KorAP: Find »[drukola/base=târî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...232 >

5,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

până la ușă, răsuci după ea yala, reveni la masă, goli și paharul Carminei, nici două pahare nu fac rău, se încurajă, mai ciupi din spinarea unui pește, ca să-și dreagă gustul, pe urmă porni cu farfuriile în mână spre chiuvetă, târând papucii. Fără să vrea neapărat, privi pe fereastră. O văzu pe Carmina traversând, mergea încet, abătută, când ajunse pe celălalt trotuar, un bărbat o privi cu foarte multă insistență, îi spuse și câteva vorbe, tânăra nu-l luă în seamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
răsucește prin abdomen, răscolind intestinele în căutarea unui organ anume, cum, în sfârșit îl găsește, prinde și strânge mica mandarină fibroasă, înlănțuită de ligamente, strânge, strânge aproape că-i taie respirația, o săgetează prin sâni și minutele trec anevoie, se târăsc chinuitor. Ușa bibliotecii se deschide și se închide, nu vede pe nimeni în fața ochilor, acționează ca un automat, discută, zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
am o leafă de mizerie. El o privi sfredelitor, îi zâmbi strâmb. Acum ești deja cinică, mă. Își împinse buza de jos înainte. Terminase țigara de câteva minute, o strivise sub talpă. Acum se scormonea după alta. Pe cer se târau nori de ploaie. Ovidiu revenise după o întârziere destul de mare. Era într-o sâmbătă. Carmina nu-l mai aștepta, sâmbăta Ovidiu n-o vizita niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună la ușă și așteptă să i se deschidă, sprijinit cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
întors din nou capul, bărbatul nu mai era acolo. Atâta pagubă. Nu mai aveam stare, am îmbrăcat rochia mov, mi-am răsucit părul și l-am încolăcit în mijlocul capului, am cutreierat stațiunea de la un capăt la altul, acele ceasului se târau anevoie, mă exaspera plictiseala, am coborât pe faleză, dar mi s-a făcut repede frig așa că am grăbit pasul înapoi spre hotel. În cameră am constatat că recepționera nu-mi plasase pe nimeni, probabil că cei veniți dimineață erau perechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

copilului, noi două, în bar, lasă, Toni, poate că pentru tine e mai bine așa, poate că e mai bine pentru tine, n-ai pierdut nimic. Mă uit la ea cum se urcă în noua ei mașină și cum pleacă târând după imagini storcite din ziare fotografiile mele puse pe peretele casei din Germania alături de mătușa Sabinica, tot actriță și ea, Nenematei, soțul ei, tot actor, mirosul casei, de Germania, mai aerisit, mai curat, mai a spălat cu un anume detergent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
nu te îndrăgostești! îmi zicea Marius în pat cu mine, la Brăila, după ce îl trăsesem de mână din taxi ca să nu plece, mama lui fusese la spectacol și îl aștepta acasă, dar eu ajunsesem la faza că trebuia să-l târăsc fizic ca să stea. Acuma pleacă, pleacă, i-am zis, împingându-l cu picioarele. Go! Fuck yourself! Căcat, habar n-am de ce ajung să înjur în engleză când mă enervez și tot așa voi înjura singură, intrată rău în filmul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

al taxiului care o aducea pe Fanny Tarrant. Scoase din combină CD-ul cu muzica de Händel, pe care-l ascultase până atunci în surdina, și pregăti casetofonul pentru înregistrare, montând un microfon miniatural, portabil, pe poliță cu cărți. Soneria târai exact în momentul când el își termină pregătirile. Adrian îi deschise ușa unei femei tinere, arătoase, la vreo treizeci de ani, cu părul blond tuns scurt de un stilist la modă. Era îmbrăcată elegant, cu o fustă scurtă și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
transmite mesajul către picioare. În loc să-l poarte spre mine, acestea au pornit în marșarier și numai ce l-am vazut alergând de-a-ndăratelea. Se vedea pe fața lui că-i uluit și înspăimântat de ce i se-ntâmplă, de parcă ar fi fost târât de o forță invizibilă, dar cu cât se străduia mai mult să alerge spre mine, cu-atât mai rapid alerga de-a-ndăratelea, până când, într-un târziu, s-a dezechilibrat și a căzut pe spate într-un strat cu flori. A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

ar fi tras, dar îi era frică să nu-și împuște câinele. În vremea asta, puiul cel mare, neascultător, a zburat din cuib. Vânătorul i-a auzit pârâitul aripilor și a tras, lovindu-l la o aripă. Încercând să se târască până în dreptul lăstarului, osul firav al aripii s-a frânt. Socotind că e doar un biet pui, vânătorul nu șia dat osteneala să-l caute prin lăstar. Când m-am întors la cuib, am numărat imediat puii: lipsea unul. Unde

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
loc în loc prin zăpadă, barează calea curgătoare a șinelor ce sclipesc ascuțit printre fulgii mișcați de vântul aspru. Se înserează deja. Îmi afund fața în cojocul îmblănit și plâng. Trebuie să ajung neapărat la linia ferată...Cu ultimele eforturi, mă târăsc până acolo, dar nu vine nici un tren... Am rămas singur acolo, în imensitatea albă. Și cerul s-a luminat, acoperindu-și înaltul cu stele. Începe să-mi fie cald. Înăuntrul meu clocotesc parcă mii de suflete... Ah! Și trenul... trenul

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Europe. Dimineața, doisprezece dintre ei n-au mai ajuns acasă. Când au putut fi văzuți din nou pe străzi, arătau de parcă ar fi dansat fără Întrerupere cine știe câte zile, așa ca În filmul Și caii se Împușcă, nu-i așa? Se târau de ici-colo și nu se Îndemnau la vorbă. Aveau ochii roșii și umflați ca niște ouă de Paști Împistrite, puse În cuiburi de lavandă. O frumusețe! Seara, când se lua curentul, și se lua În fiecare seară, ochii le străluceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
2. Evenimentul a trecut altfel neobservat, căci lumea era Încă frământată de soarta ochelarilor-minune, se zice, pe care mortul i-a purtat cu atâta naturalețe și har până aproape de veșnicie. Au dispărut odată cu sărutul neașteptat al unei sclifosite care Își târa prin zăpadă blugii ei albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se pricep ziceau că chiar era. Oricum, toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale, sau, după mai mult timp, căzând într-una din acele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
viU în adâncimile zgomotului alb - o alunecare însuflețită de gânduri înotând spre suprafață, un corp mișcător de concepte și imagini pe jumătate întrezărite. D i s T an ț ă m-am dat încet jos de pe sofa și m-am târât pe podea, spre televizor, încercând să pătrund mai adânc cu privirea în vastele profunzimi ale zumzetului gol din spatele sticlei. M-am apropiat și creatura a prins știre de prezența mea. A mărit viteza și a ieșit din câmpul vizual, dispărând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
profunzimi ale zumzetului gol din spatele sticlei. M-am apropiat și creatura a prins știre de prezența mea. A mărit viteza și a ieșit din câmpul vizual, dispărând dintr-o mișcare iute, fulgerătoare, dincolo de colțul din dreapta jos al ecranului. M-am târât mai aproape, mai aproape, mai aproape, încercând să mai întrezăresc ceva sau să reconstitui din memorie arătarea din profunzimile vaste ale electricității statice, și apoi... 58801 Storr A Plombă de aur.....55876 Storr ochi O ochi 91916 Storr A.L

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
A. de la comic al meu H Ecranul se aruncă înainte cu un flash electric sonor și toate luminile se stinseră. Televizorul ateriză cu o bufnitură grea, sticloasă, în întuneric și eu, cuprins de-o panică animalică, m-am tras îndărăt, târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea, trăgându-mi genunchii de pe podea și vârându-i sub bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se chirci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să-l ții deasupra capului ca să cobori. — Și cu motanul ce facem? — Cobor eu prima și mi-l dai mie. Scout aruncă lanterna încă aprinsă în punga în care era mâncarea noastră, își trecu punga peste încheietura mâinii și se târî prin bibliotecă, în spațiul dindărătul ei. Din cauza lanternei, punga albă, de plastic răspândea o strălucire difuză. Adăuga zidurilor de ciment un orizont încețoșat și rotitor de contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dispărând cu mișcări săltate, repetate, umerii lui Scout, apoi capul, apoi mare parte din mâna ei, după care, în sfârșit, cușca lui Ian, fața lui impenetrabilă ferindu-se de raza lanternei mele. Am împins rucsacul prin bibliotecă și m-am târât după el. Coborâsem pe scară până când capul îmi era sub nivelul podelei și mă luptam să trag rucsacul după mine, când am auzit o bufnitură metalică de jos. În tunelul de coborâre răzbătu o lumină palidă, proiectând umbre lungi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pentru noapte. Ajunseserăm într-un depozit părăginit, unul dintre cele cu acoperiș sprijinit pe stâlpi, țuguiat, ruginit, cu două rânduri de panouri mate pentru a lăsa lumina să intre. Mare parte din sticlă fusese spartă, lujeri ca niște degete verzi târându-se în jos pe stâlpi și pe ziduri până departe, în celălalt capăt al clădirii. Fâșiile de cer de deasupra noastră erau colorate în același purpuriu încețoșat și jos pe care îl remarcaserăm în oraș, în dimineața aceea. Era ca și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am dat jos hainele voluminoase și le-am îndesat în rucsacuri. Apoi, am folosit două bucăți lungi de sfoară ca să ne legăm clapetele rucsacurile de partea din spate a curelelor, așa încât să le tragem prin tunel, după noi pe măsură ce ne târam. Scout scoase niște bandă adezivă ca să-și prindă lanterna de-o latură a cuștii lui Ian. Rezultatul o mulțumi, însă Ian - chiar și după o conservă întreagă de ton cu porumb de la fast-food - nu păru prea fericit de chestia asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spre binele meu să fie un loc cu multe distracții pentru pisici. — Bine, soldat, zise Scout și mă prinse cu mâinile de mijloc. Suntem pregătiți să începem? — Aha. Îmi zâmbi. — O să fie bine. Arată mai rău decât este în realitate. Târăște-te pe coate și împinge-te în genunchi și în vârfurile bocancilor. Înaintează încet, încearcă să-ți ții brațele pe lângă corp și să nu atingi marginile. Tunelul e făcut doar din hârtie. — Biiiine. — Ce altceva? Mda, probabil că-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un întreg peisaj Braille aleatoriu de hârtie, tipăritură și cuvinte scrise cu pixul care, cumva, nu se prăbușea în spațiul acela mic și negru. Mă împingeam în bombeul bocancilor, ținându-mi picioarele cât mai aproape posibil unul de celălalt și târându-mă cu ajutorul șoldurilor și-al coatelor. Când mă mișcam, hârtii răzlețe foșneau atingându-se de brațele, spatele și șoldurile mele. Totul, totul fusese acoperit cu cuvinte, cuvinte într-o sumedenie de limbi. În jurul meu sau pe sub încheieturile mâinilor mele fluturau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
probabil nu-i plăcea că podeaua se îndepărta de noi pe măsură ce urcam. Nu-l învinovățeam, căci nici pe mine nu mă bucura peste poate chestia asta. Lipsa câtorva cărți în mijlocul raftului lăsa un loc suficient de mare ca să te poți târî prin el și exact asta făcu doctorul, extraordinar de flexibil pentru vârsta sa. — Hai, dă-mi cutia. I l-am pasat pe Ian lui Fidorous, apoi m-am avântat pe urmele lui. Am descoperit că mă târam pe un covor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ca să te poți târî prin el și exact asta făcu doctorul, extraordinar de flexibil pentru vârsta sa. — Hai, dă-mi cutia. I l-am pasat pe Ian lui Fidorous, apoi m-am avântat pe urmele lui. Am descoperit că mă târam pe un covor, unul roșu, scump, dar de modă veche. Alarma se auzea mai tare acolo sus. Ridicându-mă în picioare, camera mă duse cu gândul la un fumoar pentru gentlemeni. Două fotolii din piele verde, o veioză de birou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
știut adevărul. Am simțit că tot ce era cald și real în mine începea să se scurgă. 25 Hakuun și Kuzan ( Toate stelele sângerează) Stăteam în camera cu fotolii largi de aproximativ cincisprezece minute, când Scout se întoarse în sfârșit, târându-se din cealaltă parte a bibliotecii, exact cum făcuserăm eu și Fidorous. — Hei, spuse ea, zâmbind și ridicându-se în picioare. Îți vine să crezi? Sunt de două zile în ne-spațiu și, cine știe cum, e de datoria mea să ies

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]