1,099 matches
-
sau îi chema în ajutor pe îngeri, dar, "cu vremea, ne obișnuim cu propriile frici, nu mai facem nimic ca să scăpăm de ele, ne îmburghezim în abis"5. Dar iubirea septuagenarului Cioran pentru efemera Friedgard, tânără studentă la filozofie care, sucindu-i capul "eternului sinucigaș", îl face să zburde pe piscurile extazului erotic, dar și să cadă în prăpastiile celei mai crunte gelozii?6 Altă "pierdere" care îl mâhnește pe filosof, ca și cealaltă de care pomenește în scrierile sale despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de comun acord: limbajul oamenilor nu este unul adevărat. Dacă ar fi un limbaj adevărat, nu încape îndoială că el ar fi înțeles, că i-ar fi "vorbit" chiar și elefantului. În ceea ce-l privește pe elefant, reușita i-a sucit, din păcate, mințile, și îl împiedică să-și dea seama de unde vine, din ce savane a ieșit. De acum înainte, nu mai există decât el și subalternii săi, ființele inferioare, fără de Dumnezeu și fără de trompă, pe care le-a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
A început de jos: întâi râmele, apoi șopârlele și șerpii. După ce un unchi l-a învățat cum să prindă reptilele (cu piciorul sau cu mâna), în scurt timp și-a depășit maestrul: la zece ani, prinde viperele cu mâna, le sucește pe toate părțile. Libere să facă orice mișcare, nu îl mușcă. Le arată și prietenilor cum să facă. Mai târziu, îl pasionează păsările de pradă, din cauza unui bătrân spaniol găzduit cândva de părinții săi: omul poartă tot timpul la el
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ireductibilă a ranchiu nilor sale, frustrările, umilințele îndurate ca urmare a unor tradiții ce nu menajează deloc femeile. Finalul nu intră în tiparele romanești occidentale ; bărbatul se trezește subit din comă și "pocnește", ca o syngué sabour, înșfăcîndu-și nevasta și sucindu-i gîtul, în timp ce ea îi înfige un pumnal în inimă. Ceea ce nu-l împiedică apoi să se întindă liniștit pe saltea, pe cînd ea aude pe cineva intrînd în casă și: Femeia deschide ușor ochii. Vîntul se ridică și zburătăcește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
primului țar al Rusiei, un scelerat sifilitic. Dialogul sacadat și percutant, plasat între perioade descriptive tăiate în fâșii rezumative fine, accentuează impresia de dramatic, la care trebuie adăugate elementele de gesticulație punctate cu promptitudine de narator: "Râdea, mușchii i se suceau în râsul acesta și ochii lui hojma clipeau". În asemenea manifestări trebuie descoperiți germenii nebuniei care declanșează teroarea subsecventă. Un al doilea episod cu valoare premonitorie este constituit de dialogul, cu accente de patetism romantic, dintre protagonist și soția sa
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
subțire". Nu trece mult timp până ce sătenii înșiși sunt contaminați de febra maniacă a uciderii: "Murind de frică, mulți săteni trecură de partea moroilor, zdrobindu-și mai întâi nevestele și copiii, iar apoi, cu ochii sticloși și tremurând din încheieturi, sucind gâtul câinelui din bătătură și bându-i sângele negru". Ultimul refugiu al celor vii rămâne biserica, în fața căreia "se adunară, pâlcuri-pâlcuri, morții, scurgându-se de pe toate ulițele" (sugestia gerunziului este puternică). Preotul, "singurul din sat care nu curvise cu puterile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
toți cei din fortăreață de locul acela pustiu - speranța absurdă a unui război, a năvălirii „tătarilor” din nord. Rutina aceasta ascunde ceva plin de mister, un miracol de care sunt atrași toți cei care pătrund în fort și care le sucește mințile, printr-un joc ciudat între real și imaginar: „Avu senzația că o toropeală neașteptată îl cufundă în somn. Dar era încă destul de lucid. Un haos de imagini, aproape de vis, îi defilau prin fața ochilor, începeau chiar să înfiripe o poveste
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
voalate pînă la violențele organizate sistematic. Într-o societate necivilă, civilitatea devine o resursă rară. Ceea ce rămîne este un teren de luptă în care cel mai puternic bazîndu-se pe supraviețuirea unor anumite libertăți civile se bucură de dreptul de a suci brațele celui mai slab. În condiții extreme, o societate necivilă poate chiar sîngera pînă la moarte. Războiul necivil nu este departe. Ar trebui să fie clar că, atunci cînd folosesc adjectivul ieșit din uz "necivil", nu mă refer la diferitele
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
posteritate lui Slavici are prea puțin temei, dacă examinăm atitudinea omului care n-a fost niciodată îndemn ori profitor de pe urma simpatiilor sale"59. Tot lui G. Călinescu îi revine însă meritul observă Nicolae Manolescu de a fi descoperit în "omul..sucit" autorul unei "opere remarcabile", iar aprecierile criticului din aceeași amintită istorie literară îl așază pe Slavici în canon și nu vor permite nicio contestație majoră a sa după al Doilea Război Mondial. Critica postcălinesciană care a dedicat pagini operei lui
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
interlocutorul agresiv. Un moment de maximă tensiune și solicitare nervoasă cunoaște eroina odată cu plecarea tatălui ei din Curtici la Socodor. Neacșu pleacă singur. Fiica sa a ales să rămână alături de Iorgovan dintr-o responsabilitate asumată pe deplin: ea i-a sucit mințile băiatului, ea e vinovată de "rătăcirile" tânărului bogătan, așa că, doar ea îl poate scoate la liman. Nu că nu vreau: nu pot îi explică tânăra părintelui său care pentru prima oară face uz de calitatea sa de tată pentru
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
românca Persida se izbește de opoziția ambelor familii când e vorba de alăturarea ei neamțului Națl? Erau în târgul bănățean altele relațiile dintre români și sârbi decât cele între români și germani? La supărare, Mara aruncă vorbe grele: Națl care sucește mințile fetei ei e spurcatul de neamț, iar de Hubăr femeia se plânge că-i e alături în afaceri doar la câștig, iar la pagubă o lasă singură. Papistașii sunt oameni dușmănoși conchide Mara după depășirea momentului tensionat dintre cele
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aia. Era acesta semn că feciorul a biruit. Iugărele de pământ, casa, ograda plină de orătănii și grajdul cu animale, acestea erau valuta forte cu care se mândrea flăcăul. Mai era și câte un Ion al lui Rebreanu care-i sucea capul la vreo Anuță din familii de mari gazde. Nu aveau până la urmă toți comportamentul acestuia. Hărnicia și spiritul de chiverniseală erau totuși apreciate de colectivitate. Flăcăul nu-și privea victima cu ochi de lup sau cu ochii pisicii când
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
moale. Genunchii săi uriași, ca aceia ai lui Moise din San Piero in vincoli pe care Michelangelo l-a izbit cu ciocanul, rupeau stofa; laba tare a piciorului ca aceea antică de pe una din ulițele Romei spărgea încălțămintea, cărnurile sale suceau veșmintele. Criticul era gigantic și aveai impresia că punând urechea pe toracele său misterios spre a-i asculta bătăile inimii ai fi auzit un motor imens, o orgă de apă. Venustatea corporală a omului nu trebuia, ca și monumentele, privită
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu un fel de bilă, ca acelea pe care le poartă clovnii pe la circuri. Numai că nu era roșie, ci puțin vineție, bătând spre vișiniu. Era îmbrăcat într-un costum ca de cioclu, adică negru, iar cravata, musai roșie, era sucită trist spre dreapta; părea așa, ca o bănuială nedusă până la sută la sută. Înalt și subțire ca un plop canadian, călca puțin săltat și plin de importanță, de parcă își uitase opincile pe undeva, pe la bariera orașului acum vreo două săptămâni
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de prost încât să fug și să mă omor pe mine și pe toți ai mei. Un om ca mine nu are ascunziș pe lumea asta, mâna lungă a padișahului m-ar ajunge ori unde aș fi și mi-ar suci gâtul ca unui pui de găină. Oare au mai fost vreodată casele domnești atât de deșerte? De ce mă mir că-i pustiu, pentru că domn nu este ca să fie pază, și cu greu își stăpâni un hohot de râs. Intră în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bulevardelor care domină portul. Își sprijinea piciorul infirm pe pedala fixă, în timp ce cu celălalt se chinuia să învingă pietrele caldarâmului, ude încă de umezeala nopții. Fără să ridice capul din pământ, aplecat pe șa, ocolea șinele fostului tramvai, se ferea, sucind repede ghidonul din calea mașinilor ce veneau din urmă, iar, din când în când, mai sălta cu cotul tașca petrecută pe umăr, în care Fernande îi pusese masa de prânz. Și de fiecare dată se gândea cu amărăciune la mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de alb. Atentă la inflexiunea fiecărui cuvânt, la modificarea abia perceptibilă a unui mesaj, încărcat de amintiri și promisiuni accesibile numai nouă. Părul prins în câteva ace curge lucios și lung, des pletindu-se negru în jurul gulerului ascuțit al bluzei. Se sucește într-o dungă, revine, ferindu-se de ghionturile mulțimii. — Și cum a fost prima întâlnire ? insinuează iar glasul ei adânc, încetinit. Restrânsă, brusc elansată, din nou ghemuită, cu privirea mare și umedă. Ultimii spectatori se grăbesc să reintre în sală
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tovarășul la care vă tot gândiți, căruia îi simțiți lipsa. Pentru că el chiar este un caz special ! — Sigur, mă descurc uneori. Destul de bine. De asta mă și țin și mă întrețin ei. Un fel de vrăjitor grețos, bolnav, fricos, uituc. Sucit ? Dar care le face treaba ! Rapoartele se pot încheia cu informații optimiste, cazul care le dădea atâta de furcă de trei luni sau trei ani a fost sau va fi lichidat. — Nu întotdeauna reușesc. Există și partide pierdute. Sau necâștigate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai prins cât de cât, ți-a și scăpat, se termină repede ; colegul Manole n-are timp să analizeze întreaga complexă problematică a terenurilor macroporice, colegul Vornicu să-și expună toate considerațiile, iar colegul celor doi colegi coboară treptele zilei sucind pe toate părțile cuvintele auzite. Ca și cum ar fi obținut, dintr- odată, premisele unui diagnostic căutat. Nu-și suportă, nu-și suportă, ce maturitate o mai fi și asta care... așa repetă colegul celor doi colegi coborând, împreună cu colegii colegilor, treptele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
andrele. Dar nu, nu vine ! Zadarnic așteaptă cei doi să apară cineva, să-i salveze. Surprinzător, nici chiar imperturbabila Ortansa nu rezistă momentului pieziș. Nu ridică ochii de pe broderiile feței de masă, își înfășoară degetele lungi prin franjurile groase, le sucește, le dă drumul, iar le apucă, le trece de pe stânga pe dreapta. Clătinată, s-ar zice, până și redutabila doamnă, de tăcerea care se tot întunecă și se coboară, straturi când grele, insuportabile, când iar ușoare, ușoare, lame de cuțit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lene, serai gol, în care unduiesc ghirlande grele de muște. Luna și-a instalat în fereastra strâmtă a chiliei capul ei îngustat, de asin. Trubadurul întârzie însă la întâlnire. A adormit, uituc, gol și istovit, obosit de răutățile zilei. Se sucește de pe o parte pe alta, se întinde pe burtă, iar pe stânga, pe dreapta. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Nu întruchipează, a dovedit-o, războinicul glorios, neliniștitul trubadur sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se afundă, mocirloasă. Cerul pe umeri, cețos. Bătaia aripilor fumurii, gata să se atârne în norul alburiu al zilei. Spre care se și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
altuia. Avu numai o clipă de ezitare, gîndindu-se cî va trebui să povestească și lui Klapka aceleași lucruri pe care le-a povestit de atâtea ori până astăzi. Presimțirea i se împlini întocmai. Mai bine de o oră căpitanul îl suci și îl răsuci ca un judecător de instrucție, cerîndu-i amănunte asupra rănilor, asupra întîlnirii în tren cu generalul... ― Foarte rău îmi pare că nu rămâi aproape de mine, dar pentru tine e mult, mult mai bine în sat, la coloana de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fâlfâia flacăra portocalie a unei lumânări scufundată într-un sfeșnic înalt de aramă. Umbre moi jucau pe podele, pe ziduri, în tavan, ca niște visuri de om necăjit. " Noapte bună!" își zise Apostol, dezbrăcîndu-se la iuțeală, vîrîndu-se în pat și sucindu-se în dreapta și-n stânga până să-și potrivească bine culcușul. Suflă în lumânare. Voia să adoarmă îndată, fiindcă într-adevăr călătoria îl zdrobise... "Dar oare de ce s-a încurcat mama când am întrebat-o de Marta?" îi trecu prin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Într-o mână și cu cizmele În cealaltă. Gore și Gicu sunt deja prezenți, au ras câte două beri și vorbesc discuții. Lume puțină, căldură, muzică În surdină. Undeva se aude un cocoș, iar Gore tocmai zice că i-ar suci gâtul cu mâna lui, fiindcă tulbură liniștea la orele prânzului. Parcă nu mai are lumea chef nici de muzică, nici de șpriț, ceea ce este foarte grav. Acesta este semnul că ne ducem pe copcă. E semn rău, Gicule. Gore ia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]