4,234 matches
-
și zâmbind răutăcios, el se apropie de Eisenberg și, trecându-și degetele albe și imense pe după cureaua acestuia și trăgându-l spre sine, îi spuse sau îl întrebă ceva în șoaptă. În primele minute care au urmat, am simțit o surdă antipatie pentru Stein. Dar această antipatie a trecut repede. Mă gândeam ce s-ar fi întâmplat dacă, atunci, în pauză, când a venit la liceu mama mea ca să-mi aducă plicul și când eu, procedând exact ca Stein, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
chiuvetă, răpăia strident. Zgomotele pe care le percepeam mă iritau atât de mult, încât, pentru a mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată, începui să urlu la dădacă. Robinetul se opri pe dată. N-am auzit papucii ei pe coridor, așa că, atunci când, brusc și fără zgomot, dădaca a apărut în cameră, mi-am spus că a ajuns acolo zburând. Dar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Fața ei de femeie bătrână, mică și galbenă ca frunza toamnei, era îngrijorată și supărată. - Dar cu tine ce-i, băbătie, umbli în pâslari în plină vară? o întrebai eu, fără să ridic capul și simțind cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea cu glas rugător, apoi adăugă plină de interes, de asta m-ai chemat? Dând din cap mustrător și acoperindu-și gura cu palma, dădaca mă privea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
glasul meu. E ceva stins, ceva care iese cu o bucurie trudnică printre buzele mele strânse. - Poate vrei ceva, mă întreabă Mik. Dau din cap, simt că mișcările sunt mai libere, mai ușor de executat. Nu mai încerc iritarea aceea surdă, ci un nou acces de bucurie. Mik mă ia de mână; mă ridic și încep să merg. La început e cam greu. Mă tem să nu lunec și să nu cad ca un om foarte slăbit care calcă pe gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mișcări smucite, și atunci mi-e greu să mă opresc: pe stradă, cu Mik, a fost greu să fac doar primii pași, apoi totul a început să se miște convulsiv; picioarele pășeau nebune, parcă sub șoc electric, iar iritarea mea surdă creștea demențial când se întâmpla să-mi apară în față vreun trecător; mi-era frică s-o iau la stânga sau la dreapta ca să nu-l răstorn pe trecător sau să nu cad eu însumi, dar nici nu eram în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îi ridica stomacul în gât, iar el se străduia în continuare fără succes să se ridice de jos. Auzi pași ce alergau în jurul său, după care, se scufundă în beznă. Se trezise la spital, în salonul de terapie intensivă. Durerea surdă în piept nu-i dădea voie să se miște. Probabil că gemuse fără să-și dea seama, pentru că o asistentă apăru repede lângă el ca să îi verifice cateterul înfipt în vena de la mâna dreaptă. Îi pusese dosul palmei pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din ardezie de sub picioare lor. O strânse pe Ileana lângă el, trăgând-o mai pe margine, încercând s-o ferească de atingerea lor. Dinspre pontonul rămas acum în urmă, i se păru că aude zgomote înfundate. Un fel de râcâit surd răzbătea de acolo, ca și cum cineva zgâria lemnul. Nu știa dacă din cauza frigului ori poate de emoție, un fior îl străbătu din cap până-n picioare. Deși mergeau foarte repede, pașii lor se auzeau înfundat din cauza negurii ce deja le cuprindea picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sub ceafa bătrânului, ridicându-i capul și lovindu-l ușor peste obraji. Calistrat! îl strigă Toma, zgâlțâindu-l ușor. Ei, Moș Calistrat, s-a terminat, bestia a plecat, revino-ți! No, nu-i nevoie să strigi, șopti bătrânul, nu sunt surd, Cristi. Surprins, inspectorul era cât pe ce să-i scape capul de pe brațe. Ochii moșului erau larg deschiși, privindu-l lung. Însă nu asta îl nedumerise. Pentru prima dată Calistrat îi spusese pe nume, în sfârșit, acel enervant "băiete" dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar nu apucă să facă mai mult de jumătate de pas înainte ca suflul să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de asta, aude un geamăt, un huruit surd în măruntaiele muntelui. Stâncile sfărâmate se ridicară puțin în aer, după care se prăbușiră la vale peste intrarea în peșteră și peste trupul inspectorului Cristian Toma. 24 Biserica Sfântul Gheorghe din Baia de Sus se afla la marginea de est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luă la fugă. Nici el nu știa încotro, oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii doi pași, simți cum tălpile îi alunecă pe pietrele de pe jos și căzu la pământ. Cu un huruit surd, grohotișul mărunt se pusese în mișcare. Întregul versant o luase la vale, târându-l și pe Cristian odată cu el. Deși știa că nu face bine, pentru că fiecare mișcare amplifica și mai mult alunecarea pietrișului, începu să dea din mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îngustă ce continua în adânc. Ridică mâna în dreptul ei. Un curent rece răzbătea de acolo. Atinse apoi ușor stânca cu palmele. Piatra vibra ușor iar el își trase repede mâinile înapoi. Ceva se agita dincolo de stânca dură. Totodată, un vaier surd se rostogoli spre el, ca și cum întreg muntele gemea. O teamă fără margini îl învălui dintr-o dată. Acolo, în măruntaiele muntelui, era ceva care venea spre el, ceva ce nu voia decât să-l consume. Nu mai stătu pe gânduri, sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În coșciug, ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al cîinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat cîte un paragraf, iar fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Încremenite, rîurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpînirea lumii va fi curînd adus la cunoștința omenirii oarbe și surde. Conform declarației lui P. Petrovici Stepanov, fost procuror al sinodului moscovit, fost consilier de palat etc., declarație dată sub jurămînt În 19 aprilie 1927 la Stari Futog, acesta ar fi avut În mîinile sale manuscrisul cărții de la sfîrșitul secolului trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
SÎnteți colecționar? — Ceva cam pe-acolo. — Mai aveți și alte cărți de Carax? — Le-am avut cîndva. Julián Carax e specialitatea mea, Daniel. Cutreier lumea căutîndu-i cărțile. — Dar ce faceți cu ele, dacă nu le citiți? Străinul emise un sunet surd, agonic. Au trecut cîteva secunde pînă mi-am dat seama că rîdea. — Singurul lucru care trebuie făcut cu ele, Daniel, replică el. Soase atunci o cutie de chibrituri din buzunar. Luă unul și-l aprinse. Flacăra Îi lumină pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu ochi buni ocazionalele lui escapade nocturne etalînd perucă, zulufi și rochie cu buline. — Vorbiți de parcă ar fi răposat, spuse cu teamă Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia cu mama lui, octogenară și complet surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și faimoasă Întrucît slobozea niște vîntozități de uragan care făceau să se prăbușească năucite vrăbiuțele din balcon. Nici nu-și Închipuia Pepita că Federico al ei - continuă profesorul - Își petrecuse noaptea Într-o celulă Împuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
existat niciodată limită de vârstă, Să nu vă audă diavolul, domnule ministru, Diavolul are auzul atât de bun că nu are nevoie să i se spună lucrurile cu voce tare, Atunci să ne păzească dumnezeu, N-are rost, ăla e surd din naștere. Așa s-a terminat conversația clarificatoare și scânteietoare dintre ministrul de interne și primar, după ce s-au duelat în puncte de vedere, argumente și opinii care, cu maximă probabilitate, trebuie să-l fi dezorientat pe cititor, deja cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prezenți nici la traversarea mării roșii pe uscat, și toată lumea jură că faptul s-a petrecut aievea. În ceea ce îl privește pe ministrul de interne, trebuie să se fi observat că în cuirasa de războinic viteaz pe care, în lupta surdă cu ministrul apărării, se străduiește s-o expună, există ca un fel de fisură subtilă sau, ca să vorbim popular, o crăpătură pe unde poți să bagi degetul. Dacă nu era așa, n-ar fi trebuit să asistăm la eșecurile succesive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acest dialog, că, deși intrările au fost ca ale unui leu, ieșirile au fost ca ale unei mârțoage, ca să nu spunem ceva mai rău, a se vedea, de exemplu, lipsa de respect demonstrată când a afirmat categoric că dumnezeu e surd din născare. În ceea ce îl privește pe primar, folosind cuvintele ministrului de interne, ne bucură să constatăm că a văzut lumina, nu pe cea pe care respectivul ministru vrea s-o vadă locuitorii capitalei, ci pe cea pe care respectivii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu vorbim de japonezi, care ar umbla acum îmbrăcați toți în albastru dacă nenorocirea li s-ar fi întâmplat lor. La ora unsprezece piața era deja plină, dar în acel moment nu se auzea decât imensa respirație a mulțimii, susurul surd al aerului intrând și ieșind din plămâni, inspirație, expirație, alimentând cu oxigen sângele acestor vii, inspirație, expirație, inspirație, expirație, până ce deodată, să nu încheiem fraza, acel moment, care, pentru cei care au venit aici, supraviețuitori, încă urmează să sosească. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
agent pentru că apreciase ca eroină și suflet mare o femeie care se afla sub suspiciunea de a fi implicată în cea mai mare dintre crimele care, în împrejurările actuale, puteau fi comise împotriva patriei. Se simțea obosit. Și, cu voce surdă, stinsă, îi ceru inspectorului să-i relateze ce se întâmplase în casa prostituatei și a bătrânului cu legătura neagră, Dacă a fost prostituată, nu mi se pare că ar mai fi încă, De ce, întrebă comisarul, Nu are nici felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uita la tavan, ca și cum ar fi așteptat să-i vină de acolo de sus vreun sfat sau, dacă asta era prea mult, atunci măcar ceea ce în general numim o opinie fără angajament. Poate pentru că era izolat fonic și, prin urmare, surd, tavanul n-a avut nimic să-i spună, fără a mai pune la socoteală că, petrecând cea mai mare parte a timpului singur, își pierduse, practic, darul folosirii cuvântului. Comisarul retrăia conversația pe care o avusese cu soția medicului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și exact în acel moment comisarul văzu, lipită de parbriz, o fotocopie a articolului. În ciuda fricii, neliniștile și temerile sale meritaseră. Atriul clădirii era pustiu, portarul absent, decorul era perfect pentru crima perfectă, lovitura de pumnal direct în inimă, bufnitura surdă a corpului căzând pe lespezi, ușa care se închide, automobilul cu numere false care se apropie și pleacă luându-l pe asasin, nimic mai simplu decât să omori și să fii omorât. Liftul era la parter, nu trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]