3,177 matches
-
înlocuirea și că vor reveni peste o săptămână cu un telefon, pentru a-l chema în service cu mașina. Întors acasă, prietenul meu și-a parcat frumos mașina, a încărcat abonamentul RATB uitat pe fundul unui sertar al bibliotecii din sufragerie și a început să umble cu mijloacele de transport în comun, ca pe vremea studenției. După șapte zile, încă nu a primit vreun semn din partea service-ului. Au mai trecut încă trei zile la fel de „liniștite”, după care prietenul meu a
POFTIŢI, VĂ ROG! de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383316_a_384645]
-
a serii de noiembrie se mai liniștise, ba chiar își spuse că nu e dracul chiar atât de negru. Cine știe la ce se referise Valer, iar ea, simțindu-se cu musca pe căciulă, îi răstălmăcise vorbele. Îndreptându-se spre sufragerie, îi atrase atenția plicul de pe măsuța din hol. „Nu se poate! Ce înseamnă asta?” Îl deschise repede și citi mai mult în diagonală. Valer o înștiința că este la țară. Deci de ăsta mi-este! Fuge de realitate. Dar oare
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
la o explicație. Dar va avea oare tăria unei explicații!? Sigur că nu, dar deocamdată alungă gândul incomod. Liniștindu-se oarecum, își dădu seama că după somnul de la amiază avea toate șansele să facă noapte albă, așa că se îndreptă spre sufragerie luând nu unul, ci două somnifere, urmând aproape involuntar sfatul iubitului ei. Curând simți că se învârtește casa cu ea încât abia mai putu să îmbuce câteva felii de costiță cu brânză. Contrar obiceiului, când ajunse în pat nu mai
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
conchise, și merse în baie să-și spele mâinile și să le clătească cu oțet pentru a înlătura mirosul de clor. De asemenea, badijonă cu o cârpă înmuiată în oțet și lada frigorifică, îi lăsă ușa întredeschisă și merse în sufragerie. Câtva timp încercă să citească romanul început, dar văzând că nu se poate concentra, luă telecomanda și întinzându-se pe canapea căută o emisiune care să-i distragă atenția și să-i alunge gândurile ce o frământau. Pe nesimțite o
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde și-i inundă viața. Se plimba nervos prin sufragerie, norii negri și grei îi intraseră în suflet. Din când în când se oprea și gesticula, vorbea singur, se certa pentru situația fără ieșire în care era. Se gândea la avocatul Iordan cu teamă, știa că îl are la mână
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
și roșii în număr egal, doar unul galben strica paritatea, așezați într-o imensă glastră pusă pe măsuța din living. Din bucătărie venea un miros îmbietor de friptură și mirodenii sofisticate. Nu știa unde să intre, în bucătărie sau în sufragerie, fiind o zi festivă, cel puțin așa lăsa să se vadă, a preferat sufrageria. Pe masa lungă se afla o sticlă cu șampanie pusă la frapat, o sticlă cu coniac vechi, din care ea mai băuse odată și îi plăcuse
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
glastră pusă pe măsuța din living. Din bucătărie venea un miros îmbietor de friptură și mirodenii sofisticate. Nu știa unde să intre, în bucătărie sau în sufragerie, fiind o zi festivă, cel puțin așa lăsa să se vadă, a preferat sufrageria. Pe masa lungă se afla o sticlă cu șampanie pusă la frapat, o sticlă cu coniac vechi, din care ea mai băuse odată și îi plăcuse foarte mult, motiv pentru care, atunci, îi ceruse lui Mihai să-i mai dea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
caltaboș, salată beuf, fripsese cârnați, mai avea sarmale de la Crăciun... Făcuse și un tort, pe care scrisese cu frișcă: „La mulți ani!” De ce...mulți? Se zbătuse să pregătească atâtea și pentru anul acesta. Și acum se întreba derutată: de ce? În sufragerie pusese pe masă setul de farfurii din porțelan chinezesc cu decor aurit, paharele din cristal de Bohemia și tacâmurile de alpaca, moștenite de la bunica. Cumpărase și un brad... Așa pregătise sufrageria și anul trecut...Și acum doi ani...Singură, cu
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
anul acesta. Și acum se întreba derutată: de ce? În sufragerie pusese pe masă setul de farfurii din porțelan chinezesc cu decor aurit, paharele din cristal de Bohemia și tacâmurile de alpaca, moștenite de la bunica. Cumpărase și un brad... Așa pregătise sufrageria și anul trecut...Și acum doi ani...Singură, cu masa plină de bunătăți, cu luminile aprinse peste tot și cu televizorul deschis toată noaptea. Așa se obișnuise să fie în noaptea de Revelion. A doua zi, toate bunătățile de pe masă
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
spune nimic! Ai să-mi povestești în altă zi. Acum, rămâi la mine dacă soțul tău nu este acasă. Mai sunt încă două fete singure și o să le facă plăcere dacă rămâi și tu. Hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Irina o însoți la cuier, șoptindu-i: - Vii de la restaurant? Sunt sigură că jigodia de bărbatu-tău a găsit pe alta și petrece cu ea. Prietenă de-a ta? - Colegă de serviciu. Cred că sunt împreună mai demult, pentru că fufa
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
mine compătimitor, până când n-am mai suportat și am plecat. Ce mă fac acum, doamna Irina? - Taci, hai taci! Să mergem înăuntru, să nu se supere tanti! Nu mai povestești nimic! Îi șopti Irina. Camelia a tăcut. Au intrat în sufragerie zâmbind. Atenționate de Maria, celelalte două tinere au zâmbit amabil la salut, fără să pună vreo întrebare. Dar Irina glumi: - Ce credeați, că au sosit omuleții de cârpă? Surpriza asta o să ne-o facă tanti mai spre ziuă, să avem
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
pe mine. Fără convingere, am acceptat să ne pregătim împreună, într-o mansardă dintr-o vilă părăsită de pe lângă abatorul din Timișoara. Doream să fac matematica cu el. S-a pregătit, a întins pe masa de lucru - o masă mare de sufragerie, de pe vremuri - o mulțime de lucrări de matematică și a început ,,meditația”. Cu un deget urmărea formulele și textele explicative, iar cu vocea lui excepțională de bariton ataca prologul din Paiațe invitându-mă să-l urmez. Am început cu aria
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
profundei inculturi de astăzi, fiind folosit de „intelectualii” contemporani și devenind astfel „eticheta” inculturii lor începând, evident, chiar cu conducătorii bolșevici ai țării. Altă expresie: „pe hol” în loc de în hol (caută în hol), căci atunci ar trebui să caut pe sufragerie sau pe dormitor și iată cum limba devine ilogică și nu mai exprimă gândirea, realitatea: cum poți sta pe hol sau pe sufragerie?! Amărăciunea pentru stricarea limbii și-a exprimat-o și prin scoaterea în evidență cu (sic) a „limbii
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
Altă expresie: „pe hol” în loc de în hol (caută în hol), căci atunci ar trebui să caut pe sufragerie sau pe dormitor și iată cum limba devine ilogică și nu mai exprimă gândirea, realitatea: cum poți sta pe hol sau pe sufragerie?! Amărăciunea pentru stricarea limbii și-a exprimat-o și prin scoaterea în evidență cu (sic) a „limbii de lemn” folosită și în textele de specialitate: „Pe această linie (sic) a căutărilor se înscrie (sic) și pictura bisericii din...” . - Am avut
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
tanti, vreau să mor! Ajută-mă să mor! - Și tu, Nicoleta, și tu? Hai, liniștește-te! Doamne!..În noaptea asta, toată lumea... - Cum și eu? întrebă, puțin uimită, tânăra cu fața schimonosită de plâns. - Lasă, hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Dă și geanta! - Oo, dar mai sunt musafiri. Te-am crezut singură și voiam să...Cred că am să plec... - Îndrăznește, domnișoară, că nu mâncăm oameni! o repezi Irina. Biata fată, cum să mai îndrăznească după un așa ton. Maria
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
și Violeta, care o mângâie pe păr și pe umeri. Maria oprește televizorul...De la blocul vecin se auzeau acordurile unei sârbe săltărețe și chiote de veselie, sunete sprințare ce răzbăteau prin geamul de la ușa balconului. Dar, în atmosfera glacială din sufragerie, chiotele se transformau în țurțuri ascuțiți, ce se-nfigeau în timpanele celor patru femei tăcute. Poate de aceea mâinile Mariei se duseră instinctiv la urechi, să nu o atingă ascuțișul acestor țurțuri. Privirile îi căzuseră pe ecranul cenușiu al televizorului
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
reverență, m-a invitat, să-mi schimb rochia cu una de gală, nu mică mi-a fost surpriza, să constat, că pe pat se găsea o splendidă rochie de seară. M-a rugat, să o îmbrac, apoi să vin în sufragerie. Recunosc, că am îmbrăcat rochia, având un sentiment de vinovăție. Când am intrat, a venit în întâmpinarea mea, mi-a luat mâna, apoi m-a condus la locul meu de la masă. ”-Vreau să-mi cer iertare, mi-a zis soțul
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
ușă, Simona îi primii cu bucurie și îi îmbrățișă pe amândoi. Apoi le spuse cu un zâmbet până la urechi: - Bine ați venit, dragii mei! Haideți la masă! Simona, de câte ori avea chef să invite pe cineva la masă, îi chema în sufragerie să mănânce. Nu conta dacă erau apropiați sau mai străini, ea considera întodeauna că musafirii trebuie respectați. Dar atât căpitanul, cât și Miță aveau niște fețe... Având spirit de observație, ea observă fețele celor doi și imediat îi întrebă: - Da
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
foarte bună, îi spuse căpitanul, să-ți dea Domnul sănătate! - Ei, nu are, cum nu are, căpitane? Îi spunem de visul tău? - Îi spunem, cum să nu? Da spune-i tu, că io nu pot! Și după ce îi chemă în sufragerie și îi puse la masă, Miță începu să-i povestească visul căpitanului, cum se trezise el din somn și tot ce trăise alături de căpitan în ziua aceea. Referință Bibliografică: Căpitanul Vasile (5) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Rămasă singură, după plecarea Soniei, Olga se gândea la noua oportunitate. Mama-sa îngrijorată a intrat, ușor, în sufragerie, să nu-i tulbure gândurile. Olga a ridicat ochii spre ea. -Fata mea ce se întâmplă cu tine, de mult nu te-am văzut cu ochii așa veseli, ai chiar și un zâmbet pe față. -Mamă, doamna care abia a
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
să o ajute cu apartamentele. Olga a început curățenia cu apartamentul Soniei. A scos cheia a intrat în apartament și a început ca de fiecare dată să șteargă praful din hol și baie. I s-apărut, că aude voci în sufragerie, a deschis ușa, pe canapea se afla un bărbat, iar cu spatele spre ușă era Sonia, care căuta ceva în bibliotecă. -Intră Olga, glasul Soniei era blând, afectuos, îți prezint pe domnul Pupezescu Codruț patronul firmei unde lucrez. Domnul Pupezescu
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
calcule, apoi a luat hârtia a scris problema neglijând celelalte calcule. Cu foaia de hărtie în față și subiectul scris pe ea , s-a revăzut în aula facultății ca studentă. După două ore și 17 minute, Olga a intrat în sufragerie cu rezolvarea corectă a problemelor. -Poftiți sunt gata, am întârziat puțin, au fost mai grele, decât mă așteptam. Verificați-le! -Nu le verific, domnul profesor și-a amintit de tine, mi-a spus că ai fost cea mai bună studentă
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
o mână de ajutor, era Președinta Asociației de Locatari din care făcea parte. După ce a dat mâncare copiiilor, a telefonat la asociație. O oră mai târziu s-a auzit soneria și doamna Oprescu președinta asociației și-a făcut intrarea în sufragerie. -Bine ați venit! Olga a pupat-o pe Emilia Oprescu, apoi a continuat : o cafea, un ceai, ce să vă servesc, am și un lichior de nuci verzi formidabil. -Doar un pahar cu apă, poate, diseară la plecare, trec să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
nu te faci văzut, mergi printre blocuri, iar aproape de cămin ia-o la fugă ca și cum ai fi alergat după Gilă. -Am înțeles, prietene rămâi cu bine! -Florin după ce a bătut palma cu prietenul său a zbughit-o pe ușă. Din sufragerie, mascată de perdea, femeia l-a urmărit cum dispare printre blocuri. -Vreau să te pun în temă cu ceea ce se întâmplă. Provii dintr-o familie foarte bogată, numele tău este cel adevărat. Părinții au murit într-un accident stupid de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
întors brusc, fața i s-a luminat când a văzut zâmbetul Mihaelei. -Să mergem Mihai, tocmai voiam să te anunț despre noua situație a lui Florin. Au părăsit școala și 30 de minute mai târziu erau în bucătărie. -Mergi în sufragerie, așteaptă-mă, aduc eu ceva să mâncăm, acum știu toate pe unde sunt puse! Bărbatul, cu mâinile adânc înfipte în buzunarele pantalonilor, se plimba prin încăpere. Nu înțelegea ce vrea directorul, despre ce este vorba, pe cine deranja, cât de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]