842 matches
-
centrale 3 Titluri de creanță de tip Pfandbrief (emisiuni Jumbo) 4 Titluri de creanță emise de instituții de credit Titluri de creanță ale agențiilor 5 Titluri de creanță emise de întreprinderi sau alți emitenți 5 Titluri de creanță ale organismelor supranaționale 1 În general, clasificarea pe emitenți determină categoria de lichiditate. Totuși, toate titlurile de creanță garantate de active sunt incluse în categoria IV, indiferent de clasificarea emitentului, iar titlurile de creanță de tip Pfandbrief (emisiuni Jumbo) sunt incluse în categoria
jrc6043as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91215_a_92002]
-
pot fi găsite pe pagina de internet a BCE (www.ecb.int). 46 Exprimate în această monedă sau în monedele naționale la valoarea euro. 47 Cerința ca entitatea emitentă să se afle în SEE nu se aplică instituțiilor internaționale sau supranaționale. 48 JO L 141, 11.06.1993, p. 27. 49 Titlurile de creanță emise de instituțiile de credit care nu respectă strict criteriile stabilite în art. 22 alin. (4) din Directiva Consiliului 85/611/CEE din 20 decembrie 1985 privind
jrc6043as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91215_a_92002]
-
la luptă au fost conduse de Nikolai Stepulov. La 6 august 1940, Estonia a fost anexată ilegal de Uniunea Sovietică sub numele de RSS Estonă. Prevederile constituției estone ce impuneau un referendum popular pentru a hotărî aderarea la un organism supranațional au fost ignorate. În schimb, votul pentru intrarea în URSS a fost decis de parlamentarii aleși în scrutinul falsificat cu o lună în urmă, sub ocupație sovietică. Cei care nu și-au făcut „datoria politică” de a vota pentru intrarea
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
guvernul Belarusului a declarat această afirmație „departe de realitate”. Belarus și Rusia sunt parteneri comerciali și aliați diplomatici de la destrămarea Uniunii Sovietice. Belarusul depinde de Rusia în ce privește importurile de materii prime și ca piață de export. Uniunea Rusia-Belarus, o confederație supranațională, a fost înființată printr-o serie de tratate în perioada 1996-99, și are ca scop formarea unei uniuni monetare, drepturi egale, cetățenie unică, și politică externă și de apărare comună. Viitorul acestei uniuni rămâne însă incert, din cauza întârzierilor repetate ale
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
la următoarele: regulile de concurență, proprietatea intelectuală, sejurul temporar al oamenilor de afaceri, anumite aspecte privitoare la protecția mediului. Constatări: • NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergură. • Model de cooperare de tip interguvernamental, fără a avea organisme supranaționale. • Nu are idee naturala politică. O incursiune în istoria relativ recentă a relațiilor intra-nord-americane evidențiază că NAFTA este, într-un fel, o urmare firească a credinței nestrămutate în forța comerțului și investițiilor libere. NAFTA apare ca o abordare modernă și
Acordul Nord-American de Comerț Liber () [Corola-website/Science/302998_a_304327]
-
instituită prin Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992. Deși cele trei Comunități prezentau caractere generale comune, acestea au fost instituite prin tratate distincte, fiecare având propriul său regim juridic. În ceea ce privește sistemul instituțional, Tratatul CECO a creat instituții majoritar supranaționale: Ĩnalta Autoritate, Consiliul de Miniștri , Adunarea parlamentară și Curtea de Justiție. Asemeni modelului federalist, sistemul instituțional era format din organe superioare celor din statele membre, având competența de a reglementa direct situația juridică a statelor și a întreprinderilor din industria
Istoria Uniunii Europene () [Corola-website/Science/303023_a_304352]
-
Adunare și o Curte de Justiție. Anumite instituții, respectiv Curtea de Justiție a Comunităților Europene și Adunarea parlamentară deveneau comune CECO, CEE și CEEA. Fiecare comunitate avea însă propria Comisie și propriul Consiliu, din considerente care țineau de atenuarea elementului supranațional. Această situație va dura până în 1967 când va intra în vigoare Tratatul instituind un Consiliu unic și o Comisie unică a Comunităților Europene. Declarația Ministrului francez al afacerilor externe, Robert Shuman, de la 9 mai 1950 a reprezentat un veritabil plan
Istoria Uniunii Europene () [Corola-website/Science/303023_a_304352]
-
lui Jean Monnet. Acesta a creat în 1945 planul de revitalizare a industriei și economiei franceze prin controlul asupra producției germane de cărbune și oțel. În concret Franța propunea punerea în comun a acestor producții sub gestiunea unei autorități comune, supranaționale și independente, în cadrul unei organizații deschise și altor state europene, în vederea obținerii unor soluții comune. Elementul novator, în comparație cu celelalte organizații ale epocii îl reprezenta integrarea „o nouă formă de fuziune, într-un ansamblu a părților componente care pierd în anumite
Istoria Uniunii Europene () [Corola-website/Science/303023_a_304352]
-
stat sau de guvern al statelor UE aveau loc în februarie și iulie 1961 ( în Paris și Bonn). Acestea erau summit-uri informale a liderilor Comunității Europene și au fost inițiate din cauza resentimentelor președintelui francez Charles de Gaulle față de instituțiile supranaționale (Comisia Europeană) care dominau procesul de integrare. Primul summit important a fost ținut după plecarea lui Charles de Gaulle la Haga în 1969, unde a s-a ajuns la un acord referitor la admiterea Marii Britanii în Comunitate și inițierea de
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
schimbarea sistemului de vot prin Clauza Passerelle. Deși Consiliul European nu are puteri legislative, sub procedura de urgență, un stat învins la vot în Consiliul de Miniștri poate transmite spre votare legislația către Consiliul European. Având putere peste organismele executive supranaționale ale UE, alături de alte puteri, Consiliul European a fost deschis de unii ca fiind „cea mai mare autoritate” a Uniunii. Consiliul European este format din liderii de stat sau de guvern a statelor membre, alături de Președinte și de Președintele Comisiei
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
1950, Coudenhove-Kalergi devine primul laureat al Premiului Carol cel Mare pentru contribuția sa la promovarea ideii europene. Totodată, Coudenhove-Kalergi se apropie în această perioadă de generalul de Gaulle, care pleda pentru o Europă a Națiunilor contrar ideii unei Europe federale supranaționale promovate de Jean Monnet. În 1965 el părăsește Mișcarea Europeană care, în campania prezidențială din acel an s-a opus lui de Gaulle, sprijinindu-l pe François Mitterrand. Oleg Serebrian, "Coudenhove-Kalergi și geopolitica unității europene", în "Politică și geopolitică", Editura
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
pentru Uniunea Europeană. Unii cercetători au respins ideea că Uniunea Europeană ar reprezenta un superspațiu conform definiției lui Carl Schmitt. Spre deosebire de imaginea lui Carl Schmitt, Europa nu ar fi un spațiu în care economia, tehnica și administrația s-ar supune unui primat supranațional. De asemenea, statul nu ar deveni inutil în cadrul procesului de integrare europeană ci ar constitui o precondiție esențială a integrării. Critica lui Alexander Proelß a fost elaborată mai puțin pentru a-l combate pe Carl Schmitt și mai mult pentru
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de evitare a conflictelor, care ar trebui să asigure existența Uniunii în pofida unor poziții extrem de divergente (de exemplu cele cu privire la constituția europeană). De aceea, specialistul în drept european Hans-Peter Folz arată: "În concluzie putem stabili că, în toate elementele ei supranaționale importante, Uniunea este marcată de conflictele dintre Uniune și statele componente. Modelul de Uniune conceput de Schmitt este perfect aplicabil la Uniunea Europeană și raportul dintre Uniune și statele membre este descris perfect." În același timp, după analiza lui Schmitt, statele
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
anumite domenii politice statele membre ale UE acționează în mod interguvernamental, adică iau decizii comune în calitate de stare suverane. În alte domenii statele și-au transferat complet sau parțial Uniunii Europene competența legislativă, astfel încât UE reprezintă în această sferă o instituție supranațională. Uniunea Europeană nu este deci un subiect originar de drept internațional, deoarece ea nu-și poate crea o proprie ordine juridică, ci este un subiect derivat de drept internațional, al cărui competență rezultă din transferul drepturilor de suveranitate ale statelor membre
Sistemul politic al Uniunii Europene () [Corola-website/Science/302416_a_303745]
-
fizice, privite individual, sau diverse entități sociale, cu excepția oricăror structuri statale. . Literatura de specialitate clasifică drepturile protejate prin Convenție în două mari categorii: drepturi inalienabile ale persoanei umane și respectiv drepturi condiționale. Această convenție stabilește pentru țările parte un control supranațional al drepturilor omului. Procedura foarte complexă se organizează în jurul a două instanțe: Numărul reclamațiilor continuă crească: în 1981, 404 în fața comisiei; în 1992, 1861; cât privește numărul de sentințe date de Curte, el crește de la 2 în 1975, la 7
Convenția Europeană a Drepturilor Omului () [Corola-website/Science/302993_a_304322]
-
astfel, rolul Curții Europene de Justiție se arăta extrem de important. Implicații teoretice ale acestui tratat: odată cu piața comună se naște societatea civilă europeană. Statul nu mai este subiectul suveran pe propriul teritoriu întrucât piața comună trebuie să funcționeze pe dimensiunea supranațională, doar așa poate fi eficientă. Astfel iese în evidență primatul dreptului comunitar asupra dreptului național. Totodată spectrul CEE este mai larg decât CECO, care avea în centru ideea de pace între Franța și Germania. În același timp, Marea Britanie refuza intrarea
Tratatul de la Roma () [Corola-website/Science/299486_a_300815]
-
de ani. În consecință, CECO a încetat să existe la 23 iulie 2002, iar responsabilitățile și bunurile sale au fost preluate de CE. Spre deosebire de cealalta organizație europeană creată în 1949 după model interguvernamental (Consiliul Europei), CECO a fost creată ca organizație supranaționala. Ca prim-ministru și ministru de externe, Schuman, a contribuit la transformarea politică franceză departe de politică gaullista de ocupație permanentă sau de control a unor părți din teritoriul german, cum ar fi Ruhr sau Saar. În ciuda ultra-naționalistilor de opoziție
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
cunoscută mai târziu că Ziua Europei), a avut loc după două ședințe de cabinet, propunerea a devenit politică franceză guvernamentală. Franța a fost astfel primul guvern care a fost de acord să împartă suveranitatea și să crească într-o Comunitate supranaționala. Această decizie a fost bazată pe un text, scris și editat de prietenul și colegul lui Schuman, avocatul Ministrului de Externe, Paul Reuter și cu ajutorul lui Jean Monnet și directorul de cabinet al lui Schuman sau de cabinet, Bernard Clappier
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
pentru o țară la război, astfel încât punerea în comun a acestor resurse între două țări dușmane a fost văzut mai mult decat simbolic. Schuman a văzut decizia guvernului francez cu privire la propunerea sa, că primul exemplu a unei comunități democratice și supranaționale, o nouă dezvoltare în istoria lumii. Planul a fost, de asemenea, considerat de unii, cum ar fi Monnet, ca un prim pas spre o Federeratie Europeană. Declarația lui Schuman care a creat CECO are diferite scopuri : În primul rând, a
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
Orice acțiune întreprinsă trebuie să se referă, în primul rând la aceste două țări. » Inustriile cărbunelui și oțelului fiind esențiale pentru producția de muniții, Schuman credea că prin unirea acestor două industrii în Franța și Germania în cadrul unui sistem inovator supranațional, care a inclus, de asemenea, un anti-cartel el ar putea "face războiul, nu numai de neconceput, dar practic imposibil. " în continuare, scopul lui Schuman a fost În Germania de Vest, Schuman păstrat contacte apropiate cu noua generație de politicieni democratici
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
imposibil. " în continuare, scopul lui Schuman a fost În Germania de Vest, Schuman păstrat contacte apropiate cu noua generație de politicieni democratici. Karl Arnold, prim-ministrul Renania de Nord-Westfalia, a dat o serie de discursuri și emisiuni cu tema comunității supranaționale de cărbune și fier, în același timp ce Robert Schuman a început să propună această comunitate în 1948 și 1949. Partidul Social-Democrat din Germania, în ciuda sprijinului din partea sindicatelor și socialiștii din Europa, a decis că se va opune planului Schuman
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
de la Paris, care a stabilit CECO a fost semnat la 18 aprilie 1951 de către "cele șase interior": Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Țările de Jos. CECO a fost prima organizație internațională care s-a bazat pe principii supranaționale și a fost, prin instituirea unei piețe comune pentru cărbune și oțel, destinată să extindă economia, creșterea forței de muncă, și să ridice nivelul de trai în cadrul Comunității. Piața, era de asemenea destinată, să raționalizeze progresiv distribuția producției la nivel
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
comun acord de guvernele naționale, acționând împreună, membrii și-au luat angajamentul să nu reprezinte interesul lor național și au făcut un jurământ de a apăra interesele generale ale Comunității în ansamblul său. Princiupiul inovației Autorității a fost caracterul sau supranațional. Ea a avut o arie largă de competență pentru a asigura că obiectivele tratatului au fost îndeplinite și că piața comună a funcționat fără probleme. Înaltă Autoritatea ar putea emite trei tipuri de instrumente juridice: decizii, legi care au fost
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
primăriile din România. Această formulă de „conlocuire” politică, care există în multe țări parlamentare, și în care guvernul și președintele reprezintă tabere politice opuse, permite trecerea unei țări prin criza economică internațională într-o poziție de compromis între exigențele instanțelor supranaționale (OMC, FMI, Banca mondială, UE, față de care răspunde Președintele) și nemulțumirea populației (față de care răspund Parlamentul, Senatul și Guvernul). Dar poziția este instabilă și „conlocuirea” este o formulă conflictuală, cu perioade de suspendare a președintelui ales și de guvernare prin
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
origine, o concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și roman, care promova ideea "„cetățeniei universale”". Prin extensie, termenul desemnează ideea care neagă concepte precum suveranitatea națională, națiunea, patriotismul sau etnicitatea și pledează pentru creearea unei societăți globale și supranaționale. O persoană care aderă la ideea de cosmopolitism se numește cosmopolit. ul se poate afirma pe mai multe planuri. El poate avea la origine ideea de guvern global sau se poate referi doar la relațiile morale, economice sau politice dintre
Cosmopolitism () [Corola-website/Science/309260_a_310589]