3,238 matches
-
din Codul de procedură penală) și „martorul“ (reglementat de dispozițiile art. 114 din Codul de procedură penală). Apreciază că „martorul denunțător“ nu oferă aceleași garanții de obiectivitate și imparțialitate ca martorul obișnuit, deoarece este un martor condiționat de o dublă subiectivitate, una derivând din statutul său de denunțător, iar cealaltă derivând din beneficiul pe care i-l acordă legea, reprezentat de reducerea la jumătate a limitelor prevăzute de lege pentru infracțiunile pe care le-a comis. Se susține, totodată, că, pe
DECIZIA nr. 458 din 13 iulie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277656]
-
raportarea organului sau reprezentantului legal al persoanei juridice la respectivele fapte, atunci când el acționează, prin săvârșirea lor, în numele persoanei juridice. Prin urmare, fiind o ficțiune juridică, latura subiectivă a răspunderii penale a persoanei juridice se realizează, implicit, prin subiectivitatea persoanei care desfășoară activități în numele ei, fiind desemnată în acest sens. Acest aspect nu echivalează însă cu o răspundere penală obiectivă a persoanei juridice, care să nu poată fi încadrată în niciuna dintre formele de vinovăție prevăzute la art.
DECIZIA nr. 814 din 9 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251671]
-
desfășurarea de către organele sau reprezentanții legali ai acesteia de activități specifice obiectului de activitate al persoanei juridice, așa încât latura subiectivă a faptelor ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunilor comise de persoana juridică este dată de subiectivitatea manifestată de aceste persoane cu ocazia săvârșirii respectivelor fapte. ... 38. Referitor la standardele de calitate a legii, Curtea Constituțională, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că semnificația noțiunii de
DECIZIA nr. 814 din 9 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251671]
-
Maria). Citite și recitite, în fiecare dintre poeziile poetului Dumitru Brăneanu, cititorul descoperă cu uimire noi sensuri marcate de un discurs esențial puternic legat de profunzimile eului. Va fi pus față în față cu o strânsă legătură dintre interioritate și subiectivitate, dar și între imaginar, exteroritate, obiectivitate și realitate. Poezia domniei sale se poate defini, în funcție de percepția fiecărui lector, individual, asupra poeticului, deschizând posibilitatea unor viziuni și experiențe ce redefinesc lirismul de la o imponderabilă spiritualitate la o materialitate grea, într-un joc
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
volumul de versuri Lumina dragostei, apărut în anul 2014 la Editura Hoffman - Caracal, fiind, se pare, cea de a șaptea apariție editorială a autorului. Am descoperit poetul care se caută, mai înainte de orice, pe sine, pătrunzând în abisurile interioare ale subiectivității, analizându-se într-o expansiune a eului romantic, căutându-și densitatea... Am mai descoperit autorul bine ancorat în realitate, cel care observă și transpune poetic tot ce ține de tradiții, comportamente, mentalități, morală, visare himerică, în ritmuri fluid lirice ce
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
științifică a Maestrului Onicescu? T. G.: În creația lui Octav Onicescu, distingem prezența unei gândiri aurorale, care divulgă orgoliile subiectivismului și referențialului, dând curs fidelității față de per.... ontologică a naturii, cu imanența raporturilor ei constante, logice! Fără să minimalizeze virtuțile subiectivității umane, dar și fără a ipostazia natura exterioară omului, drept ceva ,,străin” sau ,,dușman” omului, Octav Onicescu instituie ideea acelei profunde și permanente armonii ,,înțelegerii” dintre noi și neobositul corespondent, care este Universul. Întemeiată pe coerența matematică, logică a lumii
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
putem hazarda în a formula vreo concluzie în această direcție cu orice preț. Până la urmă, izbucnirea unor asemenea discursuri individuale cu caracter public împotriva unui anumit segment al umanității, prin care se practică un soi de apostrofare a maselor de subiectivități așa-zis ignorante, mergându-se pe ideea catalogării lor drept superficiale și inadecvate din punct de vedere cultural, ca să fim eleganți în exprimare, este ea efectul principal al limitelor propriei rațiuni critice a semiologului italian, o barieră interioară apărută în
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
împreună cu Duhul, de Fiul. Dar această mângâiere ipostatică a Tatălui, îndreptată spre Fiul, face și pe Fiul să răspundă cu o simțire intensificată a iubirii Tatălui față de El” . Intersubiectivitatea divină Părintele Dumitru Stăniloae arată că în Sfânta Treime este trăită subiectivitatea pură. Fiecărui Subiect treimi îi sunt interioare celelalte două. Intersubiectivitatea treimică exprimă reciproca afirmare, transparența și interioritatea desăvârșită a Persoanelor Sfintei Treimi. Caracterul pur al Subiectelor divine presupune o deplină Intersubiectivitatea a lor. Fiecare Persoană dumnezeiască împărtășește în mod distinct
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
al Subiectelor divine presupune o deplină Intersubiectivitatea a lor. Fiecare Persoană dumnezeiască împărtășește în mod distinct întreaga ființă divină. Tatăl Îl naște pe Fiul, însă aceasta nu presupune oarecum că Fiul este un obiect al Tatălui. Fiecare își trăiește propria subiectivitate într-o relație de afirmare reciprocă. De aceea este folosită și expresia „Fiul se naște din Tatăl”. Tatăl se cunoaște prin Fiul și Fiul prin Tatăl. Intersubiectivitatea divină presupune afirmarea reciprocă a Persoanelor Sfintei Treimi, fără să se ajungă la
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
Fiul prin Tatăl. Intersubiectivitatea divină presupune afirmarea reciprocă a Persoanelor Sfintei Treimi, fără să se ajungă la confuzia modurilor de împărtășire a ființei dumnezeiești. Astfel, „Intersubiectivitatea și afirmarea reciprocă face ca Tatăl, trăindu-se ca Tată, trăiește ca Tată toată subiectivitatea filială a Fiului; subiectivitatea Fiului Îi este interioară, dar ca unui Tată. Îi este nesfârșit mai interioară de cum îi este interioară unui tată pământesc subiectivitatea filială a fiului său, sau de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
divină presupune afirmarea reciprocă a Persoanelor Sfintei Treimi, fără să se ajungă la confuzia modurilor de împărtășire a ființei dumnezeiești. Astfel, „Intersubiectivitatea și afirmarea reciprocă face ca Tatăl, trăindu-se ca Tată, trăiește ca Tată toată subiectivitatea filială a Fiului; subiectivitatea Fiului Îi este interioară, dar ca unui Tată. Îi este nesfârșit mai interioară de cum îi este interioară unui tată pământesc subiectivitatea filială a fiului său, sau de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
Intersubiectivitatea și afirmarea reciprocă face ca Tatăl, trăindu-se ca Tată, trăiește ca Tată toată subiectivitatea filială a Fiului; subiectivitatea Fiului Îi este interioară, dar ca unui Tată. Îi este nesfârșit mai interioară de cum îi este interioară unui tată pământesc subiectivitatea filială a fiului său, sau de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
ca Tată toată subiectivitatea filială a Fiului; subiectivitatea Fiului Îi este interioară, dar ca unui Tată. Îi este nesfârșit mai interioară de cum îi este interioară unui tată pământesc subiectivitatea filială a fiului său, sau de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
fiului său, sau de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în altul să se confunde modurile distincte ale trăirii împreună a acestei subiectivități” . Părintele Stăniloae
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în altul să se confunde modurile distincte ale trăirii împreună a acestei subiectivități” . Părintele Stăniloae arată că: „Tatăl se cunoaște
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în altul să se confunde modurile distincte ale trăirii împreună a acestei subiectivități” . Părintele Stăniloae arată că: „Tatăl se cunoaște pe Sine în Fiul și prin Fiul, numai întrucât Fiul ca imagine reală a Tatălui proiectează spre Tatăl existența
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în altul să se confunde modurile distincte ale trăirii împreună a acestei subiectivități” . Părintele Stăniloae arată că: „Tatăl se cunoaște pe Sine în Fiul și prin Fiul, numai întrucât Fiul ca imagine reală a Tatălui proiectează spre Tatăl existența Sa, ca Fiu al Tatălui; dar și Fiul Se cunoaște pe Sine prin aceasta
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
existenței primite de la Tatăl, iar Tatăl se bucură de darul darului său primit de la Fiul” . Relațiile intratreimice exprimă un mod de existență în care sunt ținute împreună atât unitatea cât și distincția. Într-o reciprocă interioritate a Persoanelor se întărește subiectivitatea proprie și a celorlalte Persoane în relații unitare. Unitatea este trăită prin distincțiile Persoanelor, prin valorificarea darurilor specifice într-un act de comuniune profundă. Distincția nu dispersează unitatea și unitatea nu anulează distincția. Persoanele Sfintei Treimi sunt desăvârșit interioare din
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
florilor ce tac, Rondelul cuvintelor nespuse, Rondelul verilor de foc, Rondelul timpului pierdut). Sentimentul existenței accesează - prin eliminarea straturilor superficiale și a formelor individuale - zonele cele mai profunde, avându-și rădăcina într-o formă particulară de extaz. Resursele lirice ale subiectivității poetei indică o prospețime și o adâncime lăuntrică remarcabile. Camelia Ardelean a devenit lirică “în urma unei afectări organice și totale”, nu în “determinante exterioare”, cum ar spune Emil Cioran. Maria Toma Damșa ......................................................................................... Transpunerea poetică a eului privit printr-o mai
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
fără legătură cu istoria. Se pune astăzi o problemă de conștiință pentru istoric, păstrând proporțiile, la fel ca în anii 50 ai secolului trecut, dacă respectă adevărul istoric în limitele legilor științifice în conexiune cu experiența culturală, buna credință și subiectivitatea firească sau istoricul acceptă să devină un mercenar al scrisului istoric ideologizat și dirijat contra fonduri și interese de carieră sau politice, departe de uneltele științifice ale istoriografiei. În ultimii ani s-a pus accentul pe istoria contratafactuală și pe
SCRISUL ISTORIC SPRE CANON, IDEOLOGIE ȘI TEZISM.ISTORICUL ROMÂN ÎNTRE CONȘTIINȚĂ, UCRONIE ȘI ISTORIE CONTRAFACTUALĂ.STUDIU DR DR.IONUȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372497_a_373826]
-
merg la inimă. După ce ai terminat de citit cartea , parcă ai vrea să cunoști autorul, și te surprinzi întrebându-te dacă omul din spatele rânduriloe seaman cu acel “eu” din carte. Este acesta un “effect” de autenticitate? Cred că dincolo de orice subiectivitate sau tipologie emoțională “Raiul în care am fost” de Dorina Stoica, e o carte care atinge profunzime, o carte foarte palpitantă și care activează zone mai rar accesate ale memoriei afective a cititorului. Mă refer la memoria senzațiilor, emoțiilor, trăirilor
DORINA STOICA, „RAIUL ÎN CARE AM FOST”, POVESTIRI; PREFAŢĂ SIMION BOGDĂNESCU, EDITURA SFERA BÂRLAD 2011 de GHEORGHE CLAPĂ în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371025_a_372354]
-
la nivelul eului receptor), fiind condiționat și definit de organele de simț. Spațiul psihologic este sesizat prin intermediul sensibilității și al experienței, putând fi descris cu ajutorul legilor percepției vizuale și caracterizat prin eterogenitate și discontinuitate, el fiind anizotrop și variabil, supus subiectivității umane individuale și colective. Dintre toate simțurile, percepția spațiului este un dat pronunțat al simțului vizual**, presupunând capacități de detectare, de delimitare și de identificare a lucrurilor din mediul înconjurător, cu sesizarea caracteristicilor fizice ale acestora (formă, culoare, materialitate și
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
nu este definitivă. Chiar dacă sunt dissociate, cele două tipuri de istorie sunt reunite printr-o gesticulație teoretică nelipsidă de paradox.Aici identific esența istoriei literaturii cu critica, dar nu despart radical istoria literară de istoria generală. Condiția lor comună este subiectivitatea. În istorie și mai ales în itoria literară nu există structure obiective, ci numai categorii și puncte de vedere. Jean Starobinski definește structura ca expresie a unei “conștiințe structurante “.sau cum spunea Călinescu ”cunoaștem în măsura în care recunoaștem o structură, în care
SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]