3,688 matches
-
în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI Năframa dumitale-ți este ninsă De anii ce-au trecut doar cu povară, Dar veșnică și flacără nestinsă Cerți vremea scursă blestemând ocară. Grizoanele ce-s ninse-n tâmpla roasă Te fac icoană sfântă pentru mine, C-ai fost...și ești...și-ai să rămâi frumoasă Aidoma unui stup cu harnice albine. A tale palme crețe de la trudă Sunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă ... Citește mai mult MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAINăframa dumitale-ți este ninsăDe anii ce-au trecut doar cu povară,Dar veșnică și flacără nestinsăCerți vremea scursă blestemând ocară.Grizoanele ce-s ninse-n tâmpla roasăTe fac icoană sfântă pentru mine,C-ai fost...și ești...și-ai să rămâi frumoasăAidoma unui stup cu harnice albine.A tale palme crețe de la trudăSunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudăVoind ca
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
iubire, mai rămâi! Tainică rază ești și dulcea mea ispită, Păcat al omenirii, ce te-ai născut întâi, Inima mea te vrea, nu-i încă obosită. Din flori de tei, lumină lină în căpătâi Să-ți ningă cu argint în tâmplă spilcuită. Îți strigă astăzi trupul: iubire, mai rămâi! Tainică rază ești și dulcea mea ispită. Vin, bucle jucăușe, paharul cel dintâi, Azi viața-și cerne-n grabă clipele prin sită, O strângi la piept, ea știe, simte că-i iubită
RONDELUL IUBIRII TAINICE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383578_a_384907]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DINCOLO DE PRĂPASTIE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1998 din 20 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Acolo, voi încrusta în pietre semne, cine le va descifra deschide porți prin tâmplele timpului, trage durerea după sine și pleacă, dincolo de prăpastie unde s-a rostogolit cerul și se naște într-un alt univers. Aici un Dumnezeu exilat a creat cuvântul egal cu sine însuși. Referință Bibliografică: Dincolo de prăpastie / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe
DINCOLO DE PRĂPASTIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383606_a_384935]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONETE CU RĂSUNETE 8 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului te-ai strecurat pe tâmpla mea cu vara ploilor din noi eu n-am să plâng din streșini de cuvinte amarnicul durerilor ..în doi .. e simplă calea ea nu doare nici pragul de alei cu flori din tei pogoară-se ades la tine șiragul dintre
SONETE CU RĂSUNETE 8 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383617_a_384946]
-
perne. Dădu perna de deasupra la o parte și folosind perna specială încercă să-și îndrepte gâtul amorțit. Se ridică apoi și începu să facă rotații ale capului pentru a înlătura durerea. O amețeală cumplită însă o opri în loc și tâmplele începură să-i zvâcnească. Dacă văzu așa, își puse Kosmodiskul pentru coloană. O cam incomoda, însă în cele din urmă îl slăbi puțin la gât și înlătură disconfortul. Deschise geamul ca să intre aer curat, dar fiind foarte rece îi dădu
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
în trecut Și caut ca prin ceață, Cărările ce le-am pierdut, Când am pășit în viață. Revăd căsuța cu cerdac Și geamurile goale, Ascult frunzișul...apoi tac, Pășind pe poartă-agale. În fața casei, mărul bun Se-apleacă să-mi mângâie, Tâmpla căruntă, părul sur... Mii de-amintiri învie. Revăd cu ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe voi , bunicii mei, Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult aș
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
dragoste! pumnale de patimi dezvirginând pustiul din tine, sângele tău iscălind numele dragostei pe sub suflet, buzele-ți arse pe sub rouă de așteptare, mâinile-ți întinse strângând nisipu-n zare. Cine ești tu dragoste? câte arome și vise subtile ne înflorești pe sub tâmplă? nesomnul din foamea de tine ce umblă, ești cea mai frumoasă cântare ce urlă, de tine în mine, fără noi doar o umbră, nopțile ne-nopți, zilele ne-zile fără tine. nu știu cine ești dar te simt! ești cea mai frumoasă
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382859_a_384188]
-
Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Custurile scindară în brad felii și curg Reci valuri de rășină cioplite în amurg Pe limpezile umbre căzute în poteci Prin care noaptea-și suie la tâmple lilieci. Lumina se ascunde grăbită-ntre unghere Și noaptea își mânjește capcanele cu miere. Prin căi crepusculare, un suflet de omidă Se întrupează-n flutur în cuib de crisalidă. Prin zariști carpatine sub tulnice de vânt Se-aude frunza-n
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
timpul cel sălbatec, Mușc-adânc din mine, Adânc... până-n oase... Cu colții de jivine! Durerea se-mplântă! Asudă în rărunchi! Cu brațele-i rapace, Mă prinde între chingi... Și nu mai pot să strig, De-atâta asudare! Ce urcă înalt, spre tâmple, Mă urcă, și mă doare... În palme, ea, țărâna, Se face iar sămânță, Și firul crud de iarbă, Prin creștet se avântă, Să iasă-n lumină, Să dea o verde știre Că trupul e pământ, Și-n lut este simțire
CÂNTEC DE ÎNVIERE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382896_a_384225]
-
sau înnebunesc privindu-i arcuirile, sinuozitățile prin întreaga mea ființă? cuvintele mă împresoară, ard. mai târziu, cuminți, se aștern. hălăduiește sufletul între somn și trezie. poetul, care tot mai așteaptă ca El să împartă darurile, rămâne ascuns după firimitura din tâmpla stângă a Uriașului de iarbă. el devine pâine în cuvânt, lăsând așteptării dreptul la vers, la curgere, la încercare, la tăcerea lumilor lui, între doi pumni aproape deschiși. el poate deveni azimă a propriei sale împărtășanii dezvoltându-și harul întru
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
soluție credibilă, pentru reluarea mobilității profunzimilor minții și mai ales, a elasticității legăturii neîntrerupte dintre a fi viu treaz și a-ți dormi în nesomn realitățile. pe cine pot judeca dacă nu am voie? pe cine pot bate ritmat în tâmplă pentru a/-l trezi, pentru a-mi dărui răspunsurile, dacă în mine totul se răscoală împotriva minciunii, iluziei, a minciunii picurate zilnic. și, mai ales, unde mă pot redefini călătorind în sfera luminii reale, când printre oglinzi totul se deformează
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
nainte de răscrucea Ce voi găsi în drumul meu hoinar Și-ai hotărât să iei Tu Doamne crucea, În locul meu să mori ca un tâlhar. Au inflorit de-atunci caișii, merii, Arome de gutui m-au însoțit, Au nins pe tâmple anii-n pragul serii Și timpul meu aproape e sfârșit. Privesc la cedrii verzi cum râd în soare, Eu tot mai mic în timp și în statură, Cu cât mai tare rana-n trup mă doare, Cu-atat mai mult
DE-AŞ FI ȘTIUT, TE CĂUTAM DEMULT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382963_a_384292]
-
nalță fruntea brazilor spre soare, Iar ochii albaștri ai zilei se măresc... Lumina se revarsă ca și o ninsoare, Iar ghioceii tandri învingători sosesc. Oftează-n taină cărările de munte... Ce știu secularele doine din codru... Și piscuri înalte cu tâmple cărunte... Suspină-n pieptul nopților cuvântul. Primăvara vine în caleașca vieții, Cu flori ce cad din paradisul sfânt, Răsar îmbrățișați zorii dimineții Aduși de un cor de îngeri surâzând. Baia Mare, 13 februarie 2017 Împrimăvărare Încep să se dezghețe râuri de
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
par teferi. Eu le răspund candid că nu-s acasă. Mă înțeleg muscalii, și se-nchină. Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă, un șobolan se-mpușcă fără vină. De-aș mai trăi o dată pîn-la ziuă, ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată, jur c-am să scot pe brînci apa din piuă și c-o să-mi prind și fluturi la cravată. E ora cînd prin case lupii urlă cu beregăți tăiate de-ntuneric și într-un gang, un înger blond, din
NOAPTEA DINAINTEA ZILEI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383071_a_384400]
-
postulate, pe care aprioric trebuie să le asumăm că ar fi adevărate, să le acceptăm ca pe orice alte dogme, inclusiv cele ... XXIII. CINA CEA DE PE URMẰ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2223 din 31 ianuarie 2017. Pe tâmplele tatei ninsese cenușă. El fiindcặ nu s-a vândut nimănui In inimă avea o cătușă Și-n palme o urmă de cui. In vremuri cu zgură a nins De-atâta cruzime și ură Și tata devreme s-a stins Cu
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
schit Și orb am trecut prin deșert De duhul cel rău ispitit. Dar tata se roagă în rai Și-și chiamă dușmanii la cină. Vai, ninge cu îngeri pe plai Și-n lume se face lumină. Citește mai mult Pe tâmplele tatei ninsese cenușă.El fiindcặ nu s-a vândut nimănuiIn inimă avea o cătușăși-n palme o urmă de cui.In vremuri cu zgură a ninsDe-atâta cruzime și urăși tata devreme s-a stinsCu urme pe trup de tortură.Și
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
telefon hărmălaie cu veselie mare, cu „la mulți ani!” și „bine ați venit!”, că „de când vă așteptăm” și...săsâiala lui. Îl întreb ce se-ntâmplă. Îmi răspunde precipitat: nimic, nimic, trec niște colindători prin vagon! Am crezut că-mi pocnesc tâmplele. Am țipat la el: mincinosule! Ți-a ieșit schema cu batjocura proastei din provincie. Și i-am închis telefonul. A urmat o ceartă infernală cu mama și...(izbucnește în hohote convulsive de plâns). Irina se duce la ea, o ridică
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
tonuri de galben roșiatic. Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje. Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa. Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
tonuri de galben roșiatic.Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului.Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje.Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa.Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
mări învolburate;Ai așteptat apusul,Apoi un răsărit.Te-ai înfrățit cu valul,Cu vasul ce străbateNestingherit, în noapte,Oceanul infinit.... VI. DEZAMĂGIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. Otravă ai picurat pe tâmpla Amorțită de durere! Pelin și răzvrătire; Puhoaie revărsate peste grădini în floare. În loc s-aduci lumină și cântece de slavă, Te-ai înecat în gloduri Și patimă deșartă! Vrei să-ți hrănești durerea, În lacrimă de sânge! Nu muști din
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
își află locul!Doar raze sfinte, în cununi! Speranța, dragostea și zborul!... XII. EU NU MAI ȘTIU, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017. Eu nu mai știu, Măiastro, Când mi-ai cântat la tâmplă; Iar aripa-ți ca neaua M-a îmbrăcat în har. În nopțile de smoală, De mi-ai fost faclă-aprinsă, Să-mi luminezi drumeagul Păzit de plopii albi. Eu nu mai știu, Măiastro, De-ai fost cu mine-n luntre, Pe
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia. Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită; Nectar din floarea vieții, Pe buzele de jar. Citește mai mult Eu nu mai știu, Măiastro, Când mi-ai cântat la tâmplă;Iar aripa-ți ca neauaM-a îmbrăcat în har.În nopțile de smoală,De mi-ai fost faclă-aprinsă,Să-mi luminezi drumeagulPăzit de plopii albi.Eu nu mai știu, Măiastro,De-ai fost cu mine-n luntre,Pe râul care
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
le-ngrop adânc,Sub lespede-n grădină.... XXXII. DACĂ VÂNTUL, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016. Dacă vântul, Lacrima-și așterne Peste frunze, Peste ramul crud; Peste iarba verde Mirosind a vară, Peste tâmpla-mi caldă, Gânduri adormind. Dacă vântul tainic, Murmurând poveste, Imi sărută geana Tremurând suspin; Gura frăgezită De alintul dulce A cireșei coapte În nopți de pelin. Dacă aripi roze Înfloresc pe ramuri, Printre spinii aspri, Sângerând dureri; Falnice podoabe Ce-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Dacă aripi roze Înfloresc pe ramuri, Printre spinii aspri, Sângerând dureri; Falnice podoabe Ce-mi deschid cărarea Către libertate! Spre albastre zări! Citește mai mult Dacă vântul,Lacrima-și așternePeste frunze,Peste ramul crud;Peste iarba verdeMirosind a vară,Peste tâmpla-mi caldă,Gânduri adormind.Dacă vântul tainic,Murmurând poveste,Imi sărută geanaTremurând suspin; Gura frăgezităDe alintul dulceA cireșei coapteîn nopți de pelin.Dacă aripi rozeînfloresc pe ramuri,Printre spinii aspri,Sângerând dureri;Falnice podoabeCe-mi deschid cărareaCătre libertate! Spre albastre
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]