KorAP: Find »[drukola/base=sufragerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...130 >

3,231 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

bucătăriei, borcanele cu șerbet roz, castronul de griș cu lapte și cacao, aburii fugind pe geam („Mănâncă, altfel o să ajungi ca ei!“, mă certa maică-mea), boneta bunicii Aneta (să nu cadă vreun fir de păr în mâncare), tablourile din sufragerie (într-unul, o țigancă își dezvelea umărul), carnetul de contabil al bunicului Vitalian (mă amenința mereu cu el, când refuzam să dorm după-masa: „Te dau eu pe mâna Economiștilor!“), florile din vaza cu zimți de cristal (vara, gălbenele și margarete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
boala mea, și mi-l așeza între buze. Închideam ochii, și cred că-i închidea și ea. Timpul parcă trecea mai repede, nu se-auzeau decât trandafirii foșnind. Serile se mișcau și ele, dar altfel, potolite în lumina lăptoasă a sufrageriei. În jurul mesei se-adunau bunică-mea și prietenele ei de tabinet, toate pudrate, demne, cu părul flambat violet ca flacăra de aragaz. Încingeau partide grele, pe monede de cincizeci de bani. Și pe ele le iubeam, cu-o seriozitate care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
un criminal ieșit la pensie. Creșteam de toate: de la cerceluși la kalanchoe și de la violete la regina nopții. Primăvara le schimbam pământul pe două straturi (nisip și turbă), iar în noiembrie le feream de ger, adunându-le pe pervaz, în sufragerie; de vizavi, madam’ Protase nu înceta să mi le laude. Mă asiguram că totul e-n regulă și, nerăbdător, reveneam pe calculator. După filmele de groază de pe ecran și din creier, sosea vremea acțiunii, momentul pe care îl așteptam în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cu sertare grele de lemn și mânere ovale, din alpaca. Ne-am așezat pe pat, cu grijă să nu strivim vreo pisică. Mihnea a scos vinul, noi am ales paharele: mari și-adânci. Dacă te uitai prin ele vedeai toată sufrageria, cu obiectele acoperite de cearșafuri: televizorul, radioul, scaunele, până și noptierele. Parcă se pregătea cineva să se mute. Mihnea mi-a observat mirarea. „Să nu se umple de praf.“ „Ca la țară...“, a zis Maria și nu greșea deloc. „Țăranul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
în când, privea peste umăr. Apoi a aprins lumina și-am tropăit cu toții într-o cameră mare, albă, cu miros de cherestea. Maria s-a apucat să caute păienjeni, tânărul Lupu și-a sprijinit umbrela de perete. Putea fi orice, sufragerie, dormitor, depozit. Becul oricum lumina chior, atârna de-un fir din tavan, ca la țară. Pe jos, un parchet de lemn decolorat. Parchet era mult spus, lemnul nu fusese prelucrat, se strângeau nodurile din scânduri, nimeni nu le rașchetase. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-ți prin lucruri. Unul dintre ei m-a și luat de gât, și nu ca să-mi verifice ganglionii.“ „Asta crezi tu că ai văzut. În realitate, casa-i la locul ei, în picioare, bine mersi. Până și Brutus e-n sufragerie, doarme liniștit pe dulap.“ „Nu te cred.“, am protestat, „E-o imensă tâmpenie ce spui. Pe Brutus eu l-am dus cu mâna mea la «Hanul cu Tei».“ „Știi că am view-cam-uri instalate peste tot în casă?“, a zâmbit Mihnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
casă?“, a zâmbit Mihnea. „Știu.“ „Și că filmează totul, în timp real?“ „Da.“ „Ia cască ochii-aici.“ Mi-a deschis un fișier și-a mărit imaginea. Obiectivul se mișca dintr-o parte în alta, dar camera era ușor de recunoscut: sufrageria lui Mihnea, noaptea. Inegalabilă, cu cearșafurile alea colosale peste fotolii. Jurai c-ai nimerit la reuniunea fantomelor. „E-ntreagă?“, s-a interesat el. „Pare.“, am convenit. „Acum, uite-aici.“ A apăsat pe-o altă tastă și imaginile s-au așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
l-a folosit.“, a explicat el. „Îngăduiți-mi să vă contrazic. Ați citit Jurnalul lui Sebastian?“ „Bineînțeles.“, i-a răspuns Maria. „Vă mai amintiți ce zice despre Camil?“ Până și eu îmi aminteam. Că era un megaloman, un strateg de sufragerie care alcătuia hărți de război și se visa-n locul ministrului, cu ele-n mână. Dar nici cu Sebastian nu mi-era rușine. Un ranchiunos: Eliade ratat, Camil grandoman, Eugen Ionescu scrântit, Noica aventurier. Toți îi miroseau urât. Chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
iubita, silind-o să-și petreacă mai bine de doi ani din viață cu propriul lobotomist. Hărțuită sexual și trepanată psihic, fetița mea se hotărâse-ntr-o bună zi să evadeze și, eliberându-se din laboratorul de inginerie genetică al sufrageriei, luase calea domiciliului părintesc. Abia acum, jubilau pițipoancele, Adina-și făcuse dreptate. „Ironic, amicul...“, a mârâit Mihnea. „N-ai fi zis, dacă te luai după caligrafie. Cine-i Adina?“ „O iubită de-a lui din Pitar Moș.“, am improvizat. „Una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
și le îneca într-o mică nevroză, de care mă feream, prefăcându-mă fie că n-o observ, fie că o respect. Când nu se mai putea, fugeam din casă. O găseam la întoarcere plângând, ascunsă în dormitor sau în sufragerie, în spatele unui fotoliu. Iarna, deșira unul din puloverele ei preferate, fir cu fir, ca Tonton. Acum chiar n-aveam unde să ies. „O să trecem și peste asta...“, am căutat s-o liniștesc. Uram scenele. Prietenii mei aruncau cu cărți, tigăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Spre deosebire de el, n-aveam nouă vieți, doar două, care nu se potriveau: una grăbită și mincinoasă, în care mimam că merg la serviciu, că-mi fac treaba bine și că mă integrez în decorul plin de chitanțe și bonuri al sufrageriei; alta moale și-adevărată, în care pierdeam vremea de dimineața până seara clocind singur la geam sau cu telecomanda în mână pe canapea. Mutai geamul în altă parte sau schimbai canalul și ieșea același lucru. Timpul trecea cu tot cu mine. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
apa Sâmbetei. Cât de mult mi-aș fi dorit să găsesc un roman fracturat, discontinuu, ca memoria adulților; o carte stroboscopică, în felii decupate și incomplete, cu straturi virtuale întinse peste viața de zi cu zi, pornind din creierul și sufrageria fiecăruia și ajungând în alte epoci și minți, până la a deveni de nerecunoscut. O poveste care să treacă prin același punct de mai multe ori și să iasă de fiecare dată altfel, ca un electron printr-o foaie de hârtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
calzi și înroșiți, ca un homar. Cum spuneam, începuturile simpaticei mele descoperiri de sine n-au avut loc nici pe străzi, nici în casa nu știu cărui prieten dornic să-și prezinte melcul tuturor celor interesați. Mă instalasem confortabil în fotoliul din sufragerie și, frunzărind Pif-ul din săptămâna respectivă, am dat peste un personaj nou, desenat în alb-negru: un indian musculos, cu pletele șiroind pe omoplați. Tipul vibra de masculinitate, totul pe el arăta viril și încordat, așa cum îi stă bine unui războinic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
un material textil comunist, nu postul străin de radio), oscioarele se transformau în ciolane, pielea albă, lăptoasă, creștea tot albă, lăptoasă. Mai descopereai și unele, puține ce-i drept, în care strălucea nebunia viitorului: mașini, dulapuri de haine, o firmă, sufragerii decapotabile, cu geamuri enorme, sticle de șampanie, sexul bărbaților ținut între aceleași două degete care-acum răsuceau creta colorată. Le întâlneai doar pe Calea Victoriei, lângă marile magazine, subțiri, nervoase, țăcănindu-ți pe retină cu tocurile lor perfide. Așa arăta pepiniera cartierului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Scăpasem de obsesia selectivității (un alibi solid pentru timiditate; dar asta rămâne între noi). Puteam fi mitocanul pe care de mult îmi doream să-l joc, individul necomplexat, cu destule defecte. De-aici încolo, orice combinație devenea posibilă. De la geamul sufrageriei mele, cuprindeam totul (sau măcar o parte din el). Nu fusesem înzestrat cu-o fereastră triplu panoramică și nici cu un creier luxuriant, care să-și întindă tentaculele prin jungla de tablă și beton a cartierului, dar nu mă socoteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
nu mă putea convinge că scenele pe care le trăiam împreună nu se mai petrecuseră și înainte; tocmai de-aia, nici nu puneam întrebări. Mă simțeam mândru, flatat: singurul actor al unei premiere eterne. Făceam sex printre albumele răsturnate în sufragerie, era o nebunie să simți sub palme paginile veline cu Munch și Dali, să te împreunezi între Van Gogh și Chagall și să-ți picure bărbăția peste Magritte sau Degas. N-aveam preferințe, totuși partidele cele mai bune se terminau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
parchetul laminat, în căldura și umiditatea reglată de senzori. Scaunele dormeau cuminți, fiecare cu epoca și prețul lui de catalog, iar covoarele franțuzești, arabe și persane agățate de pereți înghițeau orice sunet. Decorul îți întindea brațele, parcă tăiase cineva o sufragerie din muzeul Jacquemart-André și-o aruncase în Bucureștiul de beton ridicat de Nicolae Ceaușescu. Mai departe, trebuia să aluneci în alt secol, ca să poți povesti; în altă minte, ca să poți asculta. Întotdeauna fusesem convins că mi-am greșit epoca. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
canapea, pentru că altfel cu siguranță s-ar fi oprit, la fel ca încercările lui Fred Vasilescu de-a descifra scrisorile lui Ladima. Scrisorile de-acreditare ale Mariei lucrau puternic, convingător: meritau îngrijite cu răbdare și blândețe. Leneveam la mine în sufragerie, sub crengile unui brad imens, și nu ne mai rămânea decât un singur lucru de făcut: să verificăm încă o dată dacă ne potrivim la pat. Poate n-am spus-o atunci, poate asemenea cuvinte nu-și au rostul într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
dar nu strica să ai câteva zeci prin casă). Robineții erau verificați, să nu picure, două siguranțe zburaseră de la panoul electric, iar becul din bucătărie fusese deșurubat și înlocuit cu flacăra aragazului - ultima întindea un vârf de lumină și-n sufragerie. În casă mai locuia temporar o bunică, răpită iarna cu Dacia de la țară; după plecarea fiicei în State, bătrâna refuzase solemn să mai vină în apartamentul din Pajura, protestând simplu, dar categoric: „Nebunul mă ține pe-ntuneric!“ După ’89, domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
din tavan lipseau, iar televizorul zăcea pe covor, acoperit cu-o față de masă. Apartamentul nu mișca. Dacă totuși reușeai să intri, nu știai cum să plonjezi afară mai repede. Mirosea a gaz, sulf și closet, iar pe hol și în sufragerie te împiedicai de șisturile de praf și întuneric. De două ori pe an, doamna Matei uita apa deschisă (în baie sau bucătărie, după inspirație) și inunda apartamentul de dedesubt. De Crăciun, dispărea până după Anul Nou, nu știa nimeni dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ocupau demisolul și, printr-o extindere promptă, și scara blocului care ducea la ușa lor. Când se bumbăceau, auzea tot cartierul. Din când în când, soții Dorofte coborau și-o sfoară cu pungă, ca o nacelă prin dreptul geamului de la sufragerie. Cineva (unul din nepoți sau un vecin idiot și săritor) burdușea punga cu pâine luată de la colț și trăgea de două ori scurt de sfoară, anunțând achiziția. Făceau treaba asta reflex, de pe vremea lui nea’ Nicu. După semnal, nacela era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
povești duioase, topite pe fundul cănilor și-al memoriei. Nimeni nu se-oprea din povestit, vecinii se încurajau și râdeau afectuos, ca o mare familie sinceră, pe cale de dispariție. Colectivul mai ciocnea un păhărel, luminile rămâneau aprinse multă vreme în sufrageria lui tanti Aldea. Ne simțeam bine, complici, încărcați de-optimism. Dacă te nimereai ultimul, tanti Aldea își sufleca mânecile capotului și se-apuca să-ți spună despre vecini, conspirativ: „Suntem toți în procese, chemați pentru retrocedare. Se judecă de zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Mariei lipseau din jurnalul vieții noastre în Dorobanți, le învățasem cu timpul, observându-i expresia feței. Din colțurile cele mai iraționale ale imaginației ei, apăreau furnici și păienjeni, singurătatea și întunericul din care nu mai poți ieși, masa mare din sufragerie care se-apleacă peste tine și, împreună cu măsuța mică de la capul patului, te mușcă noaptea de picioare. Toate puteau fi rezolvate prin mijloacele științifice ale organizării imobiliare: geamurile se închideau, colțurile parchetului erau îndesate cu vată și bucăți de ziar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Deasupra tarabelor, acoperișurile ascuțite, instalate de meșteșugari încă din de la sfârșitul lui octombrie, se aliniau printre crengile de brad, ornate cu baloane și panglici. Ghirlandele de becuri în șapte-opt culori împodobeau fiecare căsuță: clipeau festiv, intermitent, ca-n Pajura în sufrageria domnului Dinu. Cu o zi înainte de Crăciun, se strângea totul și rămâneau doar hârtiile și-aroma de mirodenii. Aici, copilăria părea să fie la ea acasă, puțin alcoolizată, ca amintirile mele: mânile roșii, amorțite de frig; zăpada agățată în păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mergi împăcat mai departe. Era ca la Eroilor, pe străzile vechi, cu nume de doctori: te-ai fi așezat sub marchizele încărcate de frunze sau ai fi dat obloanele la o parte, doar ca să prinzi holul sau un colț de sufragerie. Dintr-unul din cartierele uitate ale Bucureștilor, scăpat de furia lui Ceaușescu, îmi adunasem grosul Pif-urilor: vizitasem biblioteca unei bătrânici și plecasem de-acolo cu trei sferturi din colecția nepotului. O plătisem de trei ori peste prețul pieței, dar asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]