1,054 matches
-
toate cu mâna mea. — Am ajuns la Mogoșoaia, măria ta. Auzi cum bat câinii? Cât despre zapisuri, bună treabă, le facem după Paști, fără zor. Tot atunci va trebui să punem ispravnici ca să înceapă întărirea bisericilor care stau să se surpe. Mi-a dat sfinția sa o hârtie cât un pomelnic. A doua zi, în Joia Mare, Marica rămase cu coliva la Mogoșoaia la biserica lor. Doar Constantin Brâncoveanu plecă de dimineață. În târg, o clipă soarele își arătă fața și vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să atragă atenția Inspectoratelor Județene de Cultură asupra unor persoane din țară și străinătate al căror scop este căpătuiala și care ademenesc pe conducătorii unor instituții publice În activități care-i compromit , aducînd prejudicii in calculabile instituțiilor În cauză”. Volumul surpă În mine ideea că, după 1990, cenzura, În România, este eminamente economică. Despre argumentele personale, de om care trăiește În continuare În teatre (ba chiar și-n facultăți de artă), cu altă ocazie. Ce frumos spune Jules Renard :” Am cunoscut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
frații mai vârstnici care treceau la trebile gospodărești : arau, coseau, prășeau. Când nu se hârjoneau cu fetele, Costache și Ion practicau pasiunea clandestină a tutunului ș-a pescuitului în Șomuz. Adunau atâtea vicii, încât, în ochii mei, autoritatea lor era surpată. Dimpotrivă, pe zoiosul, zăbălosul și flendurosul Neculai islazul îl înzestrase cu un spirit slobod și o cunoaștere atotcuprinzătoare care, mie, îmi smulgea o admirație totală. Eram supusul și devotatul său, făcându-i parte din toate ale mele. Darurile, Neculai le
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pereții cojiți, cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de mizerie. Turnul de birouri lipit de gară era acum un coteț pentru porumbei, unul de treisprezece etaje, cu toate cele cinci sute de geamuri sparte, parcă metodic. În această gară sosiseră bunicii mei cu o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
simian: nevoie de dominare, de confort simbolic și uneori teribil de concret, nevoia compulsivă de succes social. Paradoxul este că, în cele din urmă, tot valorile "obiective" justifică acest carambolaj cultural care, sprijinit doar pe aerul speculațiilor de putere, se surpă altfel ca un castel de cărți de joc. Lucru care se întîmplă, de fapt, în aceste triste zile, când, în lipsa unor elementare criterii de disociere a liniilor și a punctelor de catastrofă ale valorii (datorită dispariției arbitrilor care sânt criticii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prin legenda meșterului Manole, ar putea fi revelator pentru noua mentalitate emergentă din acest al doilea nivel al imaginarului balcanic. In variantă românească, mitul povestește cum meșterul zidar Manole vrea să construiască o mânăstire, dar tot ce construia ziua se surpa noaptea. într-un vis i se arată soluția enigmei: pentru ca zidurile să nu se mai dărâme, trebuie zidită de vie la temelia mânăstirii o ființă omenească. Manole își zidește propria soție însărcinată 228 și astfel mânăstirea se poate ridica. în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu simțământul clar că doar o viroză mă mai poate salva. Adevăru-i că nu teoria a dat cu mine de pământ, ci Pynchon. M-am gândit că am ceva dereglat sau chiar defect, că nu-i în regulă să mă surp din cauza lui, doar dacă nu cumva la bătrânețe mi s-a schimbat gustul literar și m-am demodat. Oare am obosit, după ce ani la rând am treierat prin experimentele ultradeștepte și sofisticate ale altora? Poate. M-am plictisit? Nu știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
ca să ne curgă lacrimile din ochi, și să curgă apa din pleoapele noastre! 19. Căci strigăte de jale se aud din Sion: Cît suntem de prăpădiți! Cît de jalnic suntem acoperiți de rușine! Trebuie să părăsim țara, căci ne-au surpat locuințele!" 20. "Ascultați, femeilor, cuvîntul Domnului, și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învățați pe copiii voștri cîntece de jale, învățați-vă plîngeri unele pe altele! 21. Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
acesta, casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mîna olarului, așa sunteți voi în mîna Mea, casă a lui Israel! 7. Deodată zic despre un neam, despre o împărăție, că-l voi smulge, că-l voi surpa, și că-l voi nimici; 8. dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gînd să i-l fac. 9. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde; și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști. 4. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetății acesteia, și despre casele împăraților lui Iuda, care vor fi surpate ca să facă loc pentru șanțurile de întărire și pentru săbii, 5. cînd vor înainta să lupte împotriva Haldeilor, și cînd se vor umple cu trupurile moarte ale oamenilor, pe care-i voi lovi în mînia Mea și în urgia Mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
bătaie împrejurul Babilonului, voi toți, arcașii! Trageți împotriva lui, nu faceți economie de săgeți! Căci a păcătuit împotriva Domnului. 15. Scoateți din toate părțile un strigăt de război împotriva lui! El întinde mîinile; temeliile i se prăbușesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunați-vă pe el! Faceți-i cum a făcut și el! 16. Nimiciți cu desăvîrșire din Babilon pe cel ce seamănă, și pe cel ce mînuiește secerea la vremea secerișului! Înaintea săbiei nimicitorului, fiecare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lui, pe cîrmuitorii, pe căpeteniile și vitejii lui, vor adormi somnul cel de veci, și nu se vor mai trezi, zice Împăratul al cărui Nume este Domnul oștirilor." 58. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, și Neamurile se trudesc pentru foc!" 59. Iată porunca dată de proorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, cînd s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
scurt, care ne-a înghețat inimile, granițele noastre au fost încălcate, ca și cum la mijloc n-ar fi fost decât niște biete roți de cauciuc înjumătățite. În mai puțin de o clipă, un zid care împrejmuia două baze muntoase s-a surpat sub tenișii lui nemiloși. Apoi o cetate. Întreaga noastră civilizație, rod al atâtor și atâtor sacrificii, se prăbușea întocmai ca un castel de nisip. Iar rânjetul, rânjetul și disprețul lui păreau să spună tot: „Io-s în clasa a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un moment dat, ilustrând înfricoșătorul "teatru gol" (scenă goală). Reiterarea unor versuri întregi ne îndreptățește să credem că Emil Botta practică un lirism circular care centripetează, în zonele de suprafață, forța poemului. În adâncime, însă, îndărătul cuvintelor, aceste forțe se surpă, creând un gol care se agită pentru a-și găsi acoperirea. Poetul reconstituie mintal imaginea unui lucru, dar și imaginea unui sentiment. Bazându-se pe ceea ce a păstrat memoria, el își ajustează gesturile, și le reconsideră până când ele corespund sentimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Îmi apărea ca o netă și brutală linie de demarcație Între două planuri de existență, complet diferite. Rămâneau În urmă copilăria și adolescența cu umbrele și luminile lor și se deschidea În față hăul Închisorilor comuniste, care avea să ne surpe tinerețea (sau chiar viața) pentru cine știe cât timp și cu ce consecințe. Căutam să mi Înăbuș senzația dureroasă de ruptură și mă căzneam să mă las cuprinsă de frumusețea zilei pe care Dumnezeu ne-o oferea ca o binecuvântare.” Cam la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de ce știam atât de bine că mai fusesem aici? Că mai stătusem, la îngînarea serii cu noaptea, pe un culoar pustiu, cu uși numerotate, lângă o scară coborând spiralat? Cuprins de leșinul dulce al locului vid de mișcare și sunet, surpat interior de amintirea cu neputință de localizat, m-am ridicat și am apăsat clanța primei uși. Dar ușa nu s-a deschis, pentru că - atunci am observat - un lacăt moale, de carne, obscen, pulsând de o evidentă viață, un lacăt cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
noastre sufletești, pe care familia se străduise ani de zile să le înalțe. De acasă știam că e rușine să atingi astfel de subiecte, iar acum o femeie serioasă ne vorbea, de la catedră, chiar despre "astfel de subiecte", ceea ce ne surpa interior, făcea ca rușinea noastră să crească până la acea tensiune insuportabilă de unde începe un anume râs. La lecția respectivă fuseseră scoși trei elevi printre care și Lili, care nu se omora învățînd, dar nici nu neglija cu totul școala. Ceilalți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îi ajunseseră până aproape de buric. Mergeam alături de ea, pe marginea aleii, dar ea privea țintă înainte, cu o expresie absentă, îi crescuseră mustăți rare și fire groase înfipte în bărbie. Puțin înainte de-a depăși a cincea linie, Balena se surpă în sine. Ne-am tras în lături, înnebunite de spaimă, în câteva secunde, din femeia enormă rămăseseră numai câteva fragmente de oase înfășurate în cârpe putrede: un maxilar pământiu, un femur, câteva coaste... Și acestea se pulverizară până la a deveni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
colț al camerei, desfăceau o masă de joc, pregătind cărțile, ce faceți acolo, veniți să vedeți aici cum o nară de om își pierde nevinovăția! Mik deschise pachețelul din fața mea (cocaina, care mai avea un miez tare, începuse să se surpe pe la margini și, când Mik a deschis pachetul, grămăjoara a plesnit la mijloc și s-a risipit în toate părțile), luă cu capătul periuței de dinți puțin praf și, ținându-mă pe după umeri, mă trase ușor spre sine. Îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ardealul, iar UDMR va tuși protector din punct de vedere acustic. O alegorie cu anonimul provincial Vorba lui Vlahuță nu de provincialismul stârnitor de analize politologice mă tem, ci de veșnicia ăluilalt, a celui cultural. Acela mă lasă gânditor și surpat de reverie, așa cum l-a lăsat pe vrednicul Bălcescu pământul cel frumos și armonic alcătuit al Ardealului în cunoscutul fragment cu care delectasem eu, pedagogic și docimologic, ani la rând, populația școlară de pe strada Islaz, din cartierul Fratelia din Timișoara
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Luca din loc a poruncit tuturor să iasă obligat pe vârfurile munților și dealurilor: Femeile, copiii și bătrânii și fiecare persoană era datoare să facă câte zece focuri care erau întreținute în toate nopțile de asediu. Drumul de la comună era surpat și barat cu lemne și pietre ca armata dușmană să nu poată pătrunde». Mă uit în ochii părintelui. Nu mai cred în povestea cu romanii care ar fi ajuns și aici. Trăind așa, în barba lui Dumnezeu, românii cei vechi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pi foc Teletin. Dacă le dăde pi apă, scăpa Jicî cu un chișior rupt, cu gâtu șiușit, da scăpa...” Urmașii Craiului și-au adus aminte de poveste... O poveste pe care procurorii n-o cunoșteau. Dacă vrei să nu se surpe biserica, te duci la femeia care ți-i dragă, în timp ce doarme, și-i măsori trupul cu o trestie și trestia o îngropi în zid, iar Casa Domnului crește și nu se mai darmă. La patruzeci de zile, după ce ai zidit
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
monoton amintiri printre îngeri de faianță și casete cu slujbe. Se tânguie toate clopotele mânăstirii: este odovania praznicului Învierii. - Soția părintelui Ilarion e îngropată în pridvorul bisericii din Boroaia. Pe-atunci se cerea o jertfă pentru ca biserica să nu se surpe. I-a măsurat umbra și i-a zidit-o în temelie. După moarte, a îngropat-o în pridvor, unde s-a îngropat și el. - De unde vine tradiția cu umbra îngropată în zid? - Nu știu... Numărul lui Cruce-de-Aur Dacă treci de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
s-a aflat sub puterea gîndului c-o are pe ea. Iar acum... "despărțiți de mine..." Hotărît brusc, mînat de dorința ce-l domină, se întoarce pe drumul cu urme de asfalt. Pustiu. Rămas fără sprijin, cerul pare să se surpe asupra malului sub care se zbuciumă valurile. Peste liziera de salcîmi, se rotesc sute de ciori; din cauza lor, Mihai nu mai aude marea. Croncănitul înfiorător din jurul său îi dă impresia că aceste biete zburătoare ridicole se cred corbi și văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Mihai simte cum pămîntul începe să cedeze. Cîțiva bulgări cad în apă. Mihai își strînge pumnii, parcă să nu piardă obiectele găsite în buzunar și, tremurînd, se tîrîie pe un cot cîțiva metri. Apoi se ridică. În urma lui, malul se surpă, lovind cu zgomot valurile. Oftînd, Mihai privește iar, îndelung, obiectele din palmele făcute căuș. Le bagă la loc, în buzunare. Întoarce spatele malului abrupt, ca o prăpastie, cu bucata de pămînt pe care a stat ajunsă deja pe fundul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]