5,716 matches
-
Domnului! Ca un ecou, răsfrânt de veacurile dispărute și prelungit la infinit cu accente de permanentă chemare spre o viață ideală, cum și spre fericirea de toate zilele a celor ce se numesc "creștini" răsună sub boltele-nstelate ale bisericilor creștine sublimele și simbolicele cuvinte: "Veniți de primiți lumină!" Așa se vestește creștinilor Învierea Aceluia care ne-a spus: "Eu sunt calea, adevărul și viața"; "Eu sunt Lumina luminii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu S-a dat la o parte de a ataca cu vehemență tradiția și datinile rele, când acestea se suprapun legii, dreptății omenești și omenirei, așa după cum citim la Evanghelistul Marcu, Cap. VII. Ceia ce face din creștinism cea mai sublimă și desăvârșită religie este puțina importanță, dusă aproape de desconsiderare, a tot ce este vremelnic și trecător: "Trupul (carnea) nu folosește la nimic zicea Mântuitorul Christos Spiritul este cel ce viază (trăiește)". A fost nevoit să accentueze acest adevăr deoarece vedea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
albastră, un reportaj despre translarea conspirativă a unei biserici străvechi în dosul unor blocuri, pățanie la care asistase ca martor ocular, iar mai jos plasase un editorial despre societatea socialistă multilateral dezvoltată și libertatea presei, care era admirabilă și chiar sublimă, dar lipsea cu desăvârșire. Bunicul său făcuse ochii mari și parcursese cele opt pagini ale publicației ilicite de la cap la coadă și de la coadă la cap, clătinând din nasul său expresiv și tot potrivindu-și sub sprâncenele albite ochelarii cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
realizări costisitoare în materie de infrastructură, apoi cei care au venit după 1989 au privatizat aproape totul, provocînd distrugeri aproape la fel de mari și îndatorîndu-ne și subordonîndu-ne capitalului străin în proporție de circa 95%. De asemenea, politicile sectoriale active au fost sublime, dar au lipsit cu desăvîrșire. S-ar fi impus identificarea unor poli de competitivitate capabili să realizeze valoare adăugată mare, potențial de export etc., iar resursele să fie îndreptate spre aceste sectoare și nu risipite în găurile negre ale economiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
alăturarea cu autorul Flautului... pentru faptul că în artele plastice, până la mine, nu mai fusese cunoscut un alt artist atât de precoce. Lucram în manierele cele mai diverse. Eram, parcă, mesagerul tuturor școlilor de pictură. Prin mine, natura ajunsese la sublim și închidea un cerc. Nu mă refer la neobișnuitul meu dar, ci la faptul că, după aprecierea dascălilor mei, sintetizam ceea ce, până atunci, fusese risipit în zeci, în sute, în mii de maeștri ai penelului. Un alt frate, Mijlociul - eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
recunoașterea onorabilă a dreptului celuilalt. Trezirea din somnul rațiunii, pe care o binecuvîntează Sobieski, se întîmplă, cu încetineală, și în poveștile de dragoste, eliberate, din ce în ce, de apele repezi ale romantismului. Situația care duce, în Zoe, la drame sublime e îndeajuns de meschină: o slugă ("mizerabila de servitoare, o dobitoacă!", nu-i așa?) încurcă răvașele, identificate prin culori pastel. Repetarea scenei o bagatelizează, făcînd din Zoe o biată închipuită, rătăcită într-o nuvelă realistă, în care mai stăruie, crepuscular
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
Interlocuțiunilor își revelă încă o trăsătură a mentalității sale tradiționale (Monsieur Homais era un adept al stîngii atee), și anume religiozitatea. Credința e, în ochii săi, un dar nativ, a cărui absență divulgă o infirmitate: "Așa cum unora le lipsește simțul sublimului sau al comicului, altora le lipsește simțul divinului". O preconcepție obstinată disociază spiritul religios de funcția inteligenței, împingîndu-l la periferia intereselor intelectualului modern: "Este aproape unanimă ideea că nu merg împreună credința și frica lui Dumnezeu cu inteligența lucidă și
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
despre originalitate, despre actul literar în sine, despre "cuvintele misterioase, magice, cu semnificații incantatorii care ne locuiesc". În final, personajul - narator își găsește eliberarea de sub tirania scrisului. Renunțarea la scris înseamnă conștientizarea faptului că Majestatea sa Viața scrie o carte sublimă, "iar singura formă de lectură a ei este trăirea..."
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
aceea, dacă te întrebi ce anume îi aparține lui Gabriel Petric în această carte, răspunsul e unic: efortul de informare. La sfîrșitul lecturii rămîi cu gustul unui paradox: deși un creștin nu poate fi tragic, tragismul rămîne adevărata sursă a sublimului omenesc. Ceea ce înseamnă că ori suntem prea călduți ca să fim tragici, ori creștinismul nu este o religie sublimă. Miracolul creștin îi scutește pe credincioși de suferința tragică. Creștinul are mereu o portiță de scăpare, de aceea pentru el nici o situație
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
de informare. La sfîrșitul lecturii rămîi cu gustul unui paradox: deși un creștin nu poate fi tragic, tragismul rămîne adevărata sursă a sublimului omenesc. Ceea ce înseamnă că ori suntem prea călduți ca să fim tragici, ori creștinismul nu este o religie sublimă. Miracolul creștin îi scutește pe credincioși de suferința tragică. Creștinul are mereu o portiță de scăpare, de aceea pentru el nici o situație umană nu este iremediabil pierdută: mereu va exista posibilitatea mîntuirii postume. Mai precis, dacă a trăi tragic înseamnă
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
Creștinul are mereu o portiță de scăpare, de aceea pentru el nici o situație umană nu este iremediabil pierdută: mereu va exista posibilitatea mîntuirii postume. Mai precis, dacă a trăi tragic înseamnă să-ți asumi conștient prăbușirea, atunci creștinii nu sunt sublimi decît pe secvențe scurte din viață. Căci, luată în întregul ei, viața unui creștin nu poate fi tragică, și asta fiindcă nu satisface două din cele patru trăsături definitorii ale tragediei: a revoltei și a lipsei de perspectivă salvatoare. Creștinul
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
totdeauna; și acum este înțeles că sunt un om fără inimă și fără simțăminte, un filozof sec, un individualist, un burghez și, pentru a spune totul într-un cuvânt, un economist de la școala englezească sau americană. Oh! Iertați-mă, scriitori sublimi, pe care nimic nu vă oprește, nici măcar contradicțiile. N-am dreptate, fără îndoială, și mă retractez cu toată inima. Nu cer mai bine, fiți siguri, decât ca dumneavoastră să fi găsit într-adevăr, în afară de noi, o ființă binefăcătoare și inepuizabilă
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
mai are nevoie de ele, este tentată să se îmbrace în fuste scurte, refuză să poarte lenjerie intimă, chiar dacă trupul ei a devenit demult o ruină. Tina, credincioasa sa servitoare îi protejează lumea fictivă în care se află cu devotamentul sublim arătat de majordomul, intepretat de Erich von Stroheim, Normei Desmond. Ca și acesta, Tina, pare o ființă impenetrabilă, egală cu sine, perfect alienată, pe care nimic nu o (mai) miră. Singurul reper ferm al vieții sale este oferit de pozițiile
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
a destinului), este Ana, soția autorului, dublată, în răstimpuri, de bunica poetului (dar asta, numai pentru cunoscători). Desigur, funcțională este și aluzia la legendara Ană a lui Manole, dar trimiterile nu sunt niciodată ostentative. În prefață, Mircea Petean explică (în măsura în care sublimul este palpabil) înfiriparea erosului și consecințele sale în viață și poezie, ca pe o prelungire a înclinației devoționale ce-l mânase inițial spre monahism: "Ana" devine, așadar, numele unui întreg cosmos, al unui conglomerat de fapte, afecte și idei, dar
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
Oamenii sosiseră pentru că urma să li se distribuie distincții menite să marcheze contribuția lor la "propășirea" instituției și, implicit, a societății. Adevărul e că, fiecare în felul său, reprezenta un fragment (de timp, de valoare, de compromisuri, de ticăloșie, de sublim) din marele tort oferit de-a lungul deceniilor românilor. Fiecare dintre premiați își avusese clipa de glorie și fanii săi. Fiecare crezuse că face bine lumii - e drept, rupând o mică felie și pentru sine. Privindu-i, mi-am dat
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant. Ea semnifică nu altceva decît "un atentat la imaginea poetului sublim", "pe jumătate, un deicid". Să fie din partea criticului nostru un proces de lezEminescu? Cu certitudine că există pudibonzi dispuși a osîndi poziția unuia ce n-a ezitat a taxa discursul amoros al Luceafărului "cît înflăcărat, cît îndurerat, cît sublim, cît
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
poetului sublim", "pe jumătate, un deicid". Să fie din partea criticului nostru un proces de lezEminescu? Cu certitudine că există pudibonzi dispuși a osîndi poziția unuia ce n-a ezitat a taxa discursul amoros al Luceafărului "cît înflăcărat, cît îndurerat, cît sublim, cît penibil", geniul necomportîndu-se decît "ca orice muritor îndrăgostit, riscîndu-și imperialitatea postumă în scene și devoțiuni casnice; de fapt, ce mai, nepăsîndu-i că posteritatea va vedea în el un îndrăgostit caraghios în locul eroului de sentiment din poezie". Printr-o ușoară
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
ale cărui ultime cuvinte au fost „Soarele este Dumnezeu" Și, uneori, chiar avem sentimentul că suntem în plină, paradoxală primejdie a luminii. Timothy Spall a spus-o cum nu se poate mai frumos la conferința de presă: „A fost pictorul sublimului, nimeni nu a captat ca el frumusețea naturii răzvrătite". Protagonistul lucrează mult de-a lungul filmului, cu poftă, cu sălbăticie, uneori, ca și cum și-ar da duhul. De mult doream să întreb un actor cum se petrec lucrurile, din punct de
Cannes 2014: Frumusețea naturii răzvrătite by Corespondență specială de la Magda Mihăilscu () [Corola-journal/Journalistic/79213_a_80538]
-
secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant. Ea semnifică nu altceva decît "un atentat la imaginea poetului sublim", "pe jumătate, un deicid". Să fie din partea criticului nostru un proces de lezEminescu? Cu certitudine că există pudibonzi dispuși a osîndi poziția unuia ce n-a ezitat a taxa discursul amoros al Luceafărului "cît înflăcărat, cît îndurerat, cît sublim, cît
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
poetului sublim", "pe jumătate, un deicid". Să fie din partea criticului nostru un proces de lezEminescu? Cu certitudine că există pudibonzi dispuși a osîndi poziția unuia ce n-a ezitat a taxa discursul amoros al Luceafărului "cît înflăcărat, cît îndurerat, cît sublim, cît penibil", geniul necomportîndu-se decît "ca orice muritor îndrăgostit, riscîndu-și imperialitatea postumă în scene și devoțiuni casnice; de fapt, ce mai, nepăsîndu-i că posteritatea va vedea în el un îndrăgostit caraghios în locul eroului de sentiment din poezie". Printr-o ușoară
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
În unele clipe eseistul se dorlotează în atmosfera "bucuriilor simple", participant contemplativ la cotidienele ritualuri mărunte, precum un războinic ce-și scoate armura: Există momente în care te cuprinde nostalgia lucrurilor simple. Fericirea îți apare atunci în perspectiva cîtorva banalități sublime, care ar semnifica nu știu ce reîntoarcere la ființa ta pierdută, la cîteva adevăruri uitate ale vieții. Atunci, ca eroul lui Salinger, nu ți-ai dori decît să stai în lanul de secară; sau să dai de mîncare la păsări". Spre a
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
molipsești treptat de agonica viață de noapte a lumii bucureștene de acum un veac; și le primești pe toate ca pe o inițiere în inefabilul sfârșitului. O aventură hipnotizantă într-o epocă ce se stinge de la sine, cu o demnitate sublimă, în amurgul propriei epuizări morale, când viciul, sustras oricărei finalități, se transformă în categorie estetică. Nici un sunet disonant nu răzbate din muzica desăvârșită a acestei cărți ce transformă tragedia în imn și melodrama în poem, potrivind cuvintele cu o desăvârșită
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
ochii deschiși, dar deja conștientă că magnetismul pe care-l exercită provine tocmai din de-balansarea, din primejdioasa intensitate a ochilor ce privesc în jos: lentile inefabile prin care materia e, alchimic, transformată în spirit. Iar după această porție de sublim, mi-aș mai dori un singur lucru: să mă recompun, punct cu punct, ca personaj lenevind alături de doamnele esquises din splendidul tablou pointilist al lui Seurat, Un dimanche apres-midi a l'Île de la Grande Jatte...
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
ochiul încă din titlu, aluzie la filmul lui Steven Soderbergh, Sex, minciuni și casete video (Sex, Lies and Videotape, 1989) pentru a plonja cineveritabil în lumea regizorilor de nunți. Cum altfel i-ai putea numi pe acești specialiști ai momentelor sublime care rămîn în amintirea înlăcrămată de fericire a sute de cupluri care pășesc pline de speranță spre eternitate prin ochiul de Big Brother al camerei? Filmul lui Tudor Giurgiu, rezultatul unei colaborări cu cîțiva din acești artiști ai "celor mai
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
este lăsat la voia întîmplării. Regizorul de nunți a stabilit deja locurile de filmare, în general locuri încărcate de semnificație ale orașului, de exemplu, Masa tăcerii pentru cei care doresc fior metafizic, Poarta sărutului, pentru cei care vor mai mult sublim, fîntîna orașului cu efecte speciale sau "la barieră" peste care mirii își dau mîna, gura (din ciclul moscopolian "dă-mi gurița s-o sărut") etc. Alteori, regizorul își permite gesturi avangardiste conducîndu-și însurățeii în zone nonconformiste, pe stadion de pildă
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]