1,250 matches
-
erau puncte de lumină, legende cu final schimbat, demitizări benigne ale condiționărilor fatale. Așadar, morala, noima, tâlcul. Tâlcurile lui Blaga redescoperite și ele (ne amintim: Blaga a fost pus atunci în valoare ca "poet al luminii"), erau tâlcurile rădăcinilor mitice, tâlcurile anilor șaizeci au fost tâlcuri ale individualizării, curajului și speranței. Așa a fost depășită isteria partinică a "originii sănătoase", prin asumarea unei istorii literare, cu oglinzile ei dintre trecut și viitor. Erau, desigur, și alte lumini, luminile comunismului. meritul generației
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
cu final schimbat, demitizări benigne ale condiționărilor fatale. Așadar, morala, noima, tâlcul. Tâlcurile lui Blaga redescoperite și ele (ne amintim: Blaga a fost pus atunci în valoare ca "poet al luminii"), erau tâlcurile rădăcinilor mitice, tâlcurile anilor șaizeci au fost tâlcuri ale individualizării, curajului și speranței. Așa a fost depășită isteria partinică a "originii sănătoase", prin asumarea unei istorii literare, cu oglinzile ei dintre trecut și viitor. Erau, desigur, și alte lumini, luminile comunismului. meritul generației șaizeci a fost de a
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
vie de sensuri, pornind de la care se poate construi un întreg sistem axiologic. Pe iconii și poantele poeziei șaizeciste, cu mari brazde în imaginar, s-a articulat o dinamică a interpretărilor, a "traducerilor", adeseori și în faptă, nu doar în tâlc. Pentru acestea se cuvine o atenție specială. În condiții de supraveghere și cenzură, când nimic nu se putea spune sau scrie nici la propriu și nici până la capăt, a produce și a direcționa înțelesuri a constituit una dintre cele mai
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
oameni să se perceapă și să se accepte ca indivizi, cu tot ceea ce decurge din această condiție. Nu e puțin lucru. Aceasta a fost rezistența prin cultură, un "acasă" axiologic și o pedagogie a asumării de sine, construite pe un tâlc foarte adânc al mântuirii. Sunt întâmplări ale spiritului, aparent neeroice, pe nedrept confundate cu lașitatea. Trebuie reevaluate, nu numai pentru performanțele estetice, care nu au fost încă puse în lumina cuvenită, dar și pentru că ele au reconstituit și conservat, în
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
În plan teoretic, explorarea paradoxului. Paradoxul din care crește literatura brazilianului Coelho este ingenuitatea erudită, regăsită abia după ce alchimistul, adică transformatorul de substanțe, a săvârșit acel ,,descensus ad infernos", experiență aparent punitivă, aparent terifiantă, dar cu atât mai plină de tâlc abscons. Această coborâre în tenebre își dăruiește, de fapt, Revelația: Visita Interiora Terrae Rectificando Inviens Occultum Lapidem. Acolo, în trudnica suferință a căutării se regăsește piatra ocultă, frageda inimă a lumii, privirea virginală destinată redescoperirii și reinterpretării hieroglifei ultime, marelui
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
lumină a eroului civilizator, cel care înfăptuiește, cu acordul Demiurgului, ,,cerul nou" privit de vizionarul din Patmos. Dar idealul războinic al luminii e de fapt utopie și ficțiune - deconspiră epilogul acestui manual, alcătuit din anecdote moralizatoare: fata încântătoare, Șeherezada acestor tâlcuri, corespondenta Fatimei din Alchimistul, se îndepărtează, într-o mlădiere melodică, ca în poemul simfonic al lui Rimski-Korsakov, ,,spre luna care răsare". Moment de apogeu al ficțiunii asezonată cu ingredientele feeriei, apariția lunii - semnificantul astral al poeziei, nebuniei și mareelor subconștientului
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
construcții istorice, prin acea capacitate a d-sale pe care o menționam de a investi un intens interes în fragment, în amănunt, în derivație. Abstrăgîndu-se parcă din context, autorul sfredelește în locul ales spre a scoate la iveală zăcămîntul lui de tîlcuri.
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
în realitate” pe care criticul îl strecoară în punctul de inflexiune al celor două portrete, diferite doar printr-o nuanță (dar ce nuanță !). El nu spune, în fond, nimic infamant despre autorul Galeriei cu viță sălbatică. În schimb, tranșează cu tâlc limitele dintre ficțiune (care e, prin natură, o „deviere”, un „derapaj” condiționat de factori conjuncturali de tot felul) și adevărul istoric. O separație pe care nu doar Țoiu și nu doar Petru Dumitriu au ilustrat-o cu vârf și îndesat
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
desțelenind drumul lor spre actualitate. Peste tot se observă respectul față de modelul clasic, intervine și controlul modernității, care retează excesele în declamare, în expunerea patimilor. Un accent mai sceptic nu e interpretat ca o jignire, ci ca o aprofundare a tâlcurilor. Astfel, ca o dovadă a lipsei de încrâncenare șirul de manifestări a fost inaugurat de un discurs eretic la Marbach, la vernisajul expoziției închinate vieții și operei lui Schiller. Conferențiarul a fost un cunoscut critic, George Steiner, un emigrant care
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
a fi un erou de primplan, „gentleman-ul bolșevic” din titlu - securistul Ion Scutelnicu, un hibrid rural-urban necioplit, crescut la orfelinat - rămîne relativ discret pînă către final, cînd preia inițiativa și se desparte de trecut rînjind. (Motivul orfanului își are tîlcul lui în context). Reflectoarele cad în special asupra victimei sale, junele artist plastic eretic Emil Faure, pseudonim al lui Vasile Buliga (și el un orfelin, conceput după celebrul Decret 770 din 1966 de o studentă nimfomană cu cine s-a
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
contemplației de factură livrescă, probă a domesticirii tărîmului boreal, a includerii lui în circuitul meditației, conform paradigmei grecilor antici pe care am amintit-o. Mirajul demonic al dereglării, impropriu oricărei semnificații în afara propriei sale concreteți terifice, se populează treptat cu tîlcuri. Incomunicabilitatea cedează în favoarea mesajului: "Tot orizontul este o/ cortină pe care se proiectează mesaje" (Lui Radu Săplăcan). George Vulturescu face astfel figura unui civilizator al Nordului. Dar totul nu e decît un joc. În fond, moartea mitologiei pe care o
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
exact al cărei generații (să fie precursor? să nu fie?) scrie o Cîntare a cîntărilor de o copleșitoare duioșie, de o sonoritate limpede, înaltă, cum numai Labiș (dar într-o cu totul altă cheie lirică) mai știuse să descifreze din tîlcul primelor iubiri: Viața pe care n-o știusem s-a revărsat. Degetele ei în carnea mea au prins rădăcini, au înflorit apoi. Și-a scos veșmîntul. Devenise lumină. Intra cu brațele albe, cu pletele negre, cu pieptul, în soare. Era
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
publicat mai târziu. Dincolo de ținuta grafică (medalioanele erau urmate de 18 măști în lut de Ion Vlasiu), antologia lui Giurgiuca, prin prezentarea unor poeți din aproape toate ținuturile Transilvaniei, într-un an dureros pentru această parte a țării, avea un tâlc, pe care Perpessicius îl descifra printr-o interogație retorică în recenzia publicată în „Cuvântul” din septembrie 1940: „Nu este aceasta însăși harta Ardealului, o hartă diversă și completă, în care se încrucișează toate adierile sufletești de dincolo de munți, o hartă
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
bătrâne cu furca” (p. 41); „Cu ceva vreme în urmă, am văzut la televizor un reportaj care m-a uns la inimă” (p. 51). Și așa mai departe. Sunt mici proze, pornind fiecare de la câte un episod așa zicând cu tâlc. Unui bun prieten îi mor, pe rând, într-un interval foarte scurt, mama și o mătușă. Complicațiilor administrative (căci, cum spune Mureșan ingenios, „omul e o ființă care nu se poate îngropa singură”) li se mai adaugă una: fiul descoperă
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
așază lângă predecesorul său, astfel că rânduri întregi sunt compacte, iar altele goale. Impresie de careu ostășesc”. Spiritul de ordine germanic, despre care știa din copilărie, îl vede confirmat într-o împrejurare ca aceasta, și oarecare dar și plină de tâlc. Istoric vorbind, s-a întâmplat ca epoca înfățișată în Teritorii să fie una plină de convulsii, a revoltelor studențești din Franța și Germania, a invadării Cehoslovaciei de sovietici și de aliații lor, cu excepția românilor, a conflictelor dintre sovietici și chinezi
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
Și încerc o mare, o imensă jenă interioară de a mă declara «scriitor» sau de a fi considerat, mai ales de alții, drept «scriitor». Și încă «român»". Asupra relației cu G. Călinescu vom reveni. Nu înainte de a reține întrebarea cu tîlc pe care acesta i-a pus-o asistentului său: „De ce nu te-ai făcut inginer?". Dar surpriza majoră e alta. Chiar neacceptînd a fi socotit „critic" sau „scriitor" (termeni infamanți în ce-l privește), chiar susținîndu-și „identitatea critico-teoretică", Adrian Marino
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
actorilor, în regie. Cheia mi s-a părut chiar simplitatea expunerii. De aici și tușa puternic emoțională. Felul lui Hanoch Levin de a spune povești cu și despre oameni este, pentru mine, inconfundabil. Există și ceva absurd, și ceva cu tîlc, și un soi de ficțiune, și o realitate acută. Amestecul este, deseori, halucinant. Hanoch Levin știe să alcătuiască proporția exactă între sîmbure și înveliș. Între pilda poveștii și drumul către ea. Ordinarul se transformă în extraordinar print-o singură picătură
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
au dăruit-o privighetorile. O deschid și îndată O lume de vis se arată. Cît te-am așteptat, Vii de departe, Frumoasă și înțeleaptă carte! Pentru mine vii Prietenă bună să-mi fii, Să-mi aduci daruri din povești, Cu tâlcul lor să mă înavuțești. Cunoscîndu-ți chipul și firea, Ne vom juca de-a citirea! Urmează, pe același fir de gîndire, cîteva întrebări care mustesc de originalitate și adîncă gîndire: "De ce credeți că are cartea miros de pădure? Cu ce au
Cui i-e frică de manuale? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7903_a_9228]
-
o rădăcină dublă. Este, pe de o parte, o rece cerebralitate neomodernistă, înclinată spre evazionism, cultivând metafora rară și prețioasă. Pe de alta, o referențialitate postmodernă, deturnată uneori în parabola metafizică, în care realismul și cotidianul par să implice un tâlc mai mult sau mai puțin codificat. Deși a părut atras de lirica „abstractă”, conceptuală, poetul a reușit până la urmă să-și impună nota personală în maniera cealaltă. Când a publicat în 2011 remarcabilul volum intitulat Însemnări din ținutul misterios, cu
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
variate, cu opinii diferite și chiar polemici: școala de teatru, stagiunea, premiile din breaslă, prostul gust, schimbul de mîine ar fi doar cîteva exemple. Multe din ideile dezbaterilor mi se par nu doar acute și pregnante, formulate transparent sau cu tîlc. Mi se pare că formează o oglindă pentru imaginea fenomenului din România. Teatrul azi merge pe altă direcție. Publică dosare, unele inedite în jurul unor curente sau mari personalități: Grotowski, Strehler, Aureliu Manea, Haig Acterian, Vlad Mugur, Pintilie și Revizorul, Toni
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
1988 și republicat acum la Humanitas). La vremea ei, explică aici criticul, cartea a fost citită inclusiv ca document politic incriminator. Gheorghe Grigurcu și Gelu Ionescu (acesta din urmă într-un comentariu radiofonic difuzat de Europa Liberă), au descifrat cu tâlc aluzia de fond la festivismul delirant al finalului de regim ceaușist. Până și motoul, aflăm, trimițând explicit la un vers sedițios al lui Arghezi („kitschul răbdat se-ntoarce în cuvinte”) putea da naștere la nenumărate suspiciuni, mai ales dacă ținem
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
o fecioară din rândurile noastre, brunetă și, cum spunea poetul, cu rușinea zugrăvită pe obraz încurajări în situația destul de îngrijitoare în care se afla, sub puzderia de năvăliri barbare. Sceneta, era în versuri ample, de factura lui Mircea Dem. Rădulescu, tâlcul îi era, desigur, patriotic, fusesem ales pentru mușchiulatura de biciclist a pulpelor, vădind descendența din infatigabilii mărșăluitori de sub stindardele cu vulturi ciocoși - și pentru vocea cald-baritonală. Păstrez în minte și acum începutul perorației mele, prin care-mi îndemnam Patria să
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
născut Disperare din lupta cu sine, din dorința semiconștientă de a se elibera de el, ca să accepte a doua sa natura ca necesară pentru a supraviețui literar? Și detaliul că a trecut prin penitența traducerii din rusă în engleză are tâlcul ei... Shusaku Endo, la rândul său, n-a încetat să-și problematizeze credința catolică, botezul hotărât de mamă ca un dat mai presus de voința sau alegerea lui. Multe dintre dilemele și neliniștile proprii le-a transferat asupra personajului său
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
a văzut sunt surse de informație istorică pe care ar fi păcat - este opinia mea, fără îndoială subiectivă - să le trecem integral cu vederea. îmi iau deci libertatea de a reveni și săptămâna viitoare la această sursă de istorioare cu tâlc și cu savoare - deja! - de epocă. Iată, deocamdată, una cu trimitere directă la noi și ai noștri: în 1965 a fost și în România, unde a reușit să-i ia un interviu lui Gh. Gheorghiu-Dej (desigur, la începutul anului, dat
Optzeci de ani reporter by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6087_a_7412]
-
nu sunt... doar în vizită în Europa), ci adevărate opere de artă. Păpușile din vecini Dacă e să tragem cu ochii la... păpușile din vecini, constatăm că nici acolo nu cresc, neapărat, fericite capodopere la tot pasul. Spectacolul inaugural, cu tâlc ales în Anul Cervantes, „Un Don Quichotte“ prezentat de Compania Ches Panses Vertes din Amiens/Franța: păpuși frumos sculptate, anapoda mânuite, la fel ca ilustrația muzicală live, la trombon și percuție, într-un spectacol prea narativ, static și, în cele
Agenda2005-21-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283726_a_285055]