105,057 matches
-
strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune, suflet de sare! 10. Membre subțiri, o formă prelungă de pasăre de apă. Părul, crudă mătase a porumbului. Spațială, lină ca o plutire în aer. Un fel de claritate a mișcărilor. Atâta subțirime și o stranie spațialitate încât delicatețea ar fi
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
Vieții. Amin. Punct. Febra Seară. Aer încins, teribil. Marte va crește-n fața noastră curând. Febră. Senzația că mesteci nisip. Fragmente de apocalipsă strivite-n delir sub gene, ca miezul de nucă - între dinți. Cuprinși de toropeală, îngerii își trag sufletul pe ruguri. Zeii au ațipit. Gol. Cerul cât o silabă. Pustiu sau nici atât. Rar de tot: câte o pală de vânt trimisă de cineva, ca un suspin al nu se știe cui, de moarte încolțit. Totul se amestecă, se învolbură
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
într-un joc divin, fără sfârșit, dictat de stalactite. Din ce în ce mai singuri alergam, pluteam mai puternici și mai frumoși, se pare, departe de adevăr, dreptate, dintr-o vie stâncă ciopliți printre scoici, alge, pietre ori coloși repatriați în stihie. Pescarul de suflete „Fă un pas înainte. Adu-ți aminte că ești femeie!” - ca din gură de șarpe striga bărbatul acela... Ca dintr-o altă viață striga. Viață lăsată în urmă cum renunți la o haină veche... Ce țipăt răscolește cenușa. În craterul
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
fel de copil al luminii; un bastard al beznei magmatice sunt. În drum spre țara desăvârșirii - un fiu înalt, rătăcit. Stau pe muchia asta înceată: nici bărbat, nici femeie. Bărbatul acela mă hăituiește. Da. Eu sunt vânatul. Doamne, pescarul de suflete îmi cere arginții. Iată-l. De când mă știu, cu sânge am plătit totul. Sunt vie. Miros a hârtie și-a coacăze neagră. Ca delfinii în apă, lunec dintr-o așteptare în alta; cum s-o fi numind nesfârșita? Uruie, uruie
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
totul. Sunt vie. Miros a hârtie și-a coacăze neagră. Ca delfinii în apă, lunec dintr-o așteptare în alta; cum s-o fi numind nesfârșita? Uruie, uruie în creierul meu ceva de negăsit. Ies de pe o limită; îmi trag sufletul pe alta. Precum capul retezat, descris de pacostea de Mîșkin, știu totul. Da, totul. Imposibilul? Ușă deschisă într-o tăcere care mă umple de dangătul tuturor clopotelor. Regatul Ce zeitate parșivă și-a găsit în mine regatul? Oho, același trup
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața-ntunecată, Iubirea, ca un bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri, din trecut, îmi bat în față, Cu ei de mână, mă trezesc cântând Și toate mările din jur mă-nvață Să trec așa, orbecăind, cu pași De rege tânăr, blestemat de zei Ca singur, singur
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
poți să mă vezi Cum hohotesc în amiezi Ca o grădină podidită de muguri, Să te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn Rătăcește prin mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
să vă-nțeleg În orice limbă ați urca la cer, Când ochiul vremii s-a deschis întreg Și se-auzeau tăcerile cum pier, Toți ne-am primit risipa ca un dar Și, neștiuți, durerilor ne-am dat, Un nor de suflet singur și stelar Călătorind pământu-n lung și-n lat, O lume fără semne de cuprins, Botezul întâmplărilor deplin Intrând în miezul fiecărui ins Ca un parfum de cer, ca un venin; Vă știu pe toți, oriunde v-ați fi dus
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
miroasă-a mâncare aerul e găurit de păsări aprinse soarele un cuib de viespi care urcă spre noi când se face noapte eu mă retrag să le povestesc și copiilor cum în desenul meu acum părăsit pe asfalt un mic suflet stă în picioare lângă un cadavru în zori soarele va coborî din nou prin fereastra noastră cu un șir de viori întinse pe sfoară care în bătaia vântului se întorc de la dumnezeu Weekend în plină amiază un fluture zboară peste
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
soldat de acum două sau chiar trei veacuri. 2 Ce mai... timpul trece trece de s-o fi oțetit până și parfumul rămas încă de pe vremea mușchetarilor. Suflarea ta suflarea ta caldă îmi pătrunde pieptul conștiința firea toată încât pe sufletul meu apare un ochi rotund o copcă a vederii ca pe un geam obturat de căruntețea florilor de gheață Lesbia, efebul Ah Lesbia efebul adolescent îți mângâie neîndemânatic păpădiile ușor-întunecate de la subsuori... Simțeam, auzeam 1 Fiind copil de la un moment
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
în atelier la Dărăscu, Unde mă așteptau Homer și Laocoon, și zeități din vremuri străbune, Să-i închipui măreț în jocuri de alb și cărbune... De ce te-ai oprit? Mai spune! Mai spune! Itinerarii Străin de duhul pământului, setos de sufletul neamului, Către poșta Vitan, prin vechii Dudești mai căutam timpului voga, Dinspre Chei către Vergului, când aud printre roți, în uruiri citadine: „Urmează stația Octavian Goga!” Și dintr-odată, ca de-un miracol se clătinară în mine Plopii și nucii
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
dând Bucureștilor Loc de uimiri, vaduri drumețului, azimă caldă flămândului, Fiul popii din Lancrăm, cu tăcerile lui, ale cereștilor Patimi, a răsărit din marea trecere prin nemărginirile gândului. În formă de elegie Sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie. Sufletul meu cu prunii brumării și cu plopii e, Tremurat în azur, așteptând funigeii să-și țese Peste hotare pânzele lor, mai rare, mai dese. Încă umblu desculț pe drumul țării, încă nu bate bruma Și nu știu dacă sunt eu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
două veacuri neliniștite? Încă mai umblu desculț, în buzunar cu sâmburi prăjiți Pe vatră, după ce pâinea din cuptor a fost scoasă, Și vă mai chem, anii mei, de unde sunteți, veniți, De după secerișuri, după cules, după otavă de coasă, Cât încă sufletul meu pe hotare cu snopii e Și mai sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie! Hălăduiri Supus unor stăruitoare preocupări agreste, Ajung prin cartiere democrate uneori, Ca în literatura cu lozinci și manifeste În care pentru un ideal erai
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și caut, năuc, parcă pe drumul țării Cu Dumnezeu alături, cum cearcă să-mi arate O cale-a mântuirii, un loc al îndurării, Și sufletu-mi atârnă-n uimire ca un ciucur. Necunoscuți în juru-mi, eu însumi necunoscutul, În asfințit îmi caut, scăpat în unde, scutul Sub sălcii clătinate, alăturea de turnul bisericii lui Bucur.
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
că mâine universul se va lumina puțin măcar cât lumina unui chibrit aprins în visul unui om în spital poate că planeta este o fereastră rămasă întredeschisă ca cineva să poate privi prin noi în partea cealaltă la ofertă sunt suflete cu aer condiționat și geamuri electrice nu știu cine le cumpără îngerii sau diavolii oricum cineva dă mai mult poate că suntem aici ca într-un spital așteptăm trecerea spre sala de operație doctorul tocmai se spală pe mâini semn 1 într-
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
dor de tine până mă vor stinge primele raze ale dimineții și pleoapa grea a cerului într-o noapte am să mă mut în ultima pasăre din cer ori în ultima piatră-filosof acolo voi aștepta să-mi crească barba și sufletul până în centrul pământului în pădure umbra ochilor tăi e urmărită de lup și de vocea mea ea seamănă cu praful interstelar nu se vede dar apasă pe fiecare ființă atâtea războaie și în toate am fost te-am căutat erai
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
femei ci la ce a scris nichita stănescu despre femei cînd am mers cu un tramvai obișnuit prin praga nu prea m-am gîndit la franz kafka și la zîmbetul lui obosit pictat pe tricourile vîndute în stradă nici la sufletul lui care atingea vag pietrele cubice ale pavajului ci la rîndurile lui virgil mazilescu despre copilăria lui franz kafka asemenea infirmitate pe care unii o numesc postmodernism este de neocolit nu poți scăpa de ea cum nu poți scăpa de
Infirmitate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4778_a_6103]
-
de ură asupra semenului lor un fel de pânză cutată îl învăluie cum nu se deslușește puiul în desenul de pe pielița subțire a oului așa nu mai deslușesc ochii dincolo de pânza cutată chipul lui Dumnezeu scris pe pielița fină a sufletului omenesc risipit în viscol eu îți sunt ție un fel de casă în care locuiesc laolaltă prietenul tău și cel mai aspru judecător: ca frigul, ca viscolul dar îmi sunt și mie un fel de casă în care locuiesc laolaltă
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
de casă în care locuiesc laolaltă prietenul tău și cel mai aspru judecător: ca frigul, ca viscolul dar îmi sunt și mie un fel de casă în care locuiesc laolaltă eu, prietenul, dar și dușmanul meu: ca frigul, ca viscolul suflete al meu risipit tocmai a început să viscolească: o să te mut iar de acasă acasă darurile tale linie cu linie strigăt cu strigăt aripă cu aripă frântă spațiul din jur se desenează ca spațiu al unei închisori într-un seif
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
șira spinării te auzeam cum numeri pașii înapoi scârțâind pe parchet între vârful piciorului și călcâi se găsea o viață de femeie iar între gâtul și gura mea se găsea o viață de bărbat trupurile erau niște litere anonime așa cum sufletele erau niște figuri geometrice inventate fiecare șiroia pe muchii resturi de extaz și cruzime. 9. te înțep cu tocul în coapsă acesta e semnul că dansul poate începe și că obrăznicia mea e îngăduită rochia mea e ruptă iar panglica
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine care se
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
Vasile Baghiu Câștig din nimic, pierdere din tot, poveste respinsă la concursul poveștilor, unde admiterea se face pe bază de lacrimi. Dacă ai ceva pe suflet, poți spune acum! Nu este deloc înțelept să pozezi în victimă, pentru că nu trăim în țara milei, ci într-un județ al disperării, unde cinismul e lider, bătaia de joc secretară pe probleme de apărare, iar metafora o reprezentantă vigilentă
Județul disperării by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/5052_a_6377]
-
Marta Petreu Asta nu-i viață - mă pomenesc spunînd dimineața cînd trupul scapă din noapte Oho. Lucrările nopții. Somnul toxic Și mintea stă în negura deasă ca toamna pe Someș Iar sufletul - ca fîntîna de-acasă în care s-a scoborît tata pe scară și-a rînit-o de apă de nămol și de toate pîn-a dat de prund cu izvoare - e o vederă goală Gata: acuma fîntîna-i curată ca potirul spunea ține
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
fîntîna e plină și apa e bună și-o să ne stîmpere setea Gata. Am făcut-o și pe-asta Dimineața noi nu ne trezim laolaltă deodată bolborosesc eu uitîndu-mă înspre mine dimineața creierul meu stă în ceață pe vale iar sufletul melițat ca un haldure de roțile beznei se adună cu genunchii la gură dedesubt sub prundul tărcat al fîntînii Nu mișcă: noaptea înfundă izvoarele și pivnițele au gura zidită Iar în zori eu stau afară ca vedera goală pusă cu
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
e doar a sa. Ea trăiește sub același soare. Neocrotită. Într-o crăpătură a spațiului. Că s-a închis în sine. Și că se pregătește inconștient pentru el. Concentrată asupra iluminării. Asupra dezlegării reperelor, direcției și vitezei de dezvoltare a sufletului lui. Cu creionul în mână i-a studiat pe Tesla, Einstein (de fapt, doar contribuția Milevei) și pe Milutin Milancov, astro-climatolog. A învățat româneasca lui. Recita pe de rost pe Blaga, Eminescu, Minulescu. Niegoș, Ducici, Șantici, Rachici. Poetologii. Mondiale și
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]