3,733 matches
-
câte altele. Chiar și când părinții se lăsau mai greu, fie și din cauza momentului alesă (când îți măriți fata, e ca și cum ți-ar arde casa, zice romancierul Liviu Rebreanu), tot trebuiau să trimită pețitori la părinții fetei care se arătau surprinși (ei erau la curent cu mersul treburilor!), pe unul mai bătrân și cu meșteșug la vorbă, un staroste, o rudă, să expună motivul vizitei. Dacă totul decurgea normal, „se bătea palma”, stabilindu-se zestrea (vite, oi, pământ) fetei și se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
foarte generoasă. Voia să achiziționeze toate romanele lui Julián Carax care Încă mai erau În stocuri și se oferea să plătească de trei ori prețul lor de piață. Nu-mi mai spuneți. Ca să le ardă, am murmurat eu. Isaac zîmbi, surprins. — Ei, da. Și-mi păreai un prostovan, puneai atîtea Întrebări și nu știai nimic. — Cine era individul ăsta? — Un anume Aubert sau Coubert, nu-mi amintesc prea bine. — Laín Coubert? — Îți sună cunoscut? — E numele unui personaj din Umbra vîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ca și cum nu l-ar fi interesat cu adevărat răspunsul, Ce explicație mi-ați putea da, doamnă dragă, pentru faptul că nu ați orbit acum patru ani, când a avut loc epidemia. Medicul și soția lui se uitară unul la altul surprinși, iar ea întrebă, De unde știți că n-am orbit acum patru ani, Chiar adineauri, spuse comisarul, soțul dumneavoastră, cu multă inteligență, a considerat că e timp pierdut să întrebi un polițist de unde știe ceea ce știe sau afirmă că știe, Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lui să rămână să supravegheze timp de o jumătate de oră, Pe acolo n-a ieșit nimeni, afirmă agentul. Comisarul se simțea obosit de comedia aceea, Să vedem restul, rezumați-mi restul, ordonă cu o voce încordată. Inspectorul îl privi surprins, Restul, domnule comisar, nu e mai nimic, au ieșit împreună când s-a terminat filmul, au luat un taxi, noi am luat altul, am dat șoferului ordinul clasic Poliția, urmărește mașina aceea, era mai mult o plimbare, nevasta tipului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
așa ceva? — Asta a descoperit-o Fred. Soțul meu spunea că se duce la club trei-patru seri pe săptămână să joace bridge. Fred cunoaște un membru al clubului și a zis ceva despre Charles, că e mare bridgist. Individul a rămas surprins, spunea că nu l-a văzut niciodată pe Charles în salonul de joc. Acum e limpede că de câte ori îl credeam pe Charles la club, de fapt era cu femeia aceea. O clipă am tăcut. Apoi m-am gândit la copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ea a meritat s-o tratați astfel? — Nu. — Aveți vreo plângere împotriva ei? — Nici una. Atunci nu e oare monstruos s-o părăsiți astfel după șaptesprezece ani de căsnicie fără a avea să-i reproșați ceva? — E monstruos. L-am privit surprins. Felul cum accepta cordial tot ce-i spuneam făcea să-mi fugă pământul de sub picioare. Îmi complica situația, ca să nu zic că mi-o făcea ridicolă. Eram pregătit să fiu convingător, înduioșător, retoric, sfătuitor, critic și la nevoie chiar sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rămânea în sufletul lui loc și pentru prudență ori gratitudine. — Atunci de ce ai vrut s-o iei cu tine? l-am întrebat. — N-am vrut, mi-a răspuns el încruntându-se. Când a spus că vine am fost aproape la fel de surprins ca și Stroeve. I-am spus că de îndată ce-o să mă satur de ea o să trebuiască să plece și ea a zis că-și asumă acest risc. Strickland făcu o pauză. Avea un trup minunat și eu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Probabil o să ți se pară că nu e tabloul cel mai potrivit pentru un cabinet medical, dar nevastă-mea nu l-a suportat în salon. Zice că e pur și simplu obscen. — Obscenă, o natură moartă cu fructe? am exclamat surprins. Am intrat în cameră și ochii mi-au căzut imediat pe tablou. L-am privit îndelung. Era o grămadă de banane, mango, portocale și nu mai știu ce fructe. La prima vedere părea o pictură destul de nevinovată. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se ridicau, cu pupilele luminate de o strălucire. O tăcere uluită Înghețase sutele de persoane Înghesuite În naos. Apoi, totul se scufundă Într-un vuiet, toate gurile unindu-se Într-o aceeași exclamație de minunare. Poetul murmurase și el ceva, surprins, fascinat de relicva care continua să se miște. Aceasta, după ce Își deschisese ochii de-a binelea și privise În jur, Își slăbi strânsoarea brațelor cu o mișcare curgătoare, ridicând dreapta pentru a-i binecuvânta pe cei de față. Pieptul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mă Întrebi? - Se pare că multă lume umblă după locul acesta. Și dacă ar fi vorba de un loc fizic? Sau de un obiect cu Însușiri ieșite din comun? Feciori de curvă! Filosoful sări ca ars la acea Înjurătură neașteptată, surprins și el de un șuvoi căldicel de picături aurii care plouau din cer, Împreună cu melodia distonantă a unui cântec deocheat. Deasupra lor, În picioare, pe rămășițele unei cornișe a vechiului portic roman, unul din servitorii familiei Donati se descheiase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pun serviciile și experiențe la dispoziție... - Să-ți pui la dispoziție serviciile și experiență? Îl Întrebă priorul și Își luă un moment de reflecție. Te pricepi la mecanică? Dumneata ai montat mecanismul ca slujești la Înșelătoria cu Fecioara? Fabio păru surprins. - Nu... de ce? Cunoștințele mele merg În cu totul altă direcție. Și eu sunt om de știință, ca domnia ta, adăugă el pe un ton respectuos. Sunt matematician. Specialitatea mea e calculul rapoartelor fracționare, pe baza studiilor marelui Fibonacci. - Leonardo Fibonacci, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din cei doi o strângea În mână. Dați-vă la o parte! După un moment de ezitare, oamenii se dădură În lături. Poetul surprinse clar privirea ironică cu care se zgâiseră la femeia care Îl urma. Dar nu păreau prea surprinși, ca dovadă a cât de temeinic se Împământenise obiceiul de a introduce femei În Priorat pe timp de noapte. După ce trecură prin claustru, se Îndreptă spre o arcadă laterală. Înăuntru, după cum Își amintea, era căruțul cu două roți, iar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
suflet sămânța acelei melancholia obscura și ne dezechilibrează umorile, predispunându-ne trupul la boli și la o tristă decădere, precum afirmă Aristotel În De anima. Oare vrei să Îmbătrânești Înainte de vreme, Închis În platoșa ta de orgoliu? Dante Îl scrută surprins. - N-ai fi crezut că sunt logician! exclamă bălăiorul, evident satisfăcut că Îi atrăsese atenția. Am văzut de Îndată, după cum te porți și cum te Îmbraci, că ești un literat, ca mine. - Aristotel nu spune nimic de felul ăsta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
octogon, observă el. Celălalt Îi urmărise privirea. - Așa e, zise. - După domnia ta, de ce ar trebui cineva să construiască un mare edificiu octogonal, În ținuturile noastre? Nu mai e nici un Graal de păzit. Marcello Își aținti din nou privirile asupra lui, surprins. - Cine construiește ceea ce spui? Și unde? Întrebă, după o scurtă pauză. - La miazănoapte de oraș. Ceva inexplicabil. - L-ai văzut domnia ta? - Da. - Și ce concluzii ai desprins? - Mai nimic, În afară de o idee generală despre forma pe care o are. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
respira acolo, și care Îl ajutaseră În momentul fugii. Își iuți pasul, ajungând În spatele lor În clipa În care aceștia se aflau aproape de vechiul puț roman. - Sănătate, messeri, Îi apostrofă, tăindu-le calea. Cei doi se opriră cu o expresie surprinsă. - Ne cunoaștem? Întrebă cel mai Înalt, după o clipă de stânjeneală. - Nu mi se pare că te-am mai văzut vreodată, zise celălalt, făcându-și iute privirea roată, ca pentru a se asigura că poetul era singur. - Nu vă temeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Pe colțul mesei zăcea o clepsidră: nisipul se adunase În Întregime În compartimentul de jos, ca și când omul și-ar fi petrecut o bună bucată de vreme adâncit În munca sa. - Se pare că vezi prin beznă, ca pisicile, exclamă Dante surprins. - Pasul dumitale e ușor, și totuși are un sunet inconfundabil. Priorul se deplasă imperceptibil de-a lungul muchiei de lemn, Încercând să zărească, la lumina slabă a lumânării, ce anume scrisese Marcello. Bătrânul, tot fără a-și ridica pleoapele, tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
observat, priorule, cum formele Însele se schimbă după cum sunt În bătaia luminii sau Învăluite de umbră. - Asta o știe toată lumea. - Ei bine, eu voiam să văd ce Înfățișare capătă Baptisteriul vostru când bezna se pogoară peste el. Dante Îl fixă surprins, apoi privirea Îi alergă spre impunătoarea masă Întunecată din spatele lor. Marele octogon din piatră se Înălța peste cocioabele care Îi Înconjurau ca o coroană spre miazănoapte. - Și ce-ai aflat? - Că, la fel ca atâtea alte monumente ale religiei voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
întruna capul, în timp ce cânta. Era prima dată când îl vedeam. Părea mai tânăr decât era. Avea un păr blond și ochi albaștri ațintiți în pământ. Nu știu dacă m-a auzit venind, dar când i-am vorbit, nu a părut surprins. — Tu ai ucis-o pe micuță? l-am întrebat. Se opri din cântat și, fără să ridice privirea, îngână pe ritmul melodiei: „Da, eu am fost, da, eu am fost“. Îi spusei: Nu sunt judecătorul, nici colonelul, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
decojesc cu degetul o fâșie de mătase roșie care se dezlipise de pe perete. Trăsesem de ea și se dezlipise o bucată de vreo treizeci de centimetri pe care apoi o rupsesem în bucățele mici. Grefierul mă privi cu un aer surprins și necăjit, cum te uiți la un om bolnav, dar nu spuse nimic. Îl urmai. Mierck era așezat în fotoliul lui, lăsat pe spate. Lângă el, Matziev, ca un dublu a lui, dar mai puțin gras și înalt, un dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
plete și scrie poezii, ca tipul ăla, D’Invilliers, de la revista Lit. Amory a Întins leneș mâna spre teancul de reviste de pe masă. — I-ai citit ultima capodoperă? — Nu scap nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n falduri de neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
e o vocabulă inutilă idioată. Ce-ți lipsește ție e discernământul - capacitatea de a lua hotărâri pe loc, știind că imaginația te va amăgi dacă-i dai o șansă cât de mică. — Ei, fir-aș al dracului a exclamat Amory surprins. E ultimul lucru la care mă așteptam. Clara n-a dat semne de bucurie răutăcioasă. A schimbat numaidecât subiectul. Dar l-a pus pe gânduri și Amory socotea că, parțial, are dreptate. Se simțea ca un fabricant care, după ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trage. - Păi, a chibzuit Amory, nu sunt sigur că războiul propriu-zis a avut cine știe ce efect asupra vreunuia dintre noi, dar e sigur că a distrus vechea ambianță și, Într-un fel, a ucis idealismul generației noastre. Tom a ridicat privirea surprins. - Da, așa e, a insistat Amory. Nici nu sunt sigur că n-a ucis idealismul Întregii lumi. O, Doamne, cât Îmi plăcea să mă visez un dictator cu adevărat mare! Sau un scriitor sau un lider politic ori religios... iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prea sensibilă. - Atunci ești și mai proastă, a declarat el impacientat. Intelectul nu te apără de sex mai mult decât convențiile... - Dar ce te apără? s-a aprins ea. Biserica Catolică sau maximele lui Confucius? Amory a ridicat privirea, destul de surprins. - Ăsta-i panaceul tău, nu? a strigat ea. O, nici tu nu ești decât un ipocrit, ca și cei bătrâni! Mii de preoți Încruntați care-i țin În pocăință pe italienii degenerați și pe irlandezii analfabeți, cu tranca-fleanca despre poruncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Da prea e frumușel.) - A, nu, e autoimpus. Adică țin așa, pentru mine, să devin mai bun. - Ce frumos! E tare nobil din partea ta. Mai vrei sare? - Nu, e foarte gustos. - Mulțumesc. Ești de la Martorii lui Iehova? - Nu, spuse Horațiu surprins, cu varza nemestecată. Nu. Simțea ceva moale și parfumat între limbă și cerul gurii. - Stai! Nu mesteca! Deschide gura! Horațiu deschise gura. O bucățică mică-mică-mică de slănină afumată adunase pe limba lui o adevărată cascadă de salivă. - Am uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
partenerul, să-l umilească și să se bucure la vederea celui umilit. De exemplu, nimeni nu s-ar excita văzând doi câini Împerechindu-se În fața sa. La fel se Întâmpla și cu sexul. Câinii nu știu ce Înseamnă rușinea și un câine surprins În timp ce se Împerechează nu se simte umilit. Există mai multe metode prin care poate fi umilită o femeie. Varietatea lor constă În special În scenariile imaginate. De exemplu, soția care-și vinde trupul pentru a putea plăti datoria soțului, eleva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]