lege juridică. Ea poate fi considerată ca fiind nota de umanitate adusă dreptului, aparținând forului interior și nu domeniului social validat de dreptul civil. În cazul dreptului de legitimă apărare, este vorba de o prezervare a propriei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
propriei vieți puse În pericol, celui care nu mi-a provocat nici un rău Îi iau viața”. De fapt, această față a dreptului este legată de puternicul instinct de autoconservare. Dreptul de legitimă apărare intră În planul subiectivității, astfel, o nedreptate subiectivă nu se suprapune peste o nedreptate juridică obiectivă. De altfel, Immanuel Kant subliniază faptul că atât echitatea, cât și dreptul de legitimă apărare dau naștere la confuzii, deoarece nu se delimitează clar Între temeiurile obiective și cele subiective: ceea ce recunoaște
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o nedreptate subiectivă nu se suprapune peste o nedreptate juridică obiectivă. De altfel, Immanuel Kant subliniază faptul că atât echitatea, cât și dreptul de legitimă apărare dau naștere la confuzii, deoarece nu se delimitează clar Între temeiurile obiective și cele subiective: ceea ce recunoaște cineva a fi drept pentru sine, pe temeiuri corecte, nu este confirmat de tribunal. Immanuel Kant Împarte datoriile juridice În trei grupe, concentrate În trei formule clasice care reprezintă În același timp principii ale diviziunii sistemului datoriilor juridice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dar În același timp, el este și subiect empiric, care locuiește În lume și este motivat de interese egoiste. Pe această dualitate se structurează drepturile și datoriile omului. Ținând seama de aceste considerente, Immanuel Kant realizează o diviziune, conform raportului subiectiv al celor care Îndatorează și al celor Îndatorați. Astfel universul se compune din patru categorii de ființe care intră În raportul drept-datorie. Singura grupă care exprimă un raport real Între drept și datorie este sfera relațiilor Între oameni cu aceleași
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a conceptului de ceea ce este al meu și al tău exterior. Un lucru exterior devine al meu, atunci când este strâns apropiat de propria mea persoană, astfel Încât, imixtiunea unei persoane străine, În Întrebuințarea lui, duce la afectarea mea ca proprietar. Condiția subiectivă a posibilității de Întrebuințare este posesiunea. „Ceva exterior ar deveni al meu numai atunci când eu aș putea admite că ar fi posibil să fiu lezat prin Întrebuințarea pe care celălalt o dă unui lucru, În a cărui posesiune eu nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al tuturor legilor morale și al datoriilor care le sunt conforme; din contra, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu Întemeiază nici o obligație, ci mai curând este opusă principiului obligației și moralității voinței”. Kant dezavua caracterul empiric (material), subiectiv al preceptelor etc., voinței eteronome. Regulile practice ale acesteia „se Învârtesc toate În jurul principiului fericirii personale” chiar și fericirea altora. Cu alte cuvinte, maxima iubirii de sine „nu poate fi extinsă - universal și necesar - la faricirea altora”. Kant acceptă totuși
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ale «rațiunii» sale, ci ca aparținând rațiunii generale imanente a structurilor sociale ale vieții istorice; individul participă, tot așa ca la limbă și credință, și la moravurile și la comportările morale ale Întregului social. Bineînțeles - subliniază Paulsen - moralitatea ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare; dar această moralitate subiectivă nu poate fi explicată fără referirea la moralitatea obiectivă, care se Înfățișează În obiceiuri și În drept, În cerințele și judecățile morale, În vederile și idealurile Întregului: ethosul popular
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]