1,146 matches
-
În ziua asta, totul mi-a mers cum nu se poate mai prost. M-am ridicat în coate și am văzut-o pe Sgsdgff îndepărtându-se cu spatele, trăgând de Jerry, care se opintea, ridicat în două labe. Zgarda îl sugruma și nu mai putea să latre. Atunci, ca ziua să nu se încheie și mai prost de atât, am privit în ochii lui Sdsgdff și am întrebat, cu o voce pe care nu mi-am recunoscut-o: - Cum te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mutându-și aici cartierul general. După moartea amazoanelor feministe, Frank Sun nu a mai luptat, preferând o postură defensivă. Știa că Mallami și Yaman Jo nu vor putea crea vreodată o alianță (mai ales că Jo i-a violat și sugrumat șerifului singura fiică), așa că nu se temea de un atac conjugat. A așteptat, încrezător în superioritatea forțelor sale, până când foamea îl va răzbi pe unul din cei doi. Putea într-adevăr să fie mândru. Controla toate intrările și ieșirile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Un accident, idiotule. Să-l arunce de pe pasarela de serviciu? Păi, dacă nu erai deja acolo sus, cum puteai să duci corpul sus, pe scara lui Iacob, dacă nu-l ridicai cu ceva? Și, pe lângă asta, cred că a fost sugrumată. Așa ceva nu poate părea un accident. — De unde știi... .? Vocea lui Sally se pierdu încetul cu încetul, acesta hotărându-se că nu ține neapărat să audă răspunsul. După ce dădu pe gât cel de-al doilea Bloody Mary, își aprinse o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
face o super scenă a nebuniei. Violet părea extrem de tulburată. Tocmai în acel moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă. Au! zise Tabitha, care începu să chicotească. Ai grijă, că mă sugrumi! Aceasta a fost ultima picătură. Violet, care-și înăbuși un hohot de plâns, se răsuci și se repezi către ușă. După un moment de ezitare, Sophie se duse după ea. — V-ați cam întrecut cu gluma, zise Hugo cu reproș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
directorul de scenă. Și cu mine. Noi facem parte din clubul bătrânilor supraviețuitori. Margery se lumină de îndată ce pronunță aceste cuvinte; părea că nu face nici o legătură între vechimea în muncă la teatrul Cross și posibilitatea ca o asemenea persoană să sugrume o fată oarecare și să-i facă vânt în canal. — Și Philip e aici de ceva vreme, adăugă ea. — Dar Ben? — A, numai de câțiva ani, cel mult. A venit aici imediat ce a absolvit universitatea. Am fost foarte mulțumită - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ceilalți, m-a zărit, în cele din urmă, lângă scară. Și-a croit drum prin mulțime până la mine. O tipă i-a trecut pe după gât un boa de pene, pe drum, chicotind către el, cu cochetărie. N-ai cum să sugrumi pe cineva cu un boa de pene; s-ar rupe. Ar trebui să se considere norocoasă. Te-ar tenta o plimbare cu mine, până la baie? zise Hugo, cu subînțeles. Am fost deja. Dar mulțumesc de ofertă. Chiar știi cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Altfel, având în vedere că lucrez aici, ar fi putut părea un pic suspect. Oricum, am avut o discuție foarte interesantă cu Philip. A fost floare la ureche, zise Ben, disprețuitor. De-a dreptul patetic. Avea o plăcere nebună să sugrume femei și când m-am confruntat cu el, a cedat imediat. I-a scăpat până si locul unde îi era ascuns corpul, vă vine să credeți? Așa că l-a dat afară pe adjunctul lui și am preluat eu slujba când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nedeterminate, de nedefinit, transformabile, o lume a Umbrelor, a pașilor, a șuierăturilor, a luptei și a întunericului. Șuierăturile și lupta cu draperia semnifică lupta cu Cerberul, cu șerpii de pe cele trei capete ale lui, o luptă ce îl sufocă, îl sugrumă, îl lasă fără realul subiectiv intrând mai apoi în realul potențial. Realul potențial nu îl mai acceptă pe Gavrilescu Orfeu, nu îl mai îngăduie, îl respinge, îi determină reîntoarcerea după „mușcatul din rodia Corei Persephonei”. Baba-Șibila îi dă o șansă
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
foarte mare, domnule. Dar pare foarte atașată de el. Îi tot spun să-l pună În camera de zi, dar Îi place să-l țină În bucătărie. Ca răzbunare, nu era cine știe ce, dar era totuși ceva. Vocea lui Patta era sugrumată. — În bucătărie? Da, mă bucur că-l considerați un loc ciudat unde să-l țină, domnule. Am să-i spun că și dumneavoastră credeți asta. Cred c-am să merg să văd ce a făcut Vianello. Avea câteva lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trecut. Până la urmă, Neil era un tip cumsecade. —E grozav! — Sigur că vei fi plătit cu mai puțin la oră. Asta ca o reflectare a angajamentului tău mai scăzut. Pe fața șefului a apărut o expresie vicleană. Hugo și-a sugrumat indignarea. Ticălosul! De când era la Dunn și Dustard, Hugo vânduse mai multe case decât era în stare să verifice un evaluator. Angajament mai scăzut? Cum de-și permitea Neil, bețivul și leneșul și... Cu toate astea, Hugo i-a mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu Tatuaj trase un fum. Purta un costum alb, impecabil, iar gulerul răsfrânt al cămășii lăsa să se vadă un lanț de aur gros, atât de mulat pe gâtul posesorului încât ai fi putut crede că posesorul intenționa să se sugrume, încetul cu încetul. Stinse țigara în scrumieră și își privi Rolex-ul pe care îl purta întotdeauna pe mâna dreaptă. Din mâneca hainei ieșea manșeta cămășii, strânsă de un buton strălucitor. - Mai stăm 10 minute, apoi intrăm la o șuetă! Sper
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de un saxofonist în cămașă înflorată. O Lucie care împărțea bezele cumpărătorilor, întrun hypermarket oarecare dintr-un orășel oarecare, aruncând din când în când priviri îngrijorate către ferestrele mari care lăsau să se vadă norii negri și fulgerele decise să sugrume cu gheare de foc întreaga lume. * Cursorul pâlpâi indiferent. Apoi reapărură cuvintele, iar laptopul continuă să scrie, cu toate că tastele rămâneau nemișcate. Din când în când, salvarea automată împiedica pierderea vreunei... idei. Dacă nu cumva însăși această ipoteză conform căreia un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
este mai presus de toate!... se auzi Iorgu murmurând în camera pustie. El îi simțea povara morții ei, care se agăța de el ca o ancoră ce amenința să-l tragă spre fundul unui hău întunecat, de teamă și regrete... Sugrumat de rămășițele scheletice ale vieții lui de altădată ce aruncau umbre macabre... Erau doar frânturi din trecut, amintiri dureroase care se agățau de el ca niște pânze de paianjen. Speranța, însă, era reală. Strălucea mai tare decât stelele care luminau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dar ca să ajung să cunosc măreția lui Dumnezeu ! Nu știu de ce mi-a fost dat acest dar, și Încă un dar și mai mare, acela de a putea vorbi cu Dumnezeu, și apoi luat Înapoi !.. spuse el cu o voce sugrumată de durere. Tremurând, Își scoase haina și Începu să o Împăturească cu mișcări febrile pe patul meu. mâna Îi tremura. — iartă-mă, spuse, dar trebuie să execut unul dintre ritua- lurile mele ca să mă pot liniști. Îl priveam Înmărmurită. Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dar ca să ajung să cunosc măreția lui Dumnezeu ! Nu știu de ce mi-a fost dat acest dar, și încă un dar și mai mare, acela de a putea vorbi cu Dumnezeu, și apoi luat înapoi !.. spuse el cu o voce sugrumată de durere. Tremurând, își scoase haina și începu să o împăturească cu mișcări febrile pe patul meu. mâna îi tremura. — Iartă-mă, spuse, dar trebuie să execut unul dintre ritualurile mele ca să mă pot liniști. Îl priveam înmărmurită. Nu văzusem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Își aveau rostul lor. CÎștigai sau pierdeai, totuna! Se spunea că spînzurații aveau, cînd Încă se mai zbăteau În frînghie, o ultimă ejaculare. O posibilă plăcere, mai presus de suferință. Un sfîrșit pe măsura Începutului, cînd existase pericolul să fie sugrumați de cordonul ombilical. Dar lumea nu pierea spînzurată, așteptînd un orgasm suprem. Thomas murise de mii de ori și tot de atîtea ori Înviase, juisînd: o singură dată nici nu murise, nici nu Înviase, cîteva momente fusese o legumă, la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot mai vrea, cum ți-am spus... O mănâncă în trup rău de tot, frate! Tainicele cărări ale iubirii - Deci te-a făcut fericit, omule! Nu ar trebui să... - Domnu’ doctor! Domnu’, veniți repede, vă rog! strigă Ofelia cu glasul sugrumat de emoție, deschizând cu mare grabă ușa. Iustin... acela... s-a trezit! Amândoi medicii au zvâcnit pur și simplu, intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă pat. Iustin era
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ar fi acum aici, în această clipă binecuvântată de bunul Dumnezeu... Tainicele cărări ale iubirii Aici s-a oprit doamna Luiza din vorbă și nu a mai putut continua din cauza unui moment de adâncă emoție și meditație, care i-a sugrumat vocea. Și-a revenit repede, s-a închinat smerită și a eliberat explozia de râs pe care o dorise mai devreme și pe care cu greu o stăpânise doar din dorința de a se explica. Abia atunci au înțeles Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
erau bulbucați, ca și aceia ai bătrânului, cu care semăna puțin, și avea de altfel aceeași mișcare moale a pleoapelor. Era îmbrăcată cu bluză de mătase neagră cu numeroase cerculețe, strânsă la gât cu o mare agrafă de os și sugrumată la mijloc cu un cordon de piele, în care se vedea, prinsă de un lănțișor, urechea unui cesuleț de aur. Doamna care juca table cu Pascalopol, în vreme ce ceilalți priveau, ridică o față scrutătoare și examină din cap până în picioare pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare. Un doctor trebuie să vadă viața cu ochi lipsiți de prejudicăți, și, ca s-o vadă așa, trebuie s-o cunoască. Tu trebuia să faci Literele. Ești un naiv poet." Felix își vîrî capul în plapumă și încercă să sugrume cu întunericul vedenia supărătoare. Pentru a o izgoni, se agăță cu voință de o imagine purificătoare. Numele "Isus" răsărindu-i în minte, aruncat de scurta apariție în penumbră a lui Simion, se strădui să-l cultive. Dar asociația interioară luă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-l socotea mai presus de ea. Felix se hotărî ca, pe dată ce-și va fi trecut examenele, să facă unele lecturi de documentare mai generală în domeniul vieții și să se scruteze mereu, spre a-și surprinde și sugruma orice impulsiune orgolioasă, și orice cruzime față de alții. Ca să nu uite, își luă caietul și scrise neted: " Voi căuta să fiu bun cu toată lumea și modest, și să-mi fac o educație de om. Voi fi ambițios, nu orgolios." Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
inși. Atmosfera era înăbușitoare, fiindcă un miros fetid venea din partea bolnavului. Otilia deschise geamul de perete. Vasiliad consultă pe bolnav cu superficialitate, îi luă pulsul, îl privi în ochi. Fața îi arăta neîncredere și plictiseală. - Ei? Vasiliade, ce zici? întrebă, sugrumat de curiozitate, Stănică. - Deocamdată n-am ce să zic. Să stea liniștit și dacă sepoate să i se pună o pungă de gheață la cap. Atacul n-a fost G. Călinescu violent, de vreme ce nu și-a pierdut cunoștința. Să vedem
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt soră! - Și dacă ești soră, ai vreun drept să mă epi... să mă epitropisești? - Am dreptul să te împiedic, dacă nu mai ești în toate mințile și faci prostii, învățat cine știe de cine. Moș Costache simți că se sugrumă. - Eu prost? Eu nu sunt în toate mințile? N-am eu voie săfac ce vreau în casa mea, cu lucrușoarele mele, nu pot eu să vând ce vreau și cui vreau? Tot am să vând, și casă, și lucruri, tot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al murdalîcului lor. Mahalagii își deșertară într-însa conținutul umblătorilor. Săpunarii, cadavrele mâțelor fripte. Măcelarii și tăbăcarii îmbunătățindu-și aruncarea la țintă, o aglomerară cu gogoloaiele resturilor putrezite ale îndeletnicirilor lor. Strat după strat, mormanele de gunoaie, moloz și cadavre, sugrumară deget după deget, gârlița miraculoasă, preschimbându- i - de pe la 1733 - renumele de Preacurată în ocara, din ce în ce mai adecvată, de Căcata. Bineînțeles că tot localnicii, prin murdăria lor veselă și insistentă, biruiseră. Iar de pe la 1837, prin astuparea și cicatrizarea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plină de învățături, una că-și trăgea în jos fustița prea scurtă și avea discuții interminabile cu unele profesoare pe această temă, alta socotea că rochița era prea lungă și de aia își încingea mijlocelul de credea că l-a sugrumat, una îl deranja cu un neg ascuns și câțiva pistrui extrem de bine aranjați, alta că era grăsuță, dar numai bună de mozolit, una că era prea drăguță și avea nasul borcănat, iar alta că-l avea mic și buzele prea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]