893 matches
-
în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului și este răspândită peste tot in ținuturile împădurite de la șes la munte, până în zona coniferelor; frecvență în parcurile orașelor și terenuri de cultură cu arbori izolați. Sunt descrise 14-26 subspecii, în România sunt prezente 3 subspecii: "Dendrocopos major major", "Dendrocopos major pinetorum" și "Dendrocopos major candidus". Ciocănitorile sunt aproximativ de mărimea unui graur. Lungimea de la cioc la coadă a acestor păsări este de 22 - 23 centimetri, iar anvergură aripilor este
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
este prezentă tot timpul anului și este răspândită peste tot in ținuturile împădurite de la șes la munte, până în zona coniferelor; frecvență în parcurile orașelor și terenuri de cultură cu arbori izolați. Sunt descrise 14-26 subspecii, în România sunt prezente 3 subspecii: "Dendrocopos major major", "Dendrocopos major pinetorum" și "Dendrocopos major candidus". Ciocănitorile sunt aproximativ de mărimea unui graur. Lungimea de la cioc la coadă a acestor păsări este de 22 - 23 centimetri, iar anvergură aripilor este de 34 - 39 centimetri. Au penajul
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
Chinei, nordul Indiei, Asia Centrală, Caucaz, Turcia, Europa de Sud), vestul Americii de Nord, America Centrală, vestul Americii de Sud (până în nordul Argentinei) și Africa de Nord. În România trăiește o singură specie "Cinclus cinclus", pescărelul negru (sau mierla de apă), o pasăre europeană sedentară cu mai multe subspecii, care trăiește în Carpați de-a lungul râurilor repezi, de mare altitudine, rar mai jos; este una din puținele specii ce însuflețește cu prezența ei apele spumegate; iarna coboară în zone mai joase, fără însă a ne părăsi țara.
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
rar poligame. Nu este o specie amenințată. În general, este larg răspândită într-un habitat adecvat, dar frecvent multe populații sunt în declin, unele scăzând îngrijorător. Recolonizează habitatul anterior în cazul în care poluarea încetează sau calitate apei se îmbunătățește. Subspecia "olympicus" a dispărut în Cipru. Nu au însemnătate economică. Este un simbol al frumuseței și menținerii intacte al regiunii de munte. Sunt descrise câteva subspecii, dintre care 3 în România: În România este prezentă tot timpul anului; este răspândită în
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
îngrijorător. Recolonizează habitatul anterior în cazul în care poluarea încetează sau calitate apei se îmbunătățește. Subspecia "olympicus" a dispărut în Cipru. Nu au însemnătate economică. Este un simbol al frumuseței și menținerii intacte al regiunii de munte. Sunt descrise câteva subspecii, dintre care 3 în România: În România este prezentă tot timpul anului; este răspândită în Carpați, de-a lungul râurilor repezi, de mare altitudine, rar mai jos, în zona pădurilor de conifere și de amestec. Iarna coboară spre zonele mai
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
în zona pădurilor de conifere și de amestec. Iarna coboară spre zonele mai joase de șes ale râurilor, fără însă a ne părăsi țara. Este una din puținele specii ce însuflețește cu prezența ei apele spumegate. În România trăiesc 3 subspecii:
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
le vor mânca copiii lor sau pe alte persoane. Specia este considerată vulnerabilă. Pitonul reticulat este clasificat în anexele II ale CITES (Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii Periclitate de Faună și Floră Sălbatică). Potrivit Reptarium Reptile Database există trei subspecii:
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
Asia Mică. În Asia, arealul sa întinde dincolo de Marea Caspică în Iran, Afganistan până în Mongolia. Populațiile europene migrează toamna. Ele iernează într-o fâșie largă la sud de Sahara, care se întinde din Mauritania până în Etiopia. Sunt recunoscute oficial 4 subspecii: Este o pasăre nesociabilă, sperioasă și greu de văzut, care se ascunde în frunzișuri, dar poate fi zărită în depărtare pe firele de telefon sau când se hrănește pe pământ. Formează stoluri mari la sfârșitul verii, când frecventează mai ales
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
de gușă. Este răspândită în toată țara, în regiunile de câmpie și de dealuri, prin dumbrăvi, plantații, în păduri cu subarboret sau la marginea pădurilor, tufișuri, desișuri, cu apă în vecinătate, în Deltă și pe litoral. În România este prezentă subspecia "Streptopelia turtur turtur". Ne vizitează în sezonul cald; toamna migrează în cartierele de iernat din Africa Centrală. În perioada de primăvară și toamnă apar și populații de pasaj ce cuibăresc mai spre nord. Nu este o specie amenințată și figurează
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
special pe litoral și lângă apele dulci din Dobrogea, venind din tundra eurasiatică, unde cuibărește. Unele exemplare pot fi observate și peste vară, dar nu clocesc la noi. Mici stoluri rămân și iarna pe litoral românesc. În România este prezentă subspecia "Calidris alpina alpina".
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
mai reduse, fildeșii sunt mai mici și prezenți numai la masculi, spatele este bombat, iar trompa este terminată numai cu o singură prelungire digitiformă. Au o lungimea până la 3,5 m și o greutatea de 3-5 tone. Sunt cunoscute 3 subspecii: <br>
Elefantul asiatic () [Corola-website/Science/330909_a_332238]
-
este o broască arboricolă din familia hilide ("Hylidae") răspândită în aproape întreagă Europa, spre est ajunge până în Urali, Caucaz, Asia Mică. Se găsește și în nord-vestul Africii. Este singura broască arboricolă din Europa. ul este o specie cu mai multe subspecii geografice. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Hyla arborea arborea". În România este o broască comună și se întâlnește pretutindeni unde există apă și arbori, tufișuri sau stuf, de la șes până la altitudine de 1000 m în munții Carpați. În timpul verii
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
Hylidae") răspândită în aproape întreagă Europa, spre est ajunge până în Urali, Caucaz, Asia Mică. Se găsește și în nord-vestul Africii. Este singura broască arboricolă din Europa. ul este o specie cu mai multe subspecii geografice. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Hyla arborea arborea". În România este o broască comună și se întâlnește pretutindeni unde există apă și arbori, tufișuri sau stuf, de la șes până la altitudine de 1000 m în munții Carpați. În timpul verii trăiește pe arbori, tufișuri sau stuf. Datorită
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
omenești (în crăpăturile zidurilor și în pivnițe). Este răspândită în nord-vestul Africii, cea mai mare parte din Europa și Asia temperată până la lacul Baikal. În Alpi se urcă până la 2200 m. Broasca râioasă brună este o specie cu mai multe subspecii geografice. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Bufo bufo bufo". În România se găsește de la 300 m în sus, începând cu regiunea dealurilor, până la granița pădurilor de munte, ca și în Podișul Transilvaniei, fără a depăși 1 800 m altitudine
Broască râioasă brună () [Corola-website/Science/334932_a_336261]
-
Este răspândită în nord-vestul Africii, cea mai mare parte din Europa și Asia temperată până la lacul Baikal. În Alpi se urcă până la 2200 m. Broasca râioasă brună este o specie cu mai multe subspecii geografice. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Bufo bufo bufo". În România se găsește de la 300 m în sus, începând cu regiunea dealurilor, până la granița pădurilor de munte, ca și în Podișul Transilvaniei, fără a depăși 1 800 m altitudine. În Dobrogea nu a fost găsită decât
Broască râioasă brună () [Corola-website/Science/334932_a_336261]
-
strigat este scos în zbor sau dintr-un loc înalt. Stârcii de noapte trăiesc în Europa, Africa, Asia și America în zonele mlăștinoase sau inundate, lângă râuri largi, zone cu stufăriș sau la malul lacurilor cu trestie sau cu papura. Subspecia "Nycticorax nycticorax hoactli "trăiește doar în insulele Hawaii, în afară de insula Lănaʻi. Subspecia "Nycticorax nycticorax falklandicus "se gaseste doar pe insulele Falkland, trăind în condiții climatice extreme. Ea este mai mică și cu un penaj mai întunecat decât al celorlalte subspecii
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
noapte trăiesc în Europa, Africa, Asia și America în zonele mlăștinoase sau inundate, lângă râuri largi, zone cu stufăriș sau la malul lacurilor cu trestie sau cu papura. Subspecia "Nycticorax nycticorax hoactli "trăiește doar în insulele Hawaii, în afară de insula Lănaʻi. Subspecia "Nycticorax nycticorax falklandicus "se gaseste doar pe insulele Falkland, trăind în condiții climatice extreme. Ea este mai mică și cu un penaj mai întunecat decât al celorlalte subspecii ale stârcului de noapte. Stârcii de noapte sunt întregul an foarte sociali
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
Subspecia "Nycticorax nycticorax hoactli "trăiește doar în insulele Hawaii, în afară de insula Lănaʻi. Subspecia "Nycticorax nycticorax falklandicus "se gaseste doar pe insulele Falkland, trăind în condiții climatice extreme. Ea este mai mică și cu un penaj mai întunecat decât al celorlalte subspecii ale stârcului de noapte. Stârcii de noapte sunt întregul an foarte sociali, găsindu-i impunea cu indivizii din aceeași specie, dar și cu alte specii de stârci. Iarnă stau majoritatea timpului împreună pe o creangă. Cei care trăiesc în Europa
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
apei din acvariu este de 20°C. În acvariu poate fi asociat cu alți pești ca peștele paradis ("Macropodus opercularis"), barbul roșu ("Puntius conchonius"), peștele jandarm ("Danio malabaricus"). În clasificările mai vechi carasul auriu ("Carassius auratus") era inclus ca o subspecie, "Carassius auratus auratus" în specia "Carassius auratus", care includea și subspecia "Carassius auratus gibelio", în prezent ridicată în rang de specie "Carassius gibelio" (carasul argintiu).
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
asociat cu alți pești ca peștele paradis ("Macropodus opercularis"), barbul roșu ("Puntius conchonius"), peștele jandarm ("Danio malabaricus"). În clasificările mai vechi carasul auriu ("Carassius auratus") era inclus ca o subspecie, "Carassius auratus auratus" în specia "Carassius auratus", care includea și subspecia "Carassius auratus gibelio", în prezent ridicată în rang de specie "Carassius gibelio" (carasul argintiu).
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
sau babușca de mare, babușca pontică, ocheană mare ("Rutilus frisii") este un pește anadrom bentopelagic dulcicol-salmastricol din familia ciprinidelor, răspândit în afluenții de nord și de răsărit ai Mării Negre și Mării Azov (Nistru, Bug, Nipru, Don, Doneț). Sunt descrise 2 subspecii "Rutilus frisii frisii" (bazinul Mării Negre și Azov) și "Rutilus frisii kutum" (bazinul Mării Caspice). "Rutilus frisii kutum" este considerată de mulți specialiști ca o specie distinctă - "Rutilus kutum". Mai jos va fi descrisă subspecia "Rutilus frisii frisii". Lungimea obișnuită 30-45
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
Nipru, Don, Doneț). Sunt descrise 2 subspecii "Rutilus frisii frisii" (bazinul Mării Negre și Azov) și "Rutilus frisii kutum" (bazinul Mării Caspice). "Rutilus frisii kutum" este considerată de mulți specialiști ca o specie distinctă - "Rutilus kutum". Mai jos va fi descrisă subspecia "Rutilus frisii frisii". Lungimea obișnuită 30-45 cm, maximală 71 cm. Greutatea medie a acestui pește este de 1,0-1,5 kg, greutatea maximală 8 kg. Poate trăi 12 ani. Corpul alungit și gros, aproape circular în secțiune transversală, ușor comprimat
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
a mai scris "Dernières étincelles mycologiques" conținând și 6 plăci colorate. Facultatea de Farmacie din Paris i-a dedicat unul dintre amfiteatrele sale (1930). În onoarea savantului au fost denumite două genuri (" Boudiera" și "Boudierella") precum 86 de specii și subspecii cu epitetul "boudieri" sau "emilii", între altele:
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
dorsală este ornată cu 15-20 benzi transversale în formă de șa de culoare maro sau maro-roșcată cu margini negre. Coloritul acestora devine mai pronunțat înspre coadă, și dă "Boa constrictor constrictor" numele comun de „boa cu coadă roșie”, întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii de "Boa constrictor". Capul, net separat de trunchi, este mic, alungit și triunghiular, botul este rotunjit. Gura este extensibilă. Capul și corpul sunt acoperiți cu solzi. Solzii de partea ventrală sunt mai
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
formă de șa de culoare maro sau maro-roșcată cu margini negre. Coloritul acestora devine mai pronunțat înspre coadă, și dă "Boa constrictor constrictor" numele comun de „boa cu coadă roșie”, întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii de "Boa constrictor". Capul, net separat de trunchi, este mic, alungit și triunghiular, botul este rotunjit. Gura este extensibilă. Capul și corpul sunt acoperiți cu solzi. Solzii de partea ventrală sunt mai mari decât cei de pe partea dorsală și joacă
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]