1,054 matches
-
maritimă, avioane, chiar și două submarine; sovieticii nu îndrăzneau să se apropie de oraș să-l bombardeze însă acum sunt mulți, foarte mulți soldați. Nu mai au nimic doar șlagărul de Dendrino, pe care nu-l suportă rușii, îngânat în surdină, ‘’A plecat la vânătoare Agarici A plecat să vâneze bolșevici’’ Cei doi bărbați vorbesc în șoaptă... parcă nici nu vin sfintele sărbători. Nu auzi copiii cântând colinde, orașul este tăcut, paralizat de teamă și viscol. Ei sunt pregătiți pentru sărbători
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
numai cititorul versat știe că intenția lui este aceea de a face să se nască În mintea sa, prin aluzii și asociaț ii de idei, alte gânduri, idei și sentimente. Lipsit de restul comportamentului evocativ, limbajul evocării capătă rolul unei surdine emoționale, simultan reticentă și ironică. Emoția nu este rostită și dintr-un considerent etic și existențial, dar și dintr unul provocator și inițiatic. Evocarea În sine devine astfel nu doar o invitație la Împărtășirea aceleeași stări sufletești, ci și o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lucruri aflate la distanțe incomensurabile și de dimensiuni incomparabile cu minusculul obiect sau fapt declanșator, haiku-ul nu există. Nu mai trebuie adăugat decît că, În mod paradoxal, cutia de rezonanță este simultan, ca În versurile lui Blaga, și o surdină: Strîns ținută sub surdinăca o pîlpîire de lumină inima tresare. Și răspunde-n Ursa Mare. Caracterul anteic al haiku-ului Prin faptul că este legat de imagini concrete și senzoriale și că, oricît de complexă ar fi construcția și interpretarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fost strîmt. / Numai undeva-n prăpăstii / un izvor mai are șoapte / și o bufniță cuvînt.” De-acum comunicarea, care se proptea În cîrjele cuvintelor, devine superfluă și poate Începe cuminecarea. De-acum Înțelegem cu inima, și ea ținută Însă sub surdină. “Strîns ținută sub surdinăca o pîlpîire de lumină inima tresare. Și răspunde-n Ursa Mare.” De-acum orice tremur de geană și orice pîlpîire, orice atingere sau tresărire au un răsunet incalculabil, nebănuit, de cutremur. Căci ele se petrec pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
orice tremur de geană și orice pîlpîire, orice atingere sau tresărire au un răsunet incalculabil, nebănuit, de cutremur. Căci ele se petrec pe harfa tîlcurilor, printre corzile tainelor și răzbat miraculos pînă În Ursa Mare. Lucrînd sub regimul discreției maxime - surdina - totul are, ciudat, paradoxal, efect penetrant și amplificator. În contextul unei nopți magice (Noapte de mai), Blaga Îl folosește pe a răspunde cu o deosebită delicatețe a minții (cu hosomi, ar spune japonezul) Încărcîndu-l simbolic cu tot ce poate spune
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
rezonanță suplimentar), este contrapus tremurului neauzit al petalelor. Sunetul prăbușit din tării este receptat și amortizat În tremur de potirul florilor. Amplei și unanimei senzații sonore, i se opune una vizuală și aproape tactilă. Sunetul se divizează Împărtășindu-se-n surdină fiecărei petale. Este ilustrat astfel sofianicul, „sentiment difuz, dar fundamental al omului ortodox, că transcendentul coboară, revelându-se din proprie inițiativă, și că omul și spațiul acestei lumi vremelnice pot deveni vas al acelei transcendențe.” (Lucian Blaga, Spațiul mioritic) Dacă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
stampă de epocă. Adolescenta Însăși, În contextul acestei alegorii cu recuzită japoneză, nu este decît un mugur, un ochi (Închis Încă În vechiul vis) gata să plesnească pe cireșul vechi și Încă viguros al natului. Puse În paralel, plasate sub surdina decenței, cele două așteptări se contaminează de o tensiune tăcută. Există În ele o reținere, o șovăială, o sfială În a trece pragul. În a se deschide În floare, În a deschide ochii către o lume nouă, pe cît de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poemului crește pentru că, În acest fel, supărările pe care ni le aduce vîntul toamnei sînt compensate de poznele cu care ne gratulează. Spiritul haiku-ului se resimte În exprimarea nepretențioasă, concisă, ușor reticentă, abia Însăilată și mereu nițel ambiguă, prin surdina decenței pusă pe un text care refuză accentele prea ascuțite și efuziunile În exces. Imprimat pe chimonouri Chiar să fi fost taifun? oaspeți În chimonouri și aromă de ceai Nicolae Tomescu Autorul vrea să contrapuună, după cum spune singur, urgia taifunului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În cămară. Primul vers evocă vara și, prin urmare, la impactul cu cele ce urmează, arșița, ardoarea - acum Însă sfîrșite. Ultimul, lipsa firească a cămășii În asemenea Împrejurări. Versul din mijloc, care tăgăduiește, se leapădă, abjură, este de fapt o surdină, poate pudică, dar care reușește acea performanță exemplară de a amplifica ceea ce vrea să tăinuiască. Frumusețea poemului ține de felul În care erotismul este doar sugerat prin jocul atitudinilor și prin cuvintele aluzive. Golind desaga golind desagaMoș Crăciun la fel de știrb
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de prilej, logodna Mirandei cu Ferdinand, îl roagă Prospero pe Ariel să pună în scenă această piesă-mască, convocând în vederea ei cât mai multe duhuri: „Decât un spirit lipsă / Mai bine toate-n păr.“ Și astfel, în timp ce muzica se-aude în surdină, apar, pe rând, Iris, Ceres, Iunona și, la sfârșit, o ceată de nimfe și una de secerători, care se prind în dans. În feeria aceasta mitologică sunt cuprinse și două cântări nupțiale, conform cu atributele tradiționale ale celor două divinități: Iunona
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de prilej, logodna Mirandei cu Ferdinand, îl roagă Prospero pe Ariel să pună în scenă această piesă-mască, convocând în vederea ei cât mai multe duhuri: „Decât un spirit lipsă / Mai bine toate-n păr.“ Și astfel, în timp ce muzica se-aude în surdină, apar, pe rând, Iris, Ceres, Iunona și, la sfârșit, o ceată de nimfe și una de secerători, care se prind în dans. În feeria aceasta mitologică sunt cuprinse și două cântări nupțiale, conform cu atributele tradiționale ale celor două divinități: Iunona
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
că urlau în fugă. Pădurarul aștepta în liniște, cu un calm desăvârșit. Boierul miji ochii, privind în zare, spre creasta Ciomaga... simțind în suflet galopări de fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul, O rafală răscolind alte vârtejuri, spulberă pânza de zapadă. Vântul le bătea din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trunchiurile fagilor uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele lui Mârzac venea ca un zvon în surdină, pe pale de vânt, urletul lupilor. Jderul colinda prin pădure șovăind. Se strecura împotriva vântului, pe lângă desișuri și opreliști de uscături; pe coastă cercetă vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la adăpătoare. Mistreții o străbăteau chiar prin mijloc, vulpea și lupul ocoleau însă locurile despădurite. Privi în jur... căută un loc cât mai potrivit să se posteze. Peste pădure se așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva îl făcu să tresară; mai departe, în inima codrului răsună un răget. - Cred că
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
proști erau eroi. „PĂRINȚII CAPTUREAZĂ PEDOFILUL DE LA PRIMĂRIE!“. Da, așa mai mergea. — Sunteți sigur, domnule Philips? Întrebă Insch. Hoitarul DĂDU din cap. — Bine. În cazul acesta, vă dăm bunurile Înapoi și sergentul McRae o să vă ducă acasă. Logan Înjură În surdină. Asistentul social zâmbi, bucuros că nu i se pusese lui În cârcă sarcina aceasta. Zâmbind cu gura până la urechi, Îi strânse mâna lui Logan și-și luă tălpășița. În vreme ce Bernard Duncan Philips semna pentru conținutul buzunarelor sale, Insch Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
guvern cvasi-corupt și egocentrist și un polițist erou, care lucrează în exces la locul faptei. Ceva de genul ăsta? Un hohot de râs. - Cam așa ceva. - Am trecut și eu prin asta, Sachs. Muzica de la circ se auzea în continuare în surdină, determinând diferite reacții. Pe undeva, simțeai că trebuie să te enervezi pentru că te deranjează, dar nu puteai să nu își placă ritmul. Apoi îl întrebă: - Lon ți-a propus să trageți niște sfori pentru mine? Să dați niște telefoane la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
poate o face să arate bine, iar brocartul greu și nesfârșitele falduri de catifea roșie, bogată, parcă te linișteau după o zi infernală. Distanțele dintre mese erau potrivite astfel încât oamenii să nu stea înghesuiți, muzica de atmosferă se auzea în surdină și nimeni nu vorbea la celular. Pentru cineva care suferea de anxietate, locul era raiul pe pământ — un lucru bun mai ales în această seară, când Russell n-ar fi fost prea încântat dacă ea ar fi fost nemulțumită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
loc, cu o dorință arzătoare de a bea apă, de a lua calmante, de a mânca pâine prăjită și, cine știe, de a mi se aduce o găleată. Soneria sună din nou. M-am târât până la ușă repetându-mi în surdină: n-o să vomit, n-o să vomit. Acțiunea de a mă ridica în picioare mi-a insuflat un altfel de respect pentru acea primă maimuță care s-a ridicat puțin câte puțin de la podea până a stat în două picioare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ascult manipulările, așa că nu-ți mai răci gura de pomană. Norman opri banda. Monitorul o arăta acum pe Beth la consola din camera de jos, acționând tastatura. — Beth? Ea nu-i răspunse; continua să lucreze la consolă, bombănind ceva În surdină. — Ești un mare ticălos, Norman, știai? Cred că te simți atât de oribil Încât simți nevoia să-i aduci pe toți cei din jur la nivelul tău. Desigur că despre ea vorbea, Își zise el. — Te dai mare cu subconștientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și nici certitudinea că ar mai putea iubi în jumătățile albăstrite de dragoste. SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Domnului regizor ANDREI CĂTĂLIN BĂLEANU SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Mi se aștern pagini înfometate și triste, peste ochii mei ce-și dăscăleau în surdină durerea, prin geamuri transparența luminilor pierdute în imaginea unei clipe, ce mi veghează apropierea zgomotoasă a pașilor tăi, de frumusețea înnoptării. Cât adevăr, îmi aruncă în suflet țărmuri ce-mi sustrag Chipuri nedefinite în care de secole, caut licori de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ai fi iubit pentru prima dată. E înserarea cu viețile mele desprinse din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El este mort de o foame albastră. El este mort de o noapte albastră. El este mort pentru că trebuie să-i culcăm REGATUL lui de morți și VERSURI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește-n durere aceiași lume de ploi Pădurile cu arbori bătrâni mai plâng în surdină de-atâtea nevoi. O, Doamne, auzi-ne și ne poartă nouă grija zilei de mâine Suntem speriați de viituri și, știi despre noi, că n-o să avem nici de pâine; Fă Doamne, un izvor de liniști și soare Să cuprindă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-mă prințesă de umbre pe un pământ de păcat cu trupuri de mort. ARSURA DE VISURI ȘI PLOI Răscolite tăceri, în arzânde chipuri, Orizontul iubirilor pe-o înserare albastră Prin petale de nopți firimituri de ispite Se oglindeau pe-o surdină sihastră... Și-o lume amară de-o secetă calmă, Adieri de morminte în pătule de nori, Condamnabilă clipă prin cei ce se trec în arsura de visuri și ploi. 19-08-2000, 1925 h ALBIA DE NOPTE Am trăit prin viața unui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
STINS Pe pletele albe ale nevăzutului somn. APRINDEȚI LUMÂNĂRI ȘI LACRIMI SFINTE în memoria prof. Alexandru Poamă Nimic nu se mai poate schimba în lumină Când brațele se ntind înspre cer Cu sufletul stins într-o chemare divină Blestemând în surdină un demon stingher. Nimic nu va putea să înlocuiască Moștenirea lăsată acestui ținut În care doar moartea a vrut să lovească Prin cerul de ardere a delirului vânt. Orice veți spune voiesc ca să știți Căci am rămas o lumină de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]