2,825 matches
-
dragostea și iubire, Sănătate, fericire! ... Mamă, te simt, ești cu mine. Mamă, mamă ... dragă mamă! Dacă lacrimile-mi curg - Este timpul, dragă mamă! Să vin, mâna, să-ți sărut. Mâna ta ce mă alină, Ochișorii ce nu dorm, Inima care suspină; Scumpă mamă, căci pe mine M-ai crescut, m-ai făcut om. ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... Mamă dulce, fericită! ... Glia ta cea însorită - Cu izvoare cristaline ... Dragă mamă, preaiubită! Dor îmi e, ȚARĂ, de tine! Cine mama nu-și iubește, Cine nu-și adoră
MAMEI, CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346581_a_347910]
-
Publicat în: Ediția nr. 400 din 04 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Poem de AL.FLORIN ȚENE Glonțul iubiri nu întotdeauna ucide Ruginise arma atârnată în cuiul apusului de ziuă, Undeva la marginea orașului creșteu munții de gunoaie Pe când râul suspina bătând dimia-n piuă Și iubirea aștepta să-i crească tensiunea în ploaie. Era o liniște în sufletul meu de se auzea tăcerea Din ouăle clocite de mierlițe prin copaci, Doar pe mine mă bătea gândul să ascult mierea Din
GLONŢUL IUBIRII NU ÎNTOTDEAUNA UCIDE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346659_a_347988]
-
sunt chiar bune, îi răspunse acesta. -De ce, prințe? -Barbarii se apropie pe zi ce trece. Ieri, și-au făcut tabăra la șase leghe, acum la trei. -Înseamnă că... -Da. În seara asta ar putea să dea atacul. Cel Înțelept suspină. -De ce? De ce vor să atace cetatea noastră? Cetate independentă, care nu a făcut rău nimănui? întrebă prințul. -Prințul meu... Trebuie să îți spun ceva ce eu și tatăl tău trebuia să îți spunem mai de mult. -Ce? -Cetatea noastră
CASTELE DE FLAVIUS JEBELEAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346672_a_348001]
-
eu pește adițional Fac cuib de lacrimi, lângă recea ta bordură. 08-02-12 A venit zăpada fără tine Cântec Din nou veni zăpada fără tine Și umbra ta din nou mi se arată. Iară se aprind amintiri străine, În care mai suspină Copilul de-altădată: Deschide-ți sufletul frumos Și lasă iarna să te-alinte, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte. S-a-ntins misterul beznei pe fereastră, Adus de vântul argintiu și ceață Și cască hibernal o floare
ASCULTĂ-MĂ OCEAN STRĂIN de STELIAN PLATON în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346723_a_348052]
-
trimite pe-o rază o dulce sărutare Aș muri fericit, aruncându-mă-n mare Și n-aș știi de dureri, de necaz sau de chin... PLOAIA Ploua la ceas de seară cu picături imense Cu picuri ca de lacrimi, ce suspinau ușor Lovindu-se de frunze, spargandu-se-n ferestre Șoptind apoi cu-un susur o tainică poveste Ce se țesea aievea, cu vorbe dulci, de dor CALEA Arată-mi calea spre inima ta Și doar pe ea o voi urma
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
2011 Toate Articolele Autorului Bolți cu stele Pădurea pune strunelor surdină Și murmură egal ropotitoare Prin munți neobositele izvoare - Ca un prelung ecou de violină. În pace de amurg toropitoare, Doar crengi arar în legănare lină Îngână vorbe fără șir, suspină, Trezite de o boare trecătoare. Un val se lasă și lumina scade: E oglindirea serilor trecute, Iar muntele înalță colonade. Când liniștea coboară în volute, Să mergem prin bizarele arcade, Sub bolți cu stele și mister țesute. Adrian Simionescu Referință
BOLŢI CU STELE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351098_a_352427]
-
verde Și cel verde-n alb răsare, Universu-n vers se pierde În amestec de culoare. Iar când roșu-n alb se schimbă, Albu-n roșu spumegând, Împreună-ncet se plimbă Prin lumină meditând. Și încet mă prind de verde, Albul vine suspinând, Roșul se aprinde-n gene Transformându-se-n cuvânt. Dacă versul alb e verde Și cel verde-n alb răsare, Universu-n vers se pierde Dăruind o nouă stare. Referință Bibliografică: Dacă versul alb e verde / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN
DACĂ VERSUL ALB E VERDE de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345574_a_346903]
-
799 din 09 martie 2013 Toate Articolele Autorului Ascunzi in... haină Albastră este Veșnicia în care mă retrag visând.. Păr cu cristale-albastre, în noapte strälucește. Văd cum Luna mîndrä pe cer sus, lucește. Cu gîndul plin de-un Astru visez.... suspinînd. Ca douä Stele în märeția neagr‘a Nopții Sunt ochii pe care numai Tu îi vezi. Seninul în ei se oglindește din cerul.. sorții Sunt cristale albastre, la care tu visezi.. O mare-nvolburată șoptindu-ti a ei taină Cu
ASCUNZI IN... HAINĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345618_a_346947]
-
la vamă... LA CIREȘE Mănânc cireșe, ce frumoase sunt! Cireșe de la mine din grădină, așa gustoase, pline de lumină precum cireșele din gând furate de la vecinii de prin alte sate, nu mai găsesc niciunde pe pământ! Dorul de atunci flămând suspină, și parc' aștept pe cineva să vină, mănânc cireșe, nu pe săturate, cireșe de la mine din grădină. MI-A PLECAT DORUL DIN ȚARĂ Frunză galbenă și-amară Mi-a plecat dorul din țară, Mi-a plecat și nu mai vine
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
DIN ȚARĂ Frunză galbenă și-amară Mi-a plecat dorul din țară, Mi-a plecat și nu mai vine Rătăcit prin zări străine. Sus în vârful nucului Cântă cucuveaua lui Și cum cântă obosită Peste iarba necosită Cade rouă și suspină, Inima de cer mi-e plină, Sufletul mâhnit și el N-are liniște defel. Lasă dorule, mai lasă, Te-i întoarce tu acasă, Și-acolo pe unde ești Crezi că n-o să-mbătrânești? Frunză galbenă și-amară Mi-a plecat
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
scaun sunt reci ochii care scormonesc filele romanului părăsit în ghena dintre degete e rece chiar surâsul cu care întâmpini păienjenii scofâlciți ai hornului simt te strecori în mine noaptea singură hotărâtă sa ucizi ultimul mac de lumină care mai suspină în flacăra albă a lumânării ... Citește mai mult te strecori în mine noapteadoar noaptea vii tutremurând la adierea aerului scăpat liberdin firea păduriica un respir al întunericului în marginea apeivii să atingi urmele pașilor uitațilângă o tranșee de fiarede rugi
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
Dumnezeu. În Vechiul Testament întâlnim harul postirilor prin proorocul Isaia, care lepădând postul iudaic ne arată adevăratul post. De multe ori noi ne gândim cu tristețe la perioadele de post care se apropie „cel trist nu primește cunună, iar cel care suspină nu biruie”[26]. Postul este metoda cea mai eficientă de a omorî păcatul ascuns în adâncul nostru. Sfântul Vasile cel Mare ne îndeamnă să alergăm cu bucurie la darul postului, unul nou și mereu în floare[27]. Știm că Moise
ÎNVĂŢĂTURA BISERICII NOASTRE DESPRE POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352070_a_353399]
-
să le depășim!... Cel ce nu și-a zidit viața pe temelia credinței și a sincerității autentice, ar putea înclina să creadă că această lume este, mai degrabă, o „vale a plângerii”, odată ce venim aici plângând și plecăm din ea suspinând, fie după ea, fie de durere. Povestea vieții fiecăruia dintre noi, privită, tratată și abordată dintr-o perspectivă pur firească, naturală, are aspectul unei drame cu un sfârșit tragic sau un fiasco. Privită însă, din punctul de vedere al credinței
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
2013. Și cel verde-n alb răsare, Universu-n vers se pierde În amestec de culoare. Iar când roșu-n alb se schimbă, Albu-n roșu spumegând, Împreună-ncet se plimbă Prin lumină meditând. Și încet mă prind de verde, Albul vine suspinând, Roșul se aprinde-n gene Transformându-se-n cuvânt. Dacă versul alb e verde Și cel verde-n alb răsare, Universu-n vers se pierde Dăruind o nouă stare. Citește mai mult Dacă versul alb e verdeși cel verde-n alb
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
versul alb e verdeși cel verde-n alb răsare,Universu-n vers se pierdeîn amestec de culoare.Iar când roșu-n alb se schimbă,Albu-n roșu spumegând,Împreună-ncet se plimbăPrin lumină meditând.Și încet mă prind de verde,Albul vine suspinând,Roșul se aprinde-n geneTransformându-se-n cuvânt.Dacă versul alb e verdeși cel verde-n alb răsare,Universu-n vers se pierdeDăruind o nouă stare.... XX. POEM DESPRE POEZIE, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 794 din 04 martie 2013. Se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > CETĂȚUIA Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1327 din 19 august 2014 Toate Articolele Autorului Cetățuia Sus de pe deal Cânți a Credință prea multa Susuri curgânde izvoare Ce viu îmi există în ființă Muta mereu ... Suspin consternare spre soare Clopotul tău Pe suflet stihuri răsună Turlele tale Mă înaltă în vesminte profunde .................................................... Darnice vederi spirituale Alunecă blând până în vale Mă bucur că-mi ies cald în cale Sus de pe deal Lupta-mi de bine și rău
CETĂŢUIA de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352262_a_353591]
-
i-au ridicat sufletul la cer și, se spune că însuși îngerul Gavril a venit să o întâmpine. Doamna era tare evlavioasă”, dori să-mi spună călugărul, cuvinte accentuate de bătrânul care își plecă, fără vreun motiv privirea, tăcând și suspinând. L-am întrerupt, cu părere de rău, și i-am spus că la prima stație de autobuz urma să cobor. Zâmbind trist, mă privi și-mi spuse: Păi acolo cobor și eu. Dacă nu vă deranjează aș putea să vă
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
un cal troian în miezul gândirii, dinamitând-o. Dar nu numai cugetarea noastră nu se împacă și nu dă nici un loc răului ci și Revelația, care ne spune că toată ființa a fost creată „bună foarte” de către Dumnezeu, că „toată suspină așteptând mântuirea”, că toată e în mâna lui Dumnezeu și, în calitate de creator și proniator, El rămâne etern și total responsabil pentru destinul definitiv - și deci fericit - al ființei”. Atât măsura cugetării omenești cât și cea a Revelației par a fi
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
minciunii, rostită fără de teamă, Uităm datina, strămoșii, uităm chiar și cum ne cheamă. Lauda, trădarea, ura sunt pe primul loc în noi, Jubilăm privind durerea, când dăm aur la gunoi, Când lovim în tot ce zboară, tot ce mișcă și suspină. Lovim lacrima cu setea sugativei, cu minciună. Rostim cuvinte pe care, nicicând, nu le împlinim, Nici în viața următoare, promitem și-apoi rănim. Nu ne pasă nici de rouă, nici de Soarele din cer, Ne rănim, iubind minciuna, încrederea moare
LUPTA DIN NOI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356486_a_357815]
-
să găsească un bărbat care s‑o aprecieze și s‑o iubească. Of! Cum o da Domnul. Vorba Silviei: ce ți‑e scris în frunte, aia faci! Nu se poate schimba soarta omului după cum vrea el” Silvia își ștergea lacrimile suspinând. „Trebuie să mă liniștesc. Să încerc să găsesc o rezolvare. Nu putem sta cu mâinile în sân. Are dreptate omul ăsta. Nenorocitul trebuie să plătească. Aici, pe pământ, până la judecata lui Dumnezeu! Trebuie să‑mi amintesc exact ce m‑a
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
am coborât alunecând cu sania pe derdelușul timpului.Am trecut pe lângă Mihai Codreanu care recita la înceri sonete din volumul său Turnul de fildeș.Acesta mi-a strigat din urmă: În orice amurg surâde o auroră și în orice auroră suspină un amurg. Am alunecat, am alunecat și m-am trezit în aurora dimineții. Atât Sinele cât și Eul intraseră în trupul meu îmbrăcat în pijama.Am privit spre raftul de cărți, trei dintre ele s-au prins de coperți, precum
EVADARE DIN MINE, POVESTIRE ONIRICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355873_a_357202]
-
am coborât alunecând cu sania pe derdelușul timpului.Am trecut pe lângă Mihai Codreanu care recita la înceri sonete din volumul său Turnul de fildeș.Acesta mi-a strigat din urmă: În orice amurg surâde o auroră și în orice auroră suspină un amurg. Am alunecat, am alunecat și m-am trezit în aurora dimineții. Atât Sinele cât și Eul intraseră în trupul meu îmbrăcat în pijama.Am privit spre raftul de cărți, trei dintre ele s-au prins de coperți, precum
EVADARE ÎN MINE, POVESTIRE ONIRICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355871_a_357200]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > ...PLOAIA... Autor: Cristian Gabriel Groman Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ...Ploaia... ...Ploua la ceas de seară cu picături imense... Cu picuri că de lacrimi, ce suspinau ușor... Lovindu-se de frunze, spargandu-se-n ferestre... Șoptind apoi cu-un susur o tainica poveste... Ce se teșea aievea, cu vorbe dulci, de dor... de Cristian Gabriel Groman la 19 August 2010 Referință Bibliografica: ...PLOAIA... / Cristian Gabriel Groman
...PLOAIA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355930_a_357259]
-
Versuri > Cuvinte > POEM CU LUNĂ PLINĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 435 din 10 martie 2012 Toate Articolele Autorului Duminică, 11 Martie 2012 „Mai dă-mi să cos ceva, să-mi treacă vremea”, Așa îmi spune mama suspinând, Când o aud, în orice zi e-afară Mi se înduminică în gând. „Să m-odihnesc, odihna nu mă lasă, De ea nu mai am unde să m-ascund”,- Mănușile, ciorapii mei de lână Și pantalonii găuriți în fund... Vin
POEM CU LUNĂ PLINĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354791_a_356120]
-
printre degete. Fiindcă ea nu se mai întoarce, așa cum nu se întoarce un râu în propria matcă. 14 martie 2012 * CÂND DARUL SE PREFACE-N AMINTIRE Vine un timp când toate darurile devin amintiri. Privim la ele cu nostalgie și suspinăm. A fost un timp când darul însemna o mare bucurie, aproape o fericire. Te scăldai în el ca-ntr-o albie de râu și elementele lui te spălau, te purificau de rele. Numai gândul la darul primit te ridica din
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354809_a_356138]