3,755 matches
-
riscul de suicid și patru apărări: regresia, compensarea, intelectualizarea și formația reacțională. Nu toate aceste relații sunt ușor de interpretat, însă în cazul compensării, relația cu riscul de suicid este lesne de înțeles. Este, într-adevăr, notoriu că riscul de suicid are o puternică legătură cu depresia. Or, după cum am văzut în capitolul 2 al acestei lucrări,compensarea este legată de experiența personală de pierdere sau de inadecvare. 4. Alte aplicațiitc "4. Alte aplicații" Un domeniu aparte în care mecanismele de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu această apărare activă. A nu putea să nu bei, să nu te droghezi, să nu mănânci (sau să mănânci), să nu te dedici cu totul jocurilor de noroc, sportului sau muncii, să nu te lași în voia tentativelor de suicid sau a sexualității sunt tot atâtea exemple în care comportamentul se erijează într-un adevărat stăpân, iar aceasta în mod repetat, transformându-i pe toți consumatorii excesivi în „sclavi ai cantității” (de M’Uzan, 1994). Apărarea maniacă ce vine să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
globală și fără discernământ. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Tabloul poate părea cam sumbru: „În adolescență, unele momente de cvasinebunie, adică aflate în raport cu anumite angoase de fragmentare, sunt la baza unor acte defensive și repetitive având drept consecință distrugerea: suicidul, desocializarea, automutilarea, ingerarea de substanțe toxice, orgasmul foamei” (Arnoux, 1990). Mai putem vorbi oare despre niște mecanisme de apărare? Nu avem de-a face mai degrabă cu aspecte patologice? Evident, este vorba despre niște conduite cu grad pronunțat de risc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1976). Ne gândim aici la toate problematicile corporale ca anorexia, bulimia sau conduitele de dependență. „Am luat acest produs deoarece voiam să fiu sigur că mă distrug într-adevăr pe dinăuntru”, spune un toxicoman care evocă ultima sa tentativă de suicid prin ingestia de permanganat de potasiu, echivalent ca efect cu soda caustică (Chartier, 1993). Pulsiunea de moarte atacă aici de la rădăcină activitatea de încorporare. Distincția între introiecția în eu și introiecția în supraeu (Heimann, 1952/1980) permite detectarea diferitelor patologii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Le Complexe de castration, PUF, Paris. Greenacre P. (1958), „Toward an understanding of the physical nucleus of some defence reactions”, International Journal of Psycho-Analysis, 39, 69-76. Greenson R. (1967/1977), Techniques et pratiques de la psychanalyse, PUF, Paris. Greenwald D.J. (1991), Suicide and Violence Risk: Predictors of Aggressive Expression, teză de doctorat, Fordham University, New York. Grotjahn M. (1949), „Laughter in psychoanalysis”, Samiksa (Journal of the Indian Psycho-Analytic Society), 3, 76-82. Guichardière M.-F. și Péchoux R. (1968), „38 villages de femmes schizophrènes
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
R., Kellerman H. și Conte H.R. (1979), „The structural theory of ego defenses and emotions”, in C.E. Izard (ed.), Emotions in Personality and Psychopathology, Plenum Press, New York. Plutchik R., Van Praag H.M., Conte H.R. și Picard S. (1989), „Correlates of suicide and violence risk: I. The suicide risk measure”, Comprehensive Psychiatry, 30, 296-302. Poliakof L. (1964), Auschwitz, Julliard, Paris. Porret J.-M. (1994), La Consignation du sublimable, PUF, Paris. Presberg B.A. și Kibel H.D. (1994), „Confronting death: group psychotherapy with
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1979), „The structural theory of ego defenses and emotions”, in C.E. Izard (ed.), Emotions in Personality and Psychopathology, Plenum Press, New York. Plutchik R., Van Praag H.M., Conte H.R. și Picard S. (1989), „Correlates of suicide and violence risk: I. The suicide risk measure”, Comprehensive Psychiatry, 30, 296-302. Poliakof L. (1964), Auschwitz, Julliard, Paris. Porret J.-M. (1994), La Consignation du sublimable, PUF, Paris. Presberg B.A. și Kibel H.D. (1994), „Confronting death: group psychotherapy with terminally ill individuals”, Group, 18 (1
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fost „tovarăș” pe drum, nu-i acorda nici o atenție, tratându-l ca pe un mort. Dosarul adunat și comentat de Klauck, ibid., pp.129-134. Caroline F. Whelan construiește o ipoteză interesantă asupra episodului morții lui Iuda, așa cum Îl „construiește” Matei: „Suicide in the Ancient World. A Re-examination of Mattew 27,3-10”, În Laval théologique et philosophique nr. 49, 1993, pp. 505-522. Whelan atrage atenția că Matei pune față În față două personaje complementare: Petru și Iuda. Petru e părăsit imediat după
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
singur și părăsit. Existența i se pare a fi lipsită de sens. El renunță cu ușurință la oricare altă experiență vitală, considerând-o inutilă. Experiența vitală a durerii se Înscrie În existența individuală. Ea poate duce la disperare sau la suicid, sau dimpotrivă la conduite de refugiu (dependență de alcool, de analgezice sau psihotranchilizanteă, precum și la alte forme de dependență și regresiune. Pentru că este o amenințare vitală și o suferință cu caracter complex, omul caută să Înlăture durerea, inventând remedii cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
viața și persoana mea nu vor mai avea, În final, nici un sens. Existența mea devine absolut inutilă pentru mine. Disperarea și izolarea sunt formele grave ale chinului interior, fizic, sufletesc și moral, care mă duc la adoptarea soluției absurde a suicidului. Viața nu mai are nici un rost, dacă eu nu mai Însemn nimic. În acest caz, sinuciderea este singura soluție. Referitor la aceasta, Boetius scrie următoarele (De consolatione philosophieă Moartea e bună când nu Întrerupe o viață frumoasă, Când a venit
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mijloace: imagine, sexualitate și violență. Din nefericire, nici una dintre acestea nu duc nicăieri, nu-i răspund Întrebărilor sale, Întrucât rămân la nivelul exterior al formalului. Ele nu-i pot aduce omului o satisfacție interioară. Neliniștea spirituală, faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu duc nicăieri, nu-i răspund Întrebărilor sale, Întrucât rămân la nivelul exterior al formalului. Ele nu-i pot aduce omului o satisfacție interioară. Neliniștea spirituală, faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Ele nu-i pot aduce omului o satisfacție interioară. Neliniștea spirituală, faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă, suicidul este, În primul rând, o opțiune a persoanei, ca un act de refuz al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu-i pot aduce omului o satisfacție interioară. Neliniștea spirituală, faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă, suicidul este, În primul rând, o opțiune a persoanei, ca un act de refuz al vieții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă, suicidul este, În primul rând, o opțiune a persoanei, ca un act de refuz al vieții proprii. Este o decizie deliberată, În cazul lui Faust, și un gest al disperării omului modern, care se Întreabă dacă viața merită sau nu să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În cazul lui Faust, și un gest al disperării omului modern, care se Întreabă dacă viața merită sau nu să fie trăită (A. Camusă. În fiecare gest suicidar trebuie să vedem persoana și motivele care au dus la acesta. Istoria suicidului este intim legată de istoria omului și poate fi considerat, În multe privințe, un indicator prețios al vieții individuale, sufletești, morale și spirituale a persoanei umane. Asupra acestui aspect vom reveni. Originea și sfârșitul reprezintă o delimitare ontologică a limitelor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
reprezintă o delimitare ontologică a limitelor vieții. Între origine și sfârșit trebuie să existe o Înlănțuire logică, un sens Înțeles și acceptat de către om. Numai atunci, și numai În acest fel, viața poate fi acceptată și, o dată cu ea, și destinul. Suicidul este tocmai acest conflict sufletesc, moral și spiritual, dintre origine și sfârșit. Omul angoasat nu mai este capabil de a spera, de a delimita, de a Înțelege sensul complementar al originii și cel al sfârșitului său. El le confundă sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
angoasat, se eliberează, protestând sau refuzând o viață absurdă. Viața Încetează de a mai fi o sursă de plăceri, de stimuli pozitivi. În plus, persoana nu va mai avea unde și pentru ce să construiască sau să-și proiecteze idealuri. Suicidul reprezintă Închiderea sau blocarea transcendenței. Aceasta este problematica care Închide omul modern În limitele sale, transformând Însăși natura sa fundamentală. Persoana-limită Așa cum, prin situații-limită, Înțelegem acele situații de viață care Închid perspectivele ontologice ale individului, trebuie să acceptăm faptul că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dar și unul de tip activ, interior (speranța schimbării, acțiuni intelectuale, refugiul În credința religioasă etcă. Una dintre formele care pot fi considerate, din punct de vedere simbolic, conduite de refugiu sau de fugă, de ieșire din situațiile Închise, este suicidul. În aceste cazuri, suicidul are semnificația unei ieșiri din situație. El nu urmărește moartea individului, ci eliberarea acestuia din limitele unei vieții inacceptabile. Dar, În mod paradoxal, a fi o persoană-limită este și o inedită experiență sufletească și morală, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tip activ, interior (speranța schimbării, acțiuni intelectuale, refugiul În credința religioasă etcă. Una dintre formele care pot fi considerate, din punct de vedere simbolic, conduite de refugiu sau de fugă, de ieșire din situațiile Închise, este suicidul. În aceste cazuri, suicidul are semnificația unei ieșiri din situație. El nu urmărește moartea individului, ci eliberarea acestuia din limitele unei vieții inacceptabile. Dar, În mod paradoxal, a fi o persoană-limită este și o inedită experiență sufletească și morală, care deschide perspective noi, necunoscute
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În crizele de angoasă, În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și ca sentiment. Dar omul refuză singurătatea, atunci când nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai mult chiar Îl justifică raportându-l fie la o „cauză declanșatoare”, fie În vederea realizării unui „scop (considerat de elă util”. Indiferent Însă de natura lor morală și de intenția care le determină (acte filantropice, acte de răzbunare, acte de suicid sau crimă, acte de eroism, de sacrificiu etc.Ă, toate „acțiunile psihologice” au În centrul lor o „justificare morală” care Încearcă să le dea o legitimitate și prin aceasta să obțină aprobarea și susținerea celorlalți, precum și În conformitate cu normele și legile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de a fi văzut” sau de „faptul de a fi privit”, este și fuga din fața celuilalt, „faptul de a te ascunde”, de „a te face nevăzut” după ce ai Înfăptuit o acțiune psihomorală negativă, reprobabilă (furt, minciună, calomnie, intrigă, viol, crimă, suicid etc.Ă. Cauți să dispari. Să nu mai apari „În fața” sau „Înaintea ochilor” celui pe care l-ai prejudiciat prin acțiunile tale negative. În mod egal Însă, cauți privirea celui de la care aștepți să primești Înțelegere, iubire, afecțiune, sprijin. Îl
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În prezent. Intervine o stare de depresie, deznădejde, anxietate difuză. De multe ori, personalitățile cu un Eu puternic din punct de vedere moral refuză această situație, pe care o consideră umilitoare, dezonorantă, și apelează, ca un ultim gest, la soluția suicidului, pe care-l consideră o „ieșire onorabilă” dintr-o situație inacceptabilă de viață. În aceste circumstanțe suicidul este acceptat și Înțeles ca o datorie morală. Asemenea cazuri ne sunt furnizate de istorie (Cato din Utica, Seneca, Petronius, Germanicusă. Refuzul stării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
puternic din punct de vedere moral refuză această situație, pe care o consideră umilitoare, dezonorantă, și apelează, ca un ultim gest, la soluția suicidului, pe care-l consideră o „ieșire onorabilă” dintr-o situație inacceptabilă de viață. În aceste circumstanțe suicidul este acceptat și Înțeles ca o datorie morală. Asemenea cazuri ne sunt furnizate de istorie (Cato din Utica, Seneca, Petronius, Germanicusă. Refuzul stării de dependență nu trebuie condamnat. Este, În mod firesc, decizia fiecărei persoane, apelează În mod liber, conform cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]