2,342 matches
-
cu stejari“, (< sl. dǔb, „stejar“ + sufixul toponimic -ovica), o nazal evoluînd la î, potrivit reflexului bulgăresc al elementelor vechi slave. Există în Oltenia și două toponime Dîmbova (un pîrîu și un sat), care provin dintr-un sl. dǔbova (< dǔb „stejar“ + sufixul toponimic -ov). Dîmbovița nu poate fi derivat diminu tival romînesc de la Dîmbova, deși sufixul -ița, împrumutat din slavă, este de multă vreme funcțional în limba romînă, accentul pe radical nefiind caracteristic diminutivelor romînești, apelative sau toponime, ci elementelor lexicale formate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reflexului bulgăresc al elementelor vechi slave. Există în Oltenia și două toponime Dîmbova (un pîrîu și un sat), care provin dintr-un sl. dǔbova (< dǔb „stejar“ + sufixul toponimic -ov). Dîmbovița nu poate fi derivat diminu tival romînesc de la Dîmbova, deși sufixul -ița, împrumutat din slavă, este de multă vreme funcțional în limba romînă, accentul pe radical nefiind caracteristic diminutivelor romînești, apelative sau toponime, ci elementelor lexicale formate în slavă. Dacă ar fi fost derivat în limba romînă, toponimul Dîmbovița ar fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de multă vreme funcțional în limba romînă, accentul pe radical nefiind caracteristic diminutivelor romînești, apelative sau toponime, ci elementelor lexicale formate în slavă. Dacă ar fi fost derivat în limba romînă, toponimul Dîmbovița ar fi trebuit să fie accentuat pe sufix (precum Craiovița, Dunărița etc.). Toponimele Dîmbu(l), Dîmbău, Dîmburele, Dîmbureni, Dîmburi, Dîmbloaca, Dîmba, care ar putea părea înrudite etimologic cu Dîmbovița, au o cu totul altă bază etimologică, anume entopicul romînesc dîmb sau variante ale acestuia, cu sensul „deal mic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai consemnează un afluent de stînga al Doftanei, Doftenița și două sate (citate în Dicționarul lui Frunzescu de acum aproape o sută cincizeci de ani), probabil dispărute astăzi, Doftănețul Mare și Doftănețul Mic (un fel de „contradicție în termeni“ între sufix și determinant, la primul, un pleonasm la al doilea). Apelativul bulgăresc dohod, „apropiere, acces, sosire“, propus ca bază a acestor toponime nu este plauzibil din perspectiva onomasiologiei geografice (nu are paralele denominative) și imposibil ca evoluție fonetică (nu pot fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bulgăresc dohod, „apropiere, acces, sosire“, propus ca bază a acestor toponime nu este plauzibil din perspectiva onomasiologiei geografice (nu are paralele denominative) și imposibil ca evoluție fonetică (nu pot fi explicate sincoparea lui o, asurzirea lui d și asocierea cu sufixul romînesc -eana, -ana). Ipoteza lui I. A. Candrea privind descen dența fonetică și semantică de la apelativul de origine maghiară dohot este foarte ispititoare datorită specificului petrolifer al celor două zone (Bacău și Prahova) unde se află toponimele (de altfel, un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un afluent al Doftenei se numește Păcuricea). Numele ar fi fost dat de maghiarofonii de pe lîngă Bacău, care, ca petroliști, ar fi putut aduce cu ei în Prahova nu numai meseria, ci și toponimul în cauză. Se opune acestei soluții sufixul -eana, nepotrivit semantic și pe care maghiarii nu aveau cum să-l folosească, iar altul în limba lor apropiat fonetic nu există. Din nou ar fi fost greu de explicat sincoparea lui o (*Dohoteana > Dofteana). Ca și în alte cazuri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
să-l folosească, iar altul în limba lor apropiat fonetic nu există. Din nou ar fi fost greu de explicat sincoparea lui o (*Dohoteana > Dofteana). Ca și în alte cazuri, este recomandat cu etimologia „să-nceapă de la coadă“, adică de la sufix. În limba romînă, sufixul -eana este de origine slavă (sufixul adjectival -eno; -ena) care indică „materialul din care e făcut un obiect sau care abundă într-un loc“, (de exemplu v. sl. pesŭkŭ, „nisip“ + -ena > pesučana > peșteana „de nisip, nisipos
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
altul în limba lor apropiat fonetic nu există. Din nou ar fi fost greu de explicat sincoparea lui o (*Dohoteana > Dofteana). Ca și în alte cazuri, este recomandat cu etimologia „să-nceapă de la coadă“, adică de la sufix. În limba romînă, sufixul -eana este de origine slavă (sufixul adjectival -eno; -ena) care indică „materialul din care e făcut un obiect sau care abundă într-un loc“, (de exemplu v. sl. pesŭkŭ, „nisip“ + -ena > pesučana > peșteana „de nisip, nisipos“, cum se numesc unele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu există. Din nou ar fi fost greu de explicat sincoparea lui o (*Dohoteana > Dofteana). Ca și în alte cazuri, este recomandat cu etimologia „să-nceapă de la coadă“, adică de la sufix. În limba romînă, sufixul -eana este de origine slavă (sufixul adjectival -eno; -ena) care indică „materialul din care e făcut un obiect sau care abundă într-un loc“, (de exemplu v. sl. pesŭkŭ, „nisip“ + -ena > pesučana > peșteana „de nisip, nisipos“, cum se numesc unele văi din țara noastră). Toponimul Dofteana
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
obiect sau care abundă într-un loc“, (de exemplu v. sl. pesŭkŭ, „nisip“ + -ena > pesučana > peșteana „de nisip, nisipos“, cum se numesc unele văi din țara noastră). Toponimul Dofteana ar putea proveni și el dintr-un slav *deguti, „păcură, catran“ + sufixul - ena (> *degutĕna > degtĕna > dektena); evoluția a parcurs traseul: sl. *Degtena > *Dektena > *Dehtĕna (ca doctor > dohtor), rom. *Dehteana (e > ea, ca în sl. vĕku > veac, sl. delŭ > deal) > Defteana (ht > ft, ca în dohtor > doftor) > rom. Dofteana (e > o sub influența
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
asemenea unele forme intermediare, de la *degŭtĕna la Degtena. Toponimul Doftăneț are la bază adjectivul slav, sub formă masculină, *degŭtĕnŭ, „cel cu păcură“ (la început însoțind unul dintre substantivele dolŭ, „vale“, sau potokŭ, „pîrîu“, care sunt masculine), căruia i se atașează sufixul -ici, folosit pentru substantivizarea adjectivelor, rezultînd *Degŭtĕnici, care evoluează la Doftăneț, după modelul *Degŭtĕna > Doft(e)ana. Există și un corespondent al acestuia în teritoriul ucrainean (Dihtianeč, rostit de localnicii Diht’aneț’). Formele Doftenița, Doftănița pot fi diminutive romînești, cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-ici, folosit pentru substantivizarea adjectivelor, rezultînd *Degŭtĕnici, care evoluează la Doftăneț, după modelul *Degŭtĕna > Doft(e)ana. Există și un corespondent al acestuia în teritoriul ucrainean (Dihtianeč, rostit de localnicii Diht’aneț’). Formele Doftenița, Doftănița pot fi diminutive romînești, cu sufixul -ița, dar cel puțin prima parte poate fi formată și de slavi (*Degŭtĕnica). În limba romînă există și derivate de la apelativul romînesc de origine ucraineană dohot, cu sufixele -ar, respectiv -ărie (dohotar, dohotărie), de la care s-au format toponimele Dohotariul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de localnicii Diht’aneț’). Formele Doftenița, Doftănița pot fi diminutive romînești, cu sufixul -ița, dar cel puțin prima parte poate fi formată și de slavi (*Degŭtĕnica). În limba romînă există și derivate de la apelativul romînesc de origine ucraineană dohot, cu sufixele -ar, respectiv -ărie (dohotar, dohotărie), de la care s-au format toponimele Dohotariul (două pîraie în județul Suceava, un deal în județul Bacău), Dohotăria (o culme în Munții Neamțului și două pîrîiașe în județul Bacău), Dotăria (un microtoponim în județul Argeș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
afluent de stînga al pîrîului Romîni, un sat în județul Neamț și unul în județul Suceava), Dornișoara (un afluent de stînga al Dornei și un sat în județul Suceava). Baza o constituie entopicul romînesc de origine slavă (așa cum o indică sufixul -na), dornă, pentru care au fost consemnate sensurile „vîrtej de apă, bulboană, vîltoare“; „cădere de apă; un loc adîncit format din căderea apei“; „lac format artificial prin oprirea apei curgătoare“; „locul unde peștii depun icre și se face bătaia peștelui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
categorii de toponime. Nu e imposibil ca unele dintre omonime să se fi format de la sensul privind „piatra de hotar“, apropo de Dorna de piatră. În legătură cu acest sens, care poate veni din baza slavă a lui dornă (apelativul dor, „spărtură“, + sufixul -na), ne putem gîndi și la un entopic romînesc dispărut dor, rămas ca o fosilă în Dealul Dorului și Izvorul Dorului din județul Prahova, precum și în aparent ciudatul Vîrful cu Dor din Bucegi, în vecinătatea Sinaiei. Cîmpul semantic al locurilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ungaria se pare că sunt din aceeași familie etimologică. Atestările, începînd cu secolul al XIII-lea, consemnează formele: Zeuwrin, Zeuriniensis, Zeurin, Zeuren, Zereniensis, Zewryn, Zeurend, Zewrum, Zewrend. Cei mai mulți cercetători cred că la origine se află un antroponim slav, *Severŭ, *Severa + sufixul toponimic -in, respectiv -ovac, -ov-ci. Sufixul -in a funcționat și în limba romînă pe lîngă hipocoristice împrumutate din slavă (ca Bratin, Budin, Dobrin, Rodin, Vlașin). De altfel, antroponimul Severin a funcționat și funcționează în limba romînă (astăzi ca nume de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aceeași familie etimologică. Atestările, începînd cu secolul al XIII-lea, consemnează formele: Zeuwrin, Zeuriniensis, Zeurin, Zeuren, Zereniensis, Zewryn, Zeurend, Zewrum, Zewrend. Cei mai mulți cercetători cred că la origine se află un antroponim slav, *Severŭ, *Severa + sufixul toponimic -in, respectiv -ovac, -ov-ci. Sufixul -in a funcționat și în limba romînă pe lîngă hipocoristice împrumutate din slavă (ca Bratin, Budin, Dobrin, Rodin, Vlașin). De altfel, antroponimul Severin a funcționat și funcționează în limba romînă (astăzi ca nume de familie, dar în trecut și ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la un antroponim de tipul lui Vivor sau Vihor > Bihor (vezi rom. Crivăț, Furtună, Vîntu), anume Sĕvery > sl. sĕverŭ „nord“ (cf. bg. sĕver, srb. sjever, ceh sever, rus. sĕverŭ, pol. siewier, seaver, sever, siver, „vînt de nord“). Acesta, urmat de sufixul -in, a putut duce la un nume de persoană sau/și de loc Severin. Fără sufix a putut evolua la *Sever, *Seaver, apoi la un antroponim, Severeanu. Comparabil cu această soluție, ipoteza unui radical bulgaro-turcic *sever neatestat nici în Bulgaria
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sĕvery > sl. sĕverŭ „nord“ (cf. bg. sĕver, srb. sjever, ceh sever, rus. sĕverŭ, pol. siewier, seaver, sever, siver, „vînt de nord“). Acesta, urmat de sufixul -in, a putut duce la un nume de persoană sau/și de loc Severin. Fără sufix a putut evolua la *Sever, *Seaver, apoi la un antroponim, Severeanu. Comparabil cu această soluție, ipoteza unui radical bulgaro-turcic *sever neatestat nici în Bulgaria, nici în Ungaria (cf. suvur, „marmotă“) + sufixul -n este de neluat în seamă. Dunăre Este singurul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume de persoană sau/și de loc Severin. Fără sufix a putut evolua la *Sever, *Seaver, apoi la un antroponim, Severeanu. Comparabil cu această soluție, ipoteza unui radical bulgaro-turcic *sever neatestat nici în Bulgaria, nici în Ungaria (cf. suvur, „marmotă“) + sufixul -n este de neluat în seamă. Dunăre Este singurul fluviu care trece pe teritoriul Romîniei și constituie, într-un anumit tronson, granița dintre țara noastră și alte țări. Din cei 2860 km, cît are în total, 1075 km formează așa-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
re, „nor“ (Hasdeu); magh. Duna + adj. rea (Pușchilă); *Donaw, *Donaw (numele zeității Dana) + scitic. -ris, „rîu“ (I. Ionescu), Duna (radical autohton) + celticul are < ara ( G. Pascu); dacul Dănaris s-a transformat în *Donaris, *Dúnaris sub influența goto-gepidului Dónavis, Dunavis, iar sufixul -aris este din dacă, același ca în Naparis (L. Diculescu); sufixul dacic ri(s), cu sens intensificativ, superlativ, adăugat temei dun(a) , „rîu“, conduce la semnificația „rîul prin excelență, rîul mai mare decît celelalte“ (Pîrvan), iar acest sufix se întîlnește
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
zeității Dana) + scitic. -ris, „rîu“ (I. Ionescu), Duna (radical autohton) + celticul are < ara ( G. Pascu); dacul Dănaris s-a transformat în *Donaris, *Dúnaris sub influența goto-gepidului Dónavis, Dunavis, iar sufixul -aris este din dacă, același ca în Naparis (L. Diculescu); sufixul dacic ri(s), cu sens intensificativ, superlativ, adăugat temei dun(a) , „rîu“, conduce la semnificația „rîul prin excelență, rîul mai mare decît celelalte“ (Pîrvan), iar acest sufix se întîlnește și în nume ca Naparis („Ialomița“), Sagaris, Sangaris, Magaris. Ca la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dunavis, iar sufixul -aris este din dacă, același ca în Naparis (L. Diculescu); sufixul dacic ri(s), cu sens intensificativ, superlativ, adăugat temei dun(a) , „rîu“, conduce la semnificația „rîul prin excelență, rîul mai mare decît celelalte“ (Pîrvan), iar acest sufix se întîlnește și în nume ca Naparis („Ialomița“), Sagaris, Sangaris, Magaris. Ca la majoritatea toponimelor străvechi, discuțiile etimologice continuă, dar soluțiile cele mai plauzibile trimit spre originea traco dacică. Numele Dunăre polarizează pe teritoriul romînesc, uneori la mare distanță, toponime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Nouă, Dunărea Veche, Dunărea Vapoarelor, Dunărinți, Dunavăț (canal în Deltă și pîrîu, afluent al rîului Berheci), Dunavățu de Jos, Dunavățu de Sus (sate în județul Tulcea). Ultimele toponime sunt derivate, în graiul lipovenilor, de la numele slav al Dunării, Dunav cu sufixul diminutival -eț, -ăț. Dunărea denumește, de asemenea, prin transfer, un grind în apropierea Galațiului și un sat din comuna Seimeni, jud. Galați. Făgăraș Este numele unui municipiu din județul Brașov. De la toponimul Făgăraș s-au format, prin derivare și compunere
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
arbore ocrotitor“; de la fag s-a creat denumirea locuitorilor satului, de făgărași, spre deosebire de făgași (evitîndu-se astfel și omonimia cu făgaș „văioagă“), așa cum locuitorii altor sate se numesc, în loc de vlădeni, vlădăreni. Pădurile fiind de fag, era necesar un diminutiv, derivat cu sufixul -aș de la colectivul făgar (cf. Fogar de la 1300, care redă, prin corespondența fonetică obișnuită, fonetismul romînescului făgar), o altă posibilă bază de „pornire“. Felul în care a fost derivat făgar și înțelesul sufixului sunt cunoscute încă din latină: aerarium, „camera
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]