964 matches
-
cercetări cu caracter aplicativ la care și-au adus contribuția și pedagogi, practicieni, neurofiziologi, geneticieni, inventatori. I 1.2.1.Teoria psihanalitică Conform concepției psihanalitice despre creație fundamentată de Freud, se consideră că la baza actului creativ se află procesul sublimării. Freud localizează geneza procesului creativ în inconștient. Aici procesele se supun altor legități decât cele care acționează în Eul preconștient. În inconștient se află atât rezolvarea creativă, cât și cea nevrotică a conflictelor. Kris, consideră că procesul creativ nu este
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
de explozia informațională și de creștere a specializării. B. Sănătatea mentală Analogia dintre geniu și nebunie datează încă din antichitate, chiar dacă este vorba de un anumit nonconformism comportamental identificat la marii creatori. În concepția lui S. Freud apare dispoziția pentru sublimare, adică abilitatea satisfacerii prin contrabandă imaginativă. Raportul genialitate-nebunie evoluează invers proporțional în creație, iar normalul și patologicul pot să coexiste, dar nu înseamnă că tarele patologice sunt precondiții ale creației, chiar dacă au fost prezente la multe celebrități din diverse domenii
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
libertatea poate fi cenzurată și, totodată mediul de producere a unor mari tensiuni spirituale și intelectuale. Este cazul perioadei de detenție politice când se instituie cenzura asupra libertății și persecuția asupra integrității fizice, dar când eul creator ajunge la o sublimare a capacității interioare, intrând atunci în contact cu un fenomen intitulat generic lupta cu spiritul. Spațiul deschis este spațiul posibilităților de a alege între diverse formule care corespund construcției spirituale, între o îngrădire a spiritului sau o dorință de refuz
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
depășește sau contrazice valoarea sensibilă, valoarea reală 6. Acum, imaginea dobândește adevăratul său sens, fiind interpretată prin intermediul Celuilalt sau Aceluiași, un raport deja depășit între imagine și gândire. Gaston Bachelard introduce termenul de "imagine imaginată" care nu este decât o sublimare a arhetipurilor. Dialectica energetismului imaginar împlinește o funcție primordială care poate regla regimul complexelor de imagini, descoperind rețele implicite ale funcționării lor. De la Filosofia lui Nu și Aerul și visele până la Poetica spațiului și Flacăra unei lumânări, Bachelard restituie funcția
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cărei origini se regăsesc în spiritul critic. Un asemenea tip de critică teologică este inacceptabil doar pentru faptul că constituie o negație a religiei creștine; această critică nu are ce căuta în interiorul Tradiției Ecclesiei. Această critică se bazează pe o sublimare a rațiunii care nu devine numai unitate de măsură, ci și un instrument de judecată. Ea se manifestă într-o dublă calitate contradictorie de lege și judecător, ducând la o limitare a operației judecății, la o disoluție a ordinii obiective
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prin conceptualizarea unor termeni ce țin de vocabularul simbolisticii religioase: simbol, analogie, anagogie desigur, s-ar putea adăuga mulți alți termeni: semn, icoană, idol, alegorie, imagine, mit etc -, valorifică întregul tezaur al tradiției Părinților Bisericii, punând un accent deosebit pe sublimarea profunzimii simbolice a artei religioase. Poate autorul ar fi trebuit aici să se aplece mai mult asupra definirii unei problematici noționale compozite, precum am arătat puțin mai sus, prin exploatarea unei bibliografii adecvate aparatului antropologiei simbolice, în măsura în care o bună parte
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
profundă, terapeutul să scoată la lumină legătura dintre introiecție (trecut) și disfuncționalitatea prezentă și să găsească modalități de a suprima transferul și proiecția (inclusiv pacient-terapeut), dezvoltarea unor mecanisme mature și pozitive de apărare a eului, cum ar fi altruismul, și sublimarea în locul celor imature și negative (fantezia psihopatologică, agresivitatea etc.). 9.3.2.2. Terapia familială multigeneraționalătc "9.3.2.2. Terapia familială multigenerațională" Pe lângă preocuparea față de relațiile psihodinamice părinți-copii, soț-soție, marcate de structuri psihanalitice, această terapie se concentrează asupra sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Constantin rămânea unicul împărat. În contextul cunoscutei și eficientei activități politico-religioase a lui Constantin se afirma și teoria eusebiană a unui basileus pământesc, ca delegat al lui Dumnezeu, care era un basileus ceresc. O atare ideologie imperială nu mai implica sublimarea monarhului, ci pe aceea a monarhiei în sine. Deși aici lipsește conținutul idei elenistice despre putere, totuși devine tot mai explicită transformarea conceptuală de la împărat-zeu, la împărat prin harul lui Dumnezeu. De acum monarhul va fi considerat sub acest aspect
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
supunerii datorate Dumnezeului biblic. Acestei atitudinii i se adăugau și sacrificiile păgâne, inclusiv cele menite să atragă protecția divină asupra oștirii ori a Imperiului, care, prin ritul și semnificația lor intrinsecă, presupuneau credința păgână a participanților, respectiv pierderea celei creștine. Sublimarea cultului idolilor de către autoritățile romane devenise în ochii lui Tertulian (155-230): Principalul delict al neamului omenesc, cea mai mare acuzație a lumii, întregul motiv al judecății, este idolatria. În ea se află poftele lumii, în ea, desfrâul și beția... În
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
are sarcini electrice pozitive sau negative), separarea magnetică (se aplică când una din componentele amestecului este feromagnetică), centrifugarea (la suspensii sau substanțe cu molecula foarte mare), difuziunea prin pereți poroși (când substanțele din amestec au viteze de difuziune diferite) și sublimarea. În această lucrare ne vom ocupa de purificarea substanțelor prin recristalizare și distilare. 2.1. Recristalizarea are la bază proprietatea substanțelor de nu include substanțe străine în momentul formării lor. Această metodă se aplică substanțelor solide și constă în dizolvarea
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
în care solubilitatea substanței date este diferită, se poate obține un mediu adecvat pentru recristalizare. Exemplu: Na2SO4 este solubil în apă și insolubil în acetonă sau KNO3 este solubil în apă și insolubil în alcool etilic, sau 2.1.d. Sublimarea Un alt procedeu de obținere a unor substanțe pure prin recristalizare este sublimarea. Această metodă se aplică numai substanțelor care posedă această proprietate de a sublima(exemplu iodul, naftalina). 3. Partea experimentală Reactivi și ustensile folosite Clorură de sodiu impură
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
pentru recristalizare. Exemplu: Na2SO4 este solubil în apă și insolubil în acetonă sau KNO3 este solubil în apă și insolubil în alcool etilic, sau 2.1.d. Sublimarea Un alt procedeu de obținere a unor substanțe pure prin recristalizare este sublimarea. Această metodă se aplică numai substanțelor care posedă această proprietate de a sublima(exemplu iodul, naftalina). 3. Partea experimentală Reactivi și ustensile folosite Clorură de sodiu impură, acid benzoic impur, azotat de potasiu impur, cristale de iod impur, apă distilată
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
solvent, apare sub forma unor cristale mici. Cristalele se separă de soluție numai printr-o filtrare obișnuită, la rece (eventual printro filtrare mai rapidă la trompa de vid). 3.4. Purificarea iodului și a clorurii de amoniu Mod de lucru Sublimarea iodului Se utilizează un pahar Berzelius în care se pun cristalele de iod impure. Acesta se acoperă cu un balon, cu fund rotund și tub lateral, umplut în permanență cu apă rece. Paharul este încălzit pe o sită de azbest
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
este încălzit pe o sită de azbest la un bec de gaz. Încălzind substanța impură, aceasta sublimează, iar vaporii formați recristalizează pe fundul balonului rotund. Astfel se produce totodată și separarea de impuritățile existente in amestecul de cristale de iod. Sublimarea clorurii de amoniu se poate face și într-o eprubetă, în care se introduce puțină substanță, iar la partea superioară se astupă cu un dop de vată. Se încălzește eprubeta, iar după câteva momente se observă apariția cristalelor de clorură
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
persoane, alimentată de un flux emoțional continuu. Deși iubirea este un sentiment sufletesc și moral specific uman care se stabilește Între două persoane, ea poate avea uneori manifestări diferite de acest tip. Astfel, se poate vorbi despre o categorie de sublimări simbolice ale sentimentului de iubire, cum ar fi iubirea pentru animale. Aceasta Însă nu este iubire propriu-zisă, ci o formă particulară de atașament față de o ființă diferită de om. Se mai pot discuta și formele aberante ale iubirii, iubirea deturnată
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În principiile menționate mai sus. Dincolo Însă de acestea trebuie să vedem fondul lor sufletesc și moral. Viața În cetate nu se desfășoară după un sistem automat, rigid, ca În coloniile insectelor sociale. Relațiile interumane nu sunt altceva decât rezultatul sublimării instinctelor, al pulsiunilor inconștientului de către acțiunea factorilor culturali represiv-modelatori. În sensul acesta, B. Malinowski spune că, Întotdeauna, „cultura Începe cu reprimarea instinctelor”. Aceste principii sunt expresia concentrată a rolului de cenzură morală pe care supraeul Îl exercită asupra eului colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În care mă pot „mișca liber”, fără să mă abat de la ceea ce nu ar leza normele morale. Ce trebuie Înțeles În acest caz? Întrucât avem de-a face cu o acțiune psihomorală, cred că se poate vorbi despre forme de sublimare, prin care normele morale sunt cel puțin din punct de vedere moral, respectate de persoană. Situație În care aceasta fie că „nu vede”, fie că „are convingerea” că evită răul, chiar dacă nu face binele. Mai mult chiar, este convinsă În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
toate situațiile vieții? Pot eu oare evita toate persoanele cu care este posibil să intru În conflict? Incontestabil că nu. Sunt persoane și situații cu care nu pot evita să nu mă confrunt, așa cum vom arăta În continuare. Eroismul ca sublimare a confruntării Sunt și conflicte sau confruntări care nu pot fi evitate. Este cazul conflictelor care atentează la valorile morale individuale sau colective, la simbolurile care constituie reperele morale, spirituale, culturale, sufletești ale unei persoane, familii, națiuni etc. Tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
doi nu se pot rezolva pe alte căi sau prin alte mijloace. În sensul acesta, orice prejudiciu este un act de violență. Această violență poate fi Însă mascată sau sublimată În diferite forme de manifestare, adesea luând aspectul „bunelor intenții”. Sublimarea prejudiciului este un act de falsitate, care-și are originea În conștiința perversă a celui care comite actul și el este Îmbrăcat În ipocrizie, minciună, calomnie, ascunderea pericolului etc. Din punct de vedere moral, orice prejudiciu este o acțiune negativă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a lor, se desfășoară sub masca unei false atitudini de bunăvoință, pentru a obține Încrederea celuilalt sau a celorlalți. Aceste căi de acțiune cu caracter ocolit pot fi considerate, din punct de vedere psihologic și moral, ca forme negative de sublimare. Acest joc al acțiunilor perverse Îl Întâlnim la numeroase personaje din literatura dramatică: Jago, lady Macbeth, Tartuffe, Raskolnikov, Dimitri Karamazov etc. Fiecare dintre aceștia ilustrează o anumită trăsătură de caracter imoral. Persoana imorală dă de fiecare dată impresia, din cauza frământării
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de „satisfacție”, care nu poate fi, însă, atinsă decât în cadrul „relașiilor interpersonale”, pe căi aprobate de societate (în caz contrar, sporește tensiunea psihosomatică, apărând starea de disconfort, anxietate, și sentimentul de frustrație). În scopul evitării anxietății, omul folosește tehnici variate: „sublimarea”, „mânia”, „anularea” semnificației a ceea ce ne incomodează, „personificările fantastice”(refugierea în imaginar) etc. După E. Fremm, omul occidental de azi este, prin excelență, o ființă nefericită, frustrată - această datorită incompatibilității dintre principiile practice promovate de societatea capitalistă (ex. egoismul, competiția
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frțele mereu ostile ale societății). La rândul său, E. C. Basin reproșează „freudismului” lipsa demonsrării experimentării a tezelor sale privitoare la supremația motivației inconștiente, lipsa încercării unei explicații fiziologice a „tensiunii afective”, „atomismul psihologic”, „simplificarea” dinamicii psihice și a conceptului de „sublimare”, înțeles mecanicist, ca simplu transfer de „energie psihică” de la un obiect la altul. Desigur, nu trebuie să minimalizăm în sens absolut rezultatele cercetărilor psihanalitice în care o serie de autori văd germenii unei robuste gândiri dialectice, care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
În reacțiile de persistență a trebuinței, activitatea sau gândirea rămân dirijate către scop, în vederea împlinirii, printr-un mijloc sau altul, a trebuinței frustrante. aceste reacții au un scop mai limitat, comparativ cu reacțiile de apărare a „Eului”, iar natura de „sublimare” și de „conversiune”. c) În reacțiile care exprimă dominanța (persistența, invitabilitatea) „obstacolului”, individul, lipsit de apărare, răspunde în mod steriotip și ineficace. 2) Din punctul de vedere al sincerității, diferitele reacții la frustrare se situează - arată S. Rosenzweig - între cele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este atât de puternică încât depășește limitele de rezistență ale subiectului; c) „raționalizarea”, prin care se găsesc pretexte justificative, aparent logice; d) „fantezia” sau „reveria” (mai ușor se poate învinge un obstacol în imaginație, decât în realitate); e) „compensația” (sau „sublimarea”, în termeni psihanalitici), rezultă din încercarea de a „excela acolo unde ești slab”. R.S. Lazarus consideră că diferitele forme de procese „coping” (de acomodare) la frustrare pot fi uprinse în două clase/grupe principale: a) tendințe de acțiuni directe, care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la frustrare pot fi uprinse în două clase/grupe principale: a) tendințe de acțiuni directe, care se referă, în primul rând, la „atac”, b) forme indirecte sau defensive, care includ diferite categorii de strategii defensive, cum ar fi: „negarea”, „proiecția”, „sublimarea”, „identificarea”, „represiunea” etc. Aceste strategii defensive reprezintă - spuse L.S. Lazarus - „metode psihologice” de apărare împotriva pericolului sau frustrării; aceasta înseamnă că pericolul este redus sau eliminat numai din punct de vedere psihologic, adică în mintea subiectului, printr-un proces de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]