1,129 matches
-
scot legitimația. Inspector Robertson, Poliția din Edinburgh și Lothian, spun eu grăbit. Ei bine, cel puțin În curând o să fiu inspector. — Ce-i asta? zice el cu un ton puțin panicat. — Domnule, sunt pătruns de două dorințe opuse, să vă sucesc gâtul și să vă strâng mâna. Să vă strâng mâna pentru că sunt și eu un familist și ați avut dreptate să protestați când vorbeam atât de dezgustător și plin de cruzime. Și să vă sucesc gâtul pentru că lucram sub acoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
două dorințe opuse, să vă sucesc gâtul și să vă strâng mâna. Să vă strâng mâna pentru că sunt și eu un familist și ați avut dreptate să protestați când vorbeam atât de dezgustător și plin de cruzime. Și să vă sucesc gâtul pentru că lucram sub acoperire În asociație cu colegii mei olandezi. Conversația mea scabroasă era o Încercare să-i momesc pe cei doi bărbați care stăteau În fața mea. Aveți cunoștințe despre pornografie cu copii, domnule? Înclină din cap neînțelegând nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
altuia. Avu numai o clipă de ezitare, gîndindu-se cî va trebui să povestească și lui Klapka aceleași lucruri pe care le-a povestit de atâtea ori până astăzi. Presimțirea i se împlini întocmai. Mai bine de o oră căpitanul îl suci și îl răsuci ca un judecător de instrucție, cerîndu-i amănunte asupra rănilor, asupra întîlnirii în tren cu generalul... ― Foarte rău îmi pare că nu rămâi aproape de mine, dar pentru tine e mult, mult mai bine în sat, la coloana de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fâlfâia flacăra portocalie a unei lumânări scufundată într-un sfeșnic înalt de aramă. Umbre moi jucau pe podele, pe ziduri, în tavan, ca niște visuri de om necăjit. " Noapte bună!" își zise Apostol, dezbrăcîndu-se la iuțeală, vîrîndu-se în pat și sucindu-se în dreapta și-n stânga până să-și potrivească bine culcușul. Suflă în lumânare. Voia să adoarmă îndată, fiindcă într-adevăr călătoria îl zdrobise... "Dar oare de ce s-a încurcat mama când am întrebat-o de Marta?" îi trecu prin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Râsul i-a pierit. A plecat. Am rămas acolo timp de patru ore. Patru ore și două sticle de tărie. Patru ore și vreo trei cuvinte rostite. Măcar atât puteam face. În timpul acesta, Clămence începea să geamă și să se sucească, singură. Fără mine. Fără ca eu să știu. XVI Când ieșeam de la RĂbillon, ploaia înghețată ce cădea m-a făcut să mă încovoi. Cerul părea că-i mustră pe oameni. Turna cu găleata, în valuri care loveau fațadele caselor. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
prea bine pe dolofan, căci îl alăpta o doică și era al cincilea. însă acum evidența sărea în ochi de cum luai pânza ce-l apăra de muște de pe pătuc: Răducu era ceva de speriat. Nu-i lipsea nimic, nu era sucit, diform, avea și ochi, și nas, și gură, și urechi, și puțin păr, și piciorușe, și degețele. Și nici luate în sine părțile feței nu trădau vreun defect ori nu păreau să nu fie la locul lor: ochișorii îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe oameni să se simtă jenați cu nasurile lor normale, cu vagi neregularități. Fundul lui lăsat atârna într-o poziție de slab echilibru în aer, un picior complet în afară. Aș fi putut doar să-l ridic și să-l sucesc... —Bau! am strigat chiar la urechea lui. A sărit ca un iepure speriat. Din instinct, l-am apucat de spatele jachetei ca să-l trag înapoi. La naiba, m-ai speriat! a spus războinic. I-am zâmbit dulce. — Am urcat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
avut grijă să le ascundă bine. Ca să fiu sinceră, nu prea am încredere în capacitatea unor polițiști analfabeți încălțați cu cizme date de la serviciu să găsească ceva pe care Charles a vrut să-l țină ascuns. Gura i s-a sucit într-un zâmbet subtil și a scos un sunet care presupun că denota amuzament. Îi atinsesem coarda sensibilă. Mă rugam numai ca Hawkins să nu afle de această convorbire. —Trebuie să recunosc că în legătură cu acest subiect sunt de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pielea mea și-am mai citit oleacă? Ia, un biet Învățător de țară, cititor de cărți de bibliotecă școlară... Dar faptele, domnule? Oricât le-ar ascunde activiștii lor, oricât le-ar Întoarce pe dos istoricii de partid, oricum le-ar suci - adevărul rămâne, chiar dacă azi nu ne e Îngăduit să-l rostim, să-l scriem. Faptele rămân, de s-ar da Rusul cu curul de pământ, de s-ar apuca să behăie ca oaia: tot lup rămâne... E drept, după ’45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În Mana, dar dacă am avea, așa ar; am auzit eu): - Da viniț’ s’ cinstim, măi!! Mai repede, mai repede - să cinstim venirea. A ieșit la vedere, la ei și Moș Andrei. În izmene. Cu mâna streașină la ochi, Își sucește, răsucește capul Într-o parte, În alta, după vuietele apropiindu-se, Îndepărtându-se - printre păpădii de fum. Și zice Moș Andrei - Încet, Încetișor, dar Îl aud: - Măi băieț’, măi... Aț’ vinit păn-la urmă... Alături, baba lui Moș Andrei: cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să facă decât sport - nu politică... Mă uitam la băieții ceia - Îi cunoșteam, le cunoșteam familiile, frații mai mici care-mi fuseseră ori Îmi erau elevi... Începuseră să-și scoată pălăriile - știți cum fac ei când se lasă greu: Își sucesc gâtul, Își răstoarnă capul cu tot cu clop Înspre mâna Înălțată numai pe jumătate... Când, unul: «Da ’mneavòst’ă, dom’țător, ce zâcèț’? Ce ne-nvățaț’ acuma, la greu: să facem, oar’ să nu prè facem?» Tata marchează o pauză. Prinde a râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întâi să moară, abia după aceea să se nască - decât dacă facem după alte calendare, ca chinezii - dar ei nu sunt creștini - creștin venind de la Crist, Hristos, cum Îi zicem noi, după greci; sau după calendarul japonez - și acela e sucit, nu-i ca al nostru... - Hai, cântă și tu cu ceilalți!, mă Îndeamnă mama. Hai să colindăm cu toții... Îmi șterg lacrimile (numai de ger, nu de altceva) și mă iau după mama. Jos, În curte. E atâta omenire În curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
A scrie frumos ține de imaginația, îndemânarea și inventivitatea fiecăruia, literele sunt un desen mereu modificat, în funcție de hârtie sau de dispoziția caligrafului. Și dacă ne-am strădui cu toții să avem un scris remarcabil, fantasmagoric, halucinant, dacă ne-am propune să sucim mințile cu literele noastre, să stârnim cutremure cu bucla unui r sau să ne oferim pradă psihanalizei cu triumfătoarea linie a unui b, ei, atunci de-abia, grafologia ar putea deveni un fel de critică literară (cam biografistă, ce-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cea mai veche din secție, deci... de când îl știu, tot singur este. Nu am auzit că are și el pe cineva să-l iubească, să-i spele, să-i facă mâncare ori să îi țină de urât în casă... Își sucesc astea de aici gâtul după el și el nu le bagă în seamă. Glumește și atât. Nici nu le atinge, cum am văzut eu că fac alții că... să mă ierte Dumnezeu, am mai făcut și eu când eram mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele care împânzesc cerul. O fată iese pe furiș afară din dormitorul comun și printre butucii de vie se dăruiește unuia care i-a sucit mințile. Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte greu că nu vă pot vedea, dar viața mea din Tokyo ar fi și mai grea dacă nu v-aș avea pe voi, dacă nu m-aș gândi la voi dimineața, în pat, și dacă nu mi-aș r\suci arcul, pentru a fi capabil să mai trăiesc o zi fructuoasă. Știu că trebuie să muncesc din greu aici, așa cum faceți și voi acolo. Azi e duminică și nu am de gând să răsucesc arcul. Mi-am spălat rufele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu gândurile totuși departe, dând din cap sau mormăind ceva în semn de ascultare. Aveam senzația că mi se spunea o poveste din altă lume. Despre ce naiba vorbea individul acela? Mă cuprinse brusc o furie de-mi venea să-i sucesc gâtul. Ce-mi păsa mie de mama lui? Eu am pierdut-o pe Naoko! A dispărut complet de pe fața pământului trupul ei frumos! De ce-mi vorbea el despre mama lui? Furia mi-a trecut la fel de repede cum mă apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai Îndeaproape. Dacă fetele aveau ce am și eu Între picioare, chiar dacă era o chestie mai mică cu câteva numere, nu era exclus să am și eu, la rândul meu, ce aveau și ele. Cu toate acestea, oricât m-am sucit În fața oglinzii, n-am reușit să descopăr nici măcar o urmă de despicătură. Probabil că Anton se referise la altceva. Dacă singura diferență era că băieții aveau un băț și fetele, o crăpătură, atunci clitorisul trebuia să fie altceva decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
expusă, puternică și neajutorată În același timp. Scoțându-mi În evidență superioritatea, călcâiele Îmi subliniau totodată nevoia de un punct de sprijin. Câte nu facem de dragul artei, mă gândeam echitabil, ridicând bărbia În sus - și cât pe-aci să-mi sucesc glezna, fiind nevoit să mă așez repede. La Hotel Kreuzer tot ce trebuia să mai fac era să-mi Împletesc părul În codițe mici și să-mi rujez gura, făcând-o să pară mai roșie și mai moale. Acum situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așteptat pe altcineva, pentru că deschisese ușa astfel Încât se vedea toată camera. Nici priveliștea nu mă Încuraja. În scaunul În care obișnuia să stea Dora, un bărbat cu vârsta neclară avea picioarele legate de picioarele din față ale scaunului, cu mâinile sucite la spate. În afară de un halat de medic și o glugă trasă pe cap, nu mai avea nimic pe el. Pe pelvisul său palid era un tatuaj cu caractere subțiri, gotice, care spunea „Nur für Damen“. Pacientul, vizibil suferind, respira greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
destul de incomod, cu un braț strivit. — Ce să fac? Tot ce spunea avea sens dintr-o perspectivă anume, dar nu și din punctul meu de vedere. Era de parcă adevărul despre ce se Întâmplase ar fi fost răsturnat câteva grade importante, sucind ceea ce ar fi putut apărea drept o imagine convingătoare Într-o grimasă distorsionată. — Oare Wickert chiar credea că eu colaboram cu Karp? Sau cu Anton? Noi care am fost ca... — „Frații“, așa ați spus, domnule Knisch? Având În vedere situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ține el locul. Și acum nu-și mai amintește nimic. Nu ți se pare că e cam ciudat? — Ciudat? — Termină! Fii serios! — Serios? — Chiar Încerci să eviți conversația asta? Am remarcat că eviți tot ce nu vrei să discuți, Îi sucești pe toți pe degete și Îndepărtezi conversația de la subiectele dureroase. Dar cred că de data asta trebuie să mă asculți. Cu Harry e o problemă. Sunt atent la tot ce spui, Beth. — Și? — Nu am fost de față la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
era Îngrozitor de frig, Își răsuci corpul, Încercând să-și tragă picioarele sus, dar căzu din nou În apa Înghețată. Nu! Se trase din nou În sus, pentru ultima dată - din nou peste ramă, din nou peste punte, se Îndoi, se suci, ridică un picior, Într-un echilibru precar, apoi și pe celălalt, pe care-l nu-l mai putea simți, iar În cele din urmă se văzu, În sfârșit, ieșit din apă și se lungi peste punte. Tremura. Încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trapă și s-o blocheze. Împinsă de un curent furios de aer, apa părăsi rapid compartimentul; nemaifiind sprijinit de apă, corpul lui Beth se lăsase cu toată greutatea pe el, blocându-i accesul la maneta trapei interioare. Încercă să o sucească Într-o parte: spațiul fiind prea strâmt, manevra se dovedi imposibilă. Beth era ca o stană de piatră. Încercă să facă schimb de locuri cu ea, ca să ajungă cumva la trapă. Întregul submarin Începu să se legene, semn că Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
urma urmei. PSD are pești cu adevărat mari, nu ca el. Dar când îl vezi donând senin 26 de euro celor care au pierdut totul, e greu să nu te pufnească râsul! FURTUNA DIN PAHAR De la o vreme, oriunde te sucești și te învârtești auzi că e criză politică. Deschizi un ziar la întâmplare și, dacă n-ai nimerit la sport, dai peste criză. Deschizi televizorul și ea îți intră în casă. Între putere și opoziție pare să se fi căscat
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]