811 matches
-
unul singur prin curte (propria curte, de ce nu ar avea voie să facă și asta?), un vecin din cale-afară de curios, un geamantan care nu fusese găsit la locul unui accident ciudat. Un geamantan cu bani, ca în romanul scriitorului tâmpit și înșelat de amanta pe care vecinul ar fi dorit să o vadă, însă nu reușea. Niciodată. Porni mașina, dădu semnal stânga, apoi se îndreptă către ieșirea din orășel. Își propuse să îl aștepte pe scriitor în fața benzinăriei, doar așa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
amănunte, n-ai atins nivelul necesar și cred că nici nu îl vei atinge vreodată -, așa că aștept cu mare interes concluzia pe care o vei trage în urma experienței. - Nu. Nu acum. Nu din nou. Visele trebuie să vină noaptea, Magician tâmpit, nu ziua, după ce ai alergat printr-o ploaie torențială. Acum trebuie să mă odihnesc, să beau ceva, să scriu ceva... Poate chiar un alt roman, unul din care să nu iasă personajele, unul care să se așeze liniștit în paragrafe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Lucia aia a ta - vorba vine, sper că vei pricepe până la urmă - este vânzătoare, e adevărat că ai luat o duzină de beri și o sticlă de J&B, e adevărat că i-ai făcut ochi dulci alegând cea mai tâmpită expresie dintre toate, însă de plecat ai plecat singur, fără Lucia, după ce ai reușit performanța de a-i scăpa o sticlă pe picior, atunci când a venit din spatele tejghelei pentru a te ajuta, fiindcă dădeai senzația că ai prea puține mâini
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de circulație decis să dea o amendă, indiferent la tot ceea ce se întâmpla în jurul său. Tanchistul oprit la semnul agentului ieșise pe jumătate din turelă și arăta cu mâna către liniile inamice, în vreme ce polițistul completa imperturbabil formularul. Râse. Alt vis tâmpit. Cu același Magician tâmpit în pole position. N-am să mai scap de el toată viață. Poate că va trebui să mă obișnuiesc cu idea unui astfel de concubinaj. Nu simți glontele care mușca din aer în drum spre el
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Mulțumește cerului pentru asta! Sau dă în judecată firma producătoare! - Aiurea. - Gândește-te atunci... - N-am chef. Nu acum, cel puțin. Și crezi că voi sta tot timpulul în poziție de drepți, pentru a pune în aplicare toate ordinele tale tâmpite? Du-te la circ, câștigă un ban cinstit. Ia-ți alt iepure. Altă marionetă. Alt fraier. E plină de lumea de ei. De ce tocmai eu? Simțea cum se enervează și i se făcu poftă să bea o bere. Dar își
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
apoi deschise frigiderul și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă. Era tot acolo
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă. Era tot acolo. Bombardată de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
știu. E cumva faimoasă? Privirea fixă pe care am primit-o drept răspuns a fost În parte incredulă, În parte disprețuitoare. — Mda, a zis Emily plină de ifose, cu ochii Îngustați, și acel „mda“ suna de parcă ar fi spus: Că tâmpită mai ești. E Jessica Duchamps. După care a așteptat. Am așteptat și eu. Nimic. — Știi cine e, nu? Am trecut din nou În revistă liste Întregi de nume În Încercarea de a face o legătură Între această nouă informație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Lily vorbind rusește la telefon, probabil cu un coleg de cursuri. Mulțumescu-ți ție, mulțumescu-ți ție, Doamne: nu era Ea. Dar cu asta Încă nu scăpasem. Era deja duminică dimineața și nu aveam nici cea mai vagă idee dacă romanele alea tâmpite găsiseră drumul spre Paris. Mă bucurasem atât de mult de weekend, mă relaxasem atât de total, Încât uitasem să verific treaba asta. Sigur, telefonul meu era conectat și soneria dată la volum maxim, dar n-ar fi trebuit să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
faci să te simți mai bine“. Una era o vedere obișnuită, cumpărată de la poștă, pe care cineva scrisese cu o caligrafie Înflorată numele Mirandei Priestly pe o parte, iar pe cealaltă, foarte simplu: „De ce? De ce editezi o revistă așa de tâmpită și plicticoasă?“ Am râs În gura mare și am pus vederea În poșetă pentru mai târziu - colecția mea de scrisori și vederi cu critici creștea Întruna și În curând nu avea să mai existe loc pe frigider pentru ele. Lily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
celor de la Runway. Mulțumesc, ăă - nu‑mi aminteam În ruptul capului cum se numea consiliul sau președintele lui - tuturor celor prezenți pentru, ăă, această mare onoare. Știu că vorbesc În numele tuturor celor de la revistă atunci când spun că suntem cu toții onorați. Tâmpită ce eram! Mă bâlbâiam, trăgeam Întruna la „ăă...“‑uri și tremuram din toate Încheieturile și Începusem să devin deja conștientă că mulțimea Începuse să se agite. Fără un alt cuvânt, am coborât de o manieră cât mai demnă de pe podium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
telefon. Pa. — Cine a fost? a Întrebat Miranda, cu ochii tot pe itinerar. Începuse să plouă și abia am auzit ce spune din cauza ploii care picura pe capota limuzinei. — Ăă. A fost tata. Din America. De unde Îmi veniseră vorbele astea tâmpite? Auzi acolo, din America. — Și ce voia să faci care ar intra În contradicție cu activitatea ta pentru petrecerea de mâine seară? Mi‑au venit În minte, preț de două secunde, un milion de minciuni pe care le‑aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu cât trebuie, ci cât vreau eu“, „?“, „O mie de lei“, „Da, domn Preda“, „Da, dar o mie de lei curați, nu 996 de lei și 50 de bani“, „Da, domn Preda“, „Lasă, că-i cunosc eu pe contabilii ăia tâmpiți, ce inventează tot felul de impozite“, „Vă plătesc maxim, am asigurări“, mint eu ca nu cumva să se răzgândească. „Dar ia mai bine să văd revista asta, că n-am văzut-o de mult“, fac fețe-fețe; În graba venirii, uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-și genunchii la piept. — Oare în ce zi suntem astăzi ? întrebă, dovedind că doar ședea. Calu, din ce în ce mai prietenos, mai ales după ce pusese să-i buzunărească, râse, dezvelindu-și dinții. — Să mor io, Marchiză, dacă am auzit vreodată o întrebare mai tâmpită ca asta ! Ce importanță are dacă e joi sau duminică ? Pentru noi săptămâna are șapte mii de zile și în fiecare zi e duminică. Important e să nu plouă și să nu fie prea frig. Isaia trase o dușcă și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moment de irealitate comică: primarul îl prezintă, înainte de a-i decerna titlul - "și săracul a-nceput să-nșire: versuri, poeme, alte versuri, alte poeme, alte poesii, alte poeme nouă, versuri vechi, versuri vechi nouă, aceleași versuri - adică titlurile ălea voit tâmpite ale volumelor mele...". Ironia excesivă, aparenta naivitate - exacerbată comic și dirijată masochist -, indiferența paradoxală față de tot ce înseamnă realitate exterioară, destin colectiv, participare la viața publică sunt constante ale dialogului ce întregesc, prin jocul metamorfozei și-al măștilor, portretul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
le prezintă ca pe un joc ingenios, la care imaginația copilului răspunde cu entuziasm. Ceilalți adulți sunt, evident, scandalizați. Mama: "Ai s-o prostești de tot cu tâmpenile tale"; menajera: "O să-nnebuniți fetița, domnule" sau, tot ea: "astea-s poveștile tâmpite pe care i le spune taică-său". Poveștile conțin și ele mostre ale destructurării sensului din teatrul lui Ionesco. Dacă în Cântăreața cheală demontarea mecanismelor limbajului expune aleatoriul semnificației și precaritatea comunicării, prin Poveștile sale, Ionesco găsește în copii un
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ani! Dar așa ceva nu am mai pomenit! Am venit la ședința de partid a organizației noastre; partea întîia a mai mers. Da-n partea a doua, ce-am văzut? Asociația noastră a fost batjocorită de trei huligani care fac glume tîmpite și vorbesc prostii! Ce scriitor angajat e ăla grasu', dacă se-nhăitează cu pletoșii ăștialalți și rîd de idealurile pentru care noi ne-am sacrificat viața!? Propun să-i tundem și să chemăm miliția să-i ridice!"... S-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
atentă că așa bei apă... (Mina execută) Așa! Bravo! E bine! Ce-ar fi să faci o baie? Mina: Bine, dar nu știu... Ilie: De-acum ai învățat. Știi! Hai, Mina, fără teamă, fără rușine... Hai să aruncăm carteluța aia tîmpită. Mina: Dar nu pot să mă dezbrac! Mi-e rușine! Ilie: Bine, nu te mai dezbrăca și gata. Facem baie îmbrăcați. N-am făcut niciodată o nebunie ca asta. De ce să n-o facem acum? Hai, Mina, vino aici, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ieșit! (se duce la Trimisul lui Dumnezeu) Auzi, lasă puțin cele sfinte și vino încoace... (îl duce la locul unde se petrecuse prima reconstituire a împușcării în ceafă) Hai, întoarce-te cu spatele! Obiectiv nr.: Hai, măi, lasă jocurile astea tîmpite; ne-ai mai făcut schema asta! Plutonierul: Așa... hm, ce bună ceafă ai! Dacă-ai fi nimerit la mine cu ancheta îți făceam o lucrare... pe gratis... (se îndepărtează de el și toată lumea vede că are un pistol) Hai, du
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
al lui Mersault. Houellebecq Își Începe de altfel romanul după modelul Străinului: cu primele zile scurse după moartea tatălui (de astă dată) lui Michel. Primele pagini sunt așternute cu gînduri cinice sau pe șleau vulgare despre tatăl mort, “un bătrîn tîmpit care și-a vîrÎt pula groasă În păsărica mamei” (În traducerea mea; În cea a lui Emanoil Marcu, mai pudic, „i-ai pus-o cu temei bătrînei”). Demarat În trombă, branșat la rezervorul trivialităților amare și al imaginilor șocante cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu gust de friptură sau o răcoritoare cu aromă de nectar de caise. Pentru a parafraza paradoxul publicitar enunțat de Frédéric Beigbeder din romanul său de succes 99F, motto-ul autoarei trebuie să fie “să nu-ți consideri clientul un tîmpit, dar nu uita niciodată că de fapt nu e decît un tîmpit”. Avem așadar posibilitatea unei lecturi “intello”, În care-l vom recunoaște probabil pe Dostoievski din monologul lui Ivan Karamazov sau din Dublul, ambalat În vid, alături de Samuel Beckett
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pronunță. Discursul socialist din ultimele decenii ale secolului amintit, cu mare influență asupra tinerilor, revigorează cuvîntul, îl îndreaptă (fără a-i uita pe autocrați) împotriva noilor tirani, puternici economic, ridicați prin manopere dubioase, meschini, egoiști, lipsiți de simțul umanității: burghezii, „tîmpita burghezime”, cum o etichetase Macedonski 4). Bacovia, unul dintre foarte puținii scriitori care nu-și inventează dușmani, se răzvrătește totuși în contra lor. Motivul - formulat într-un interviu - e că „mediul burghez [l-a] presat”, l-a supus „acelorași legi de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
valoare ca și cum ar fi adevăruri incontestabile, în asemenea situații răspunsul cel mai constructiv pe care-l putem da este, din nou, să acceptăm dreptul la opinie al celui ce critică. De pildă CAROL: Cum poți citi un magazin atât de tâmpit ca ăsta? De ce nu citești Shakespeare, Dumas sau cel puțin Steinbeck, pentru diversitate? JUDY: îmi dau seama de ce consideri că această revistă e cam grosolană, Carol, dar eu cred că e nostimă. (Acceptă dreptul la opinie al celui ce critică
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Biserică... Pentru că cele mai vechi erezii au fost condamnate de apostolii înșiși”. Și plin de hulă, afurisește cu mult venin mitraismul/creștinismul arimin că ar fi o erezie din iudeo-cretinism sau ce dracu mai aveau prin căpățînele lor ticăloase și tîmpite. Noi știm că erezia este doctrina particulară născută în sînul unei biserici și care suferă condamnarea majorității pentru încălcarea unor ritualuri sau concepte. Dacă iudeo-creștinismul nu era decît un cult particular practicat de cel mult zece sau două zeci de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]