188,645 matches
-
primit în Asociație 4 noi membri (cetățeni canadieni sau rezidenți canadieni de origine română), numărul membrilor simpatizanți și colaboratori din toată lumea a ajuns la 52 și crește rapid, avem 8 distinși membri onorifici - ce se putea face mai mult? Am susținut activități importante și interesante - comemorări de suflet - Aurel Manolescu și Grigore Vieru; am participat din nou la Salonul de carte de la Montréal cu standul nostru, unde am expus cu mândrie și cărți ale Hertei Müller, pe care o invităm cu
Cuvânt către cititori. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/80_a_140]
-
nu putea fi ignorată decât dacă era abrogată. Să citim ce trebuie în discursul istoricului latin, modelator al comportamentului social european. Ei bine, aborgarea legii Oppia, aplicată sever timp de două decenii, s-a obținut după un adevărat spectacol oratoric susținut în contradictoriu de Cato cel Bătrân și Valerius Potitus. Totul ar putea fi o lecție pentru legiuitorii noștri de astăzi, care ignoră tot ce s-a întâmplat înaintea lor. Pierderea e a tuturor, și a celor amorali care fac legea
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
să zicem, Adrian Păunescu și emisiunea lui televizată la kilogram, sub cuvînt că tirajul Literelor sau al altor publicații culturale nu poate concura numărul telespectatorilor lui A. P. Altfel zis, scriem pentru noi, ca să ne convingem pe noi cei deja convinși, susține N. S. Replica pe care o dă revista tîrgovișteană este de bun-simț: nu putem ignora asemenea fenomene negative, nu le putem trece sub tăcere doar pentru că fanii lui A. P. nu ne citesc. Așa este! În definitiv niciodată, nici azi, nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
lui Cioran: „Nu știu ce e bine și ce e rău; ce e permis și ce nu e permis; nu pot condamna și nu pot lăuda”. Odată stabilit acest unghi de abordare dezolant, d-sa caută asocieri, imagini, nuanțe care să-l susțină în discursul poetic, la un mod scrupulos, metodic. Considerat ca un întreg, volumul de care ne ocupăm aci, bastonul de orb, capătă aerul unui „tratat de descompunere”. Elementele anarhice, înfățișările haotice ale vieții ce se fărîmițează apar subordonate unei rigori
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
inițialului Unu printr-o multitudine grotescă. Aspectul stilistic e cel de babilonie... balcanică: „ce harababură e-n creierul meu. satiri îngeri eronați torționari/ și clovni care se hrănesc hămesiți cu literele din aceste cuvinte./ fiecare/ urlă în altă limbă fiecare susține altceva și îl lovește pe celălalt/ în plină figură. și fiecare are exact mutra mea caraghioasă” (bastonul de orb). Producția lirică decurge în continuare ca o tînguire a insului strivit de soarta inicvă, astfel încît figura contemporană a absurdului se
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
nu un suflet candriu de papugiu, ci unul de capitalist. Aș proceda asemenea celor care exploatează zăcămintele de uraniu (nu spun aur, ca să nu remitologizez subiectul). Întâi aș prospecta terenul. Am experiență în direcția asta, pentru că decenii la rând am susținut rubrici de “poșta redacției” în diverse publicații. În momentele de vârf (1981-1982 la SLAST, 1992-1993 la Zig-Zag) primeam și câte o mie de plicuri cu manuscrise pe săptămână, astfel încât mă specializasem, mai mult chiar decât în evaluarea textelor, în deschiderea
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
aici înainte va fi vorba de proces de intenție și fals grosolan. Manipulând cu rapiditate textele și contextele, cu scopul delegitimării intelectuale („Băiețică ăsta nu știe ce spune!”, cam așa s-ar traduce precizarea lor) autorii indignatei puneri la punct susțin c-aș fi scris că în același Raport pe anul 2002 sunt stigmatizați d-nii Tudoran și Liiceanu. N-am scris niciodată așa ceva. N-am scris „același raport”, ci „aceeași instituție”! Mă înșel și acum? Atrag atenția asupra trimiterii făcută de
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
socoată..!!!” (Ciberplai 5.04.2003). În paralel, verbul a socoti - pentru care DOOM indică doar varianta de conjugare cu sufixul -esc (socotește, să socotească) - se mai folosește și fără sufix: socoate, să socoată. Poate că în acest caz formele sînt susținute și de ecouri literare: ele apar la Eminescu, în texte foarte cunoscute, Glossa („Te întreabă și socoate”), Scrisoarea I („Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate”) ș.a. Dar chiar fără prestigiul textului eminescian, si in cazul verbului există
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
stadiu al analizei textelor sau al emiterii unei judecăți de valoare în direcția satisfacerii unei nevoi teoretice, atingând, de exemplu, și problema punerii în scenă a textelor dramatice. Slăbiciunea pe care o are Sebastian pentru documentul intim este o certitudine. Susține inițiativa publicării corespondenței dintre Zarifopol și Caragiale, dintre Titu Maiorescu și Duiliu Zamfirescu sau a lui Proust. Scrie un jurnal cutremurător în care drama virtuozității scrisului și a evreului proscris sunt cel puțin două dintre experiențele definitorii ale existenței sale
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
într-o umbră” 9). Acum, riscurile pe care și le asumă însă Borges sunt imense și, până acum, doar Harold Bloom a sesizat 10) posibila fundătură a operei scriitorului argentinian. Consecvent în labirintul universului său, „lamentabil de consecvent” spune Bloom, susținând până la extrem teoria continuității perfecte a literaturii canonice, esențial fără a scrie un rând de umplutură, circular în idei și limpede în formulare prin reluarea permanentă în diferite variante, Borges nu tentează la o a doua lectură: „Borges poate să
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
lipsește varietatea”11). Fiind cel mai universal dintre toți scriitorii latino-americani, cu o poziție canonică sigură și cu o „putere de contaminare” mai mare decât a oricărui alt scriitor, Borges, deocamdată, nu oferă o relectură prea creatoare așa cum el însuși susținuse importanța timpului indefinit al lecturii și al memoriei. Un paradox născut din sacrificiu. Borges nu pretinde niciodată că are un răspuns. Doar dubii, „perplexități metafizice verificate în timp”12), literatura nefiind altceva decât „iminența unei revelații care nu se produce
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
umbrite ale existenței pe care le augmentează apoi până la întunecarea deplină, un soi de poziționare perenă în epicentrul minusurilor vieții. Mihai Bogdan nu a scris un jurnal intim. O recunoaște în câteva ocazii, dar dincolo de mărturia sa observația se poate susține singură prin câteva argumente. În marea lor majoritate paginile sunt văduvite de firescul cotidian, de prea-omeneștile banalități, de nimicurile care dau culoare unei vieți, așa că zona privatului, a intimului este într-un sensibil reflux. În rest, în cam vreo 345
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
celor care au luat în serios comunicatele belicoase ale lui Saddam văzîndu-l pe autorul lor cît de cooperant se lăsa căutat de păduchi și la dinți de medici * Încît n-ar fi de mirare ca unii dintre cei care îl susțin pe fostul dictator să-și închipuie că personajul capturat de americani nu poate fi adevăratul Saddam Hussein. N-ar fi de mirare ca unii dintre ei, cei mai fanatici, să nu accepte că acesta e adevăratul Saddam, chiar și atunci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
ar fi putut fi nodul semnificațiilor din roman. În schimb, dialogul uneori viu și antrenant sau povestirile despre lumea veche a bătrânilor de la țară arată disponibilități nu îndeajuns folosite. Deși debutează în forță, cu două cărți și cu o activitate susținută în revistele de literatură de pe net, Cornel Mihai Ungureanu deocamdată doar promite. N-ar strica să-și propună și să încerce mai mult(e). Să fii modest, undeva la mijloc, în afara provocărilor, asta n-are nici un rost! Cornel Mihai Ungureanu
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
antene vibrând spre Paris, Londra, New York și Berlin, cu o viteză de telefonie fără fir... În anul imediat următor, la “revista de artă constructivistă” Punct (noiembrie 1924-martie 1925), devenea teoretician nu mai puțin îndrăzneț al unei noi “gramatici” a poeziei, susținând, cu merite de pionier în contextul literar al momentului, nu doar împrospătarea universului imaginar, pe care-l dorea adus la zi, adică în sincronie cu pulsul epocii mașiniste și ritmurile ei mecanice, în opoziție însă cu aceeași gramatică și logică
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
se perpetuează și acum, cînd autori contemporani repovestesc, recitesc, rescriu, sau, cu un termen mai snob, foarte la modă în alte părți, “revizitează” poveștile lui Perrault, devenite între timp clasice, dîndu-le amprenta modernității lor. Să nu uităm că Perrault a susținut, într-una din dedicațiile sale programatice, cea la Dorințele ridicole, că nu materia, subiectul (cîrnații de porc, visați de tăietorul de lemne cel sărac, în basmul cu pricina) au însemnătate într-o poveste, ci modul de a spune. Și aceasta
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
sfîrșit ambiguu: nu se știe prea bine ce anume a pricinuit preschimbarea cocoșatului într-un bărbat frumos, zîna cu darul ei fermecat, sau privirea de îndrăgostită a prințesei și atunci ni se propun mai multe versiuni prin cuvinte ca “Unii susțin că...”, “Alții spun că...”. Aceeași incertitudine marchează și sfîrșitul lui Degețel: după unii acesta ar fi furat bogățiile Căpcăunului, după alții, care au și mîncat acasă la părinții eroului, acesta ar fi devenit bogat doar folosindu-se de cizmele de
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
că totul nu a fost decât o vâjâială... Textul, prima frază a predicii adresată de sfântul italian al păsărilor pe care, la începutul acestui serial, am promis că o voi înfățișa cititorilor, iat-o: Surori ale mele, păsări, Dumnezeu vă susține (vous sustante s.n.), fără ca voi să semănați și să secerați; El vă dă izvoare și gârle ca să beți din ele când sunteți însetate, coline și munți ca să vă găsiți adăpost în ele arbori, înalți ca să vă faceți acolo cuiburile; și
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
Vasilescu și Bogdan Vodă nu ostenesc o secundă în jocul abundent, suculent, în trecerile de la un personaj la altul - altă chestiune interesantă faptul că cei mai mulți actori joacă mai multe personaje - în acțiunile de grup sau în partituri individuale, clare, distincte, susținute admirabil. E un spectacol solicitant și prin ritm, și prin performanța pe care o presupune nivelul actorilor. Ada Navrot încearcă alte tonalități, alte întruchipări ale propriului stil, deja detectabil și matur, în această Vraga tentantă și senzuală, într-un fel
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
nu ești absolut deloc de-acord cu ele. Nu sunt sigur nici acum c-am înțeles corect pozițiile pe care, printre țipete, incriminări reciproce, insinuări, luări în tărbacă, vagi amenințări — ce mai, un triumf al stilului „hodoronc-tronc” — păreau să le susțină cei doi favoriți ai mei. Am să încerc, totuși, să deslușesc, dincolo de acutele dinesciene și de șarjele fonice popesciene niscaiva idei. În esență, Cristian Tudor Popescu se arăta profund nemulțumit de activitatea CNSAS (al cărui membru e și Mircea Dinescu
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
din Banska Stiavnica, oraș minier slovac, trebuie să bea o bere, să spună o glumă și să sară pe un podium la o oarecare distanță pentru a intra în elita corporației din care practic fac parte, tînărul profesor scrie și susține o teză de doctorat în conformitate cu un set de constrîngeri care trebuie să fie respectate de discursurile sale scris și oral, pentru a accede la stratul superior al geosferei frecventate. În fine, profesorul universitar este de cele mai multe ori un autor doar
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
varza murată/ da da deocamdată/ ce să comunicați Europei?/ că într-o zi voi trece cu trotineta/ sub arcurile ei de triumf/ cam asta e tot și/ a bientôt” (Interviu [III]). E o poză romantică, îngroșată pe direcția prozaică, „demistificatoare”, susținută de o vervă „realistă”. Actantul liric se dorlotează în postura a ceea ce n-a fost să fie, bonom într-o autodenigrae integrată universului său moral-plastic, voit derizoriu. Prin pedalarea pe aparențele minimalizatoare, ține a se recomanda ca o antivedetă: „Această
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
e „himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor”, „pasirea dobitocită și vita păsărită”, identificată cu Mihai Racoviță, moldo-muntean din rațiuni politice. De fapt, la Cantemir apare doar forma Strutocamilă, alternînd cu cea de Cămilă (conform cheii, diferența pare a marca ipostaza de domnitor susținut de munteni, față de cea de simplu boier moldovean). Textului lui Cantemir îi revine meritul de a sta la baza sensului nou, fixat ulterior de comentarii și de uz; în limba de astăzi, struțocămila ar putea fi definită ca „alcătuire hibridă
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
mereu confruntat cu piedici de tot felul, se arătase din ce în ce mai neliniștit, pentru viitorul operei sale. Acțiunea este pusă în mișcare după reluatele intervenții ale lui Mihai Șora, redactor-șef, benefic aflat în conducerea Editurii pentru Literatură din acea vreme, tenace susținut de experimentatul editor, G. Pienescu, redactor de carte. El își consemnează complexul travaliu pe partea interioară a paginii de gardă: „Textul din acest volum a fost pregătit pentru tipar de G. Pienescu sub supravegherea autorului, în 1962.” Formularea a suferit
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
auzit. N-or fi avînd urechi. l Tot din Observator, Cronicarul ia cunoștință, cu invidie (de ce i-o fi scăpat?) de un comentariu al poetului Liviu Ioan Stoiciu pe tema Constituției recent referendate: în Cotidianul din 27 oct., dl L.I.S. susține că se încurajează separatismul maghiarilor. Oho, să nu zicem vorbă mare, dar după dl Pruteanu, dl L.I.S. devine un candidat sigur la Partidul „România Mare”. Cel puțin ca mod de gîndire! l Din presa de la finele primei săptămîni din octombrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]