1,239 matches
-
Să se întrupeze-n vale alte umbre sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare albul inului sorbind. Să întindă pînza-n iarbă fete, alte sunt la rând. E același, nu-s aceiași. E același unic soare tâlc suav învederînd. Ca să coloreze ceasul fluturi - alții sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare ce-nfierbîntă roua, vânt. Sa îndure moartea-n vară alte spice sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Nu, Galilei. Tu ai preferat să trăiești. ― Nu m-am ferit să consimt că tot ce sper eu se leagă de partea din mine care a abjurat. ― Mă gândeam într-o zi că abjurarea ta a avut, în realitate, un tâlc mai grav decât afirmația că pământul se învîrtește. Inchiziția nu și-a dat seama de asta. ― Ce vrei să spui? ― Umilindu-te, tu le strecurai oamenilor ideea că tot ce e important se petrece aici pe pământ. ― E convingerea mea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
blând din care am dedus că vroia să mă împace. Dar eu eram, în continuare, supărat și vroiam să i-o arăt. Așa că am tăcut. "Știi de ce își dau mâna oamenii? m-a întrebat ea Gestul avea la început un tâlc anume. Oamenii își dădeau mâna ca să arate că nu aveau nici o armă ascunsă". Cum eu tăceam mai departe, a adăugat: "Trebuie să te duci în oaza unde e mormântul lui Alexandru. În spatele colibei de paie, e o stâncă rotundă. Află
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să nu îndrăznească s-o atingă. Tu știi înțelesul acestui lucru? Aș fi vrut să-i cer lămuriri legate de misterioasa lui profeție, dar cunoșteam bine știința acelui om și eram sigur că într-o bună zi aveam să înțeleg tâlcul de unul singur. I-am răspuns doar la întrebare, repetând ceea ce mă învățase rabinul Yehuda: - Litera Shin reprezintă puterea de creație divină, dar și irosirea ei; adevărul, dar și minciuna. Stă scris cum că Cel de Sus, pe când trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decât la conținutul lor. Pentru a doua întrebare, m-a rugat din nou să aștept ziua de sâmbătă. În timp ce vorbea, m-a condus în bazilică și mi-a arătat mozaicurile, care acum erau acoperite de mâl, și mi-a explicat tâlcul lor secret, punându-mă să promit că nu-l voi dezvălui nimănui. A venit și ziua de sâmbătă. Cei care sosiseră la Aquileia s-au împărțit în două grupuri în naosul bazilicii, de-o parte bărbații, și de alta femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spune adevărul, noi îi putem ajuta pe oameni mult, dar și ei trebuie să ne prețuiască îndeajuns încât să ne descopere graiul! Morala, scumpă surioară, ai înțeles-o, desigur: „Șoarecele este cel mai deștept animal!” Dacă tu reușești să descifrezi tâlcul poveștii mele înseamnă că ești o fetiță înțeleaptă și, dacă ești înțeleaptă, deduc că de azi înainte trebuie să-ți spun... țapul Ed! O pernă țâșni înspre fratele meu poznaș. Dacă n-ai înțeles nimic... poate ar trebui să urc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
glasul bubuitor din gând, nenumărații ani care vin o să vă arate câtă dreptate are Krog. I-am privit pe Vindecătorii strânși roată În jur, doritor să văd ce simțiseră când spusesem vorbele astea care mie mi se păreau cu mult tâlc, dar ticălosul ăla amărât de Gupal mi-o reteză imediat: - În loc de nenumărații ani care vin, mai bine ai fi spus timpul, mă Îndreptă el cu glas mușcător. 38. Urcasem Într-atât de mult pe munții aceia mari, Încât nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au umplut tot orașul, împărțindu-l în două tabere: fidelii părintelui susțin că o vorbă de-a lui, rară ca o nestemată, are și valoarea uneia, alții, mai isteți, dau cu subînțeles din mână sau scot câte un oftat cu tâlc, adică deh, ce mare lucru să taci când n-ai de spus nimic! Femeia așteaptă. Cine ești tu? o întreabă părintele. Și se apleacă puțin înainte, ca și cum ar vrea să fie sigur că va auzi bine răspunsul. Femeia îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
place. P-alese, cât mai avem, că nu i-am găsit pă moștenitorii ăialanți. Sau nu vrea să vină! Părintele Macovei făcu speriat semnul crucii. Inginerul își plecă ochii îngrozit. Își frământa nehotărât căciula albă, flocoasă. - N-ați înțeles mesajul, tâlcul gestului nostru, oftă dintr-o dată îmblânzit Goncea. Vrem să uităm, bă. Am făcut pace, ce s-o mai ținem tot într-o dușmănie de clasă și de caractere. Izbucni în râs. Se lăsă pe spate, cu tot cu scaun. Râdea sacadat, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
murmură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Ca o străfulgerare își revăzu tot trecutul, de la visele îndepărtatei copilării, iubiri, speranțe, dezamăgiri și beția de a suferi, de a se bucura... Tumultul dorințelor, tulburarea gândurilor lui, greșelile, păcatele, luptele sale înverșunate lăuntric... Disperarea, tâlcul adânc al acestor ani de încercări, revăzu totul... - Vasilica... Vasilica!... se pomeni el murmurând. Ce ciudat sună... își zise el, parcă ar fi nume de clopot!... Întreaga ei viață a fost ca rătăcirea unei frunze în bătaia vântului, o pribegie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aici ce mă alungă? Doar, de rușine-mi fug, ca ea să nu m-ajungă, Ori fug de brațul lung al unei legi de fier?!” Privirea îi scăpără. Apoi, murmură ca pentru sine, cu ochii închiși ultimult vers, plin de tâlc. Ori fug de brațul lung al unei legi de fier”. Nori subțiri se adunau târându-se pe fața lunii, pe cer, ștergând câte o stea. Puse cărticica la loc, în raft și luă alta, cu coperte foarte uzate, pe care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca gâzele... nu reușea să-i dea de înțeles ceea ce citea. ”... Când spune: Somnul nu va potoli durerea, odihna nu va alina suferința, atunci mă înspăimânți cu visuri și mă tulburi cu mâhniri...”...” În zadar se străduia el să deslușească tâlcul acelor cuvinte sacre, dar nu reușea. O închise. Dar, o redeschise din nou, tot la întâmplare și citi... Nu mă vei cruța, oare, nicicând?!... Nu¬mi vei îngădui nici măcar un pas, ca să mai răsuflu... Păcătuit-am eu cu ceva?! Ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
puși în încurcătură ca și cei ignoranți. — Pac ! ... Pac ! sigur, cititorul înțelege imediat despre ce este vorba, în roman se trag două gloanțe chiar de la început. metaforic vorbind, gloanțele sunt încasate însă de cititor căruia îi este excitată curiozitatea prin tîlcul introducerii, dar și prin efectul-surpriză al deschiderii. nimeni nu-și mai amintește astăzi de un scriitor precum enrico emanuelli, autorul unui roman intitulat O minunată călătorie. el este însă un veritabil as al teaser-ului : întîiul capitol POPAS PE AEROPORTUL DIN
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
hazardat, lambrisat în nuc, mascat cu o perdea cafenie. Trecură de respectivul vestiar și, după 3-4 metri, obținură oușă. Unul dintre brațele Patriciei căzu în caverna poșetei. Se întoarse de acolo c-o cheie. Sora cea autoritară îl privi cu tâlc și deschise. - Asta ca să nu spui că nu se întîlnește artist cu artist! Nu spusese așa ceva. Ar fi fost o tâmpenie. Celălalt artist era, bineînțeles, Robin. 245 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI ...Doica mea, Sophia, plină de iluminare mistică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu atât mai mult, cu cât n-am fost sute de ani România, ci numai poporul românesc. În ce fel acest neam a putut rezista atâtea secole, fărâmițat și neexistând politicește, este o problemă căreia nu-i pot găsi un tâlc valabil. Munteni, moldoveni, ardeleni au putut conserva o substanță etnică numai întru cât n-au participat direct la istorie. Este singurul merit al pasivității, al subistoriei noastre, al apartenenței noastre la destinul mizerabil al culturilor mici. Cum Ardealul a fost
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
critică printr-o subtilă alianță cu filozofia hermeneutică. La ce pot fi bune o mulțime de răspunsuri date unor întrebări care nu s-au pus încă? Insistența lui Heidegger, în plină epocă nihilistă, asupra „sfințeniei întrebării”, își are cu siguranță tâlcul ei, de care teologia contemporană n-ar putea să nu țină seama. O inteligență deopotrivă critică și profetică reclamă un exercițiu autocritic, prin practica smereniei și dobândirea pocăinței ontologice în fața lui Dumnezeu. Biserica îi face pe creștini să înțeleagă că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
răspicat un Început de „disidență”. Obrazul de cretă a și fost retras din numărul 40 (noiembrie 1931) al revistei unu, unde trebuia să apară, iar sub locul rămas alb, Gheorghe Dinu (Stephan Roll) a și publicat un răspuns-pamflet, intitulat, cu tîlc, Șacalul acestui colibri, ce condamna „trădarea” confratelui. În plus, Voronca mai publicase În acel an volumul Incantații, la Editura „Cultura Națională” („o editură mercenară” - o califica Gheorghe Dinu) și făcea demersuri pentru a fi primit În „Societatea Scriitorilor Români”. Excluderea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe care este așăzată toată stihurghichi” etc... Conachi inventează (traduce, calchiază) o terminologie specifică, silind dialectul moldav să primească finețea și complexitatea științei retorice. El Împarte stihurile În drepte, Încurcate și sloboade, numește vocalele slove glăsuitoare și consoanele slove neglăsuitoare, tîlcul, tălmăcirea unui stih se cheamă la el noimă, comparația este asămăluirea, scurtarea unui cuvînt prin ifen [...] se numește zgîrcire și zgîrcirea cuvîntului „pricinuiește scădere” etc. ... Grija poetului este ca versurile să aibă rînduială și cuvintele să aibă, În vers, o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mămică...“, șopti și luă un loz, pe care îl simți răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest hotărât. Scoase la iveală tâlcul ascuns dedesubt. Când lucrurile deveniră limpezi, se strâmbă cu dezgust, rupse hârtia fărâme, pe care le azvârli în sus. Bucățelele dansară în aer și nu apucară să ajungă jos până când Jenică își înfipse mâinile în grămăjoara de lozuri, răscolindu-le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
astea? se informă Dan Bogdan strîngîndu-șigura într-o speță de ironie, în timp ce ochii căpătau o lucire critică. Le construiești undeva? - Aș! protestă Ioanide. Nu poate fi vorba de construcție lanoi, mă joc cu imaginația. Dar totuși exercițiul meu are un tâlc. Până când o să stăm așa într-o adunătură de cocioabe? Bucureștii trebuie să-și ridice odată un monument fundamental, în jurul căruia să pivoteze orașul, ca Luvrul la Paris, Kremlinul la Moscova, Palazzo Vecchio la Florența, Domul la Milano și celelalte. Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru a reda vederea soției sale, mioapă Arghira (caută lumina, adevărul, Înțelepciunea). Caută, În același timp stimulat de vechea credință populară despre Paștele Blajinilor - locul de trecere spre alt tărâm. El vrea să coboare În lumea Blajinilor, vrea să afle „tâlcul” care să-i permită „trecerea” și după trei tentative eșuate, renunță și pleacă În străinătate. Frumoasa Arghira Își recapătă vederea altfel, printr-un miracol: Într-o zi apare o tânără țărancă, Zamfira, care o Îndeamnă să se spele cu apa
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
tipice pentru o asemenea formulă sunt Norocul culegătorului, Olga și spiriduș și O invenție mare. În acestea avem de-a face, în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului existent în eposul popular. Prozatorul mimează cu subtilă și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special snoavei apocrif-religioase, și de a-și disimula intenția moralizantă prin redimensionarea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
la față barem pe la coada meselor de la margini !... Dar nouă să nu ne pară rău că n-am avut așa noroc, și să ne mulțumim că încai, din povestea lui Făt-Frumos cu Moț-în-Frunte, ne alegem cu o adevărată-nvățătură, fiindcă tâlcul poveștii acesteia vine cam așa: <<Zi că-i dragoste, și pace ! / Te-a vrăjit ? atât ți-a fost:/ Din pocit, frumos îți face. / Și deștept din ăl mai prost >>’’. 2.3.2. Pseudo-fantasticul Despre modul cum înțelege Caragiale a se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Ianuloaia, fata lui Hagi Cănuță’’. La auzul acestora Aghiuță iese din trupul femeii și își ia tălpășița, întorcându-se în iad. De aici încheierea că nuvela Kir Ianulea, cum atât de pregnant spune Pompiliu Constantinescu, este ,,o magistrală nuvelă cu tâlc simbolic, ilustrând simbolul femeii care a speriat și pe dracul’’. ,,Darul’’ Acriviței este atât de infailibil încât la întoarcerea în iad, Michiduță este răsplătit de Dardarot în două moduri: i se promite că atât Acrivița cât și Negoiță nu vor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
melodia frazei, de ferecătură, de ritmul vorbelor...’’), câștigă anvergură artistică prin prezența scriitorului ca personaj care interpretează cu brio rolul complementar al duetului epic, generator. O altă operă înrudită, în care Caragiale abordează întrun fel aceeași temă dând un ușor tâlc simbolic ispitei este: Între două povețe; tânăra Nina, care îl obsedează pe erou cu prezența ei fascinantă, la un bal mascat, este travestită în Mefisto; ea devine astfel ,,drăcușorul’’, care-l urmărește cu privirile și a cărei respirație caldă emană
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]