1,173 matches
-
multe intrări secrete, carcere și camere de tortură. Cineva din spatele lui îl întrebă: — Ce vrea să însemne asta? Thaw se întoarse și-l văzu pe Coulter. Strînse bine bățul și șopti: — Niște planuri. — Planuri pentru ce? îl întrebă Coulter dînd tîrcoale. — Pur și simplu planuri. — Ei, poate că ești isteț să nu-mi spui ce fel de planuri sînt. De unde știi că nu-s spion neamț? — N-ai cum să fii spion neamț. — Ba da. Ești doar un băiat, atît! — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și am închis bine ușa în urma lui. 11. Au trecut, după aceea, zile și săptămâni, stăteam cu Zenobia în beznă, mențineam dragostea pe lume, de afară se auzea viscolul, n-am să-l descriu, apoi lupii începură să ne dea târcoale, scheunau jalnic, era, poate, îngrozitor de frig, peste groapa cu apă se așternuse o pânză de gheață, trebuia să o spargem când ne încerca setea; rodeam, câteodată, ierburi, era o stare de dincolo de gânduri, cotropitoarea, disperata dragoste a lumii se ghemuise
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
amănunte despre cutia aceea de carton roșu căreia, datorită obiceiului meu de a da nume obiectelor, îi spuneam Intimitate, dar mă tem să nu îngreunez o înțelegere și așa destul de vagă.) În dimineața următoare, un Ritm dușmănos mi-a dat târcoale : vibra, ciripea, zbârnâia, izbea în geam, trosnea în varul pereților, îl simțeam pretutindeni, real și perfid. Ca să mă apăr, am început să-mi pendulez capul spre dreapta și spre stânga, era o amenințare, el s-a restrâns, s-a comprimat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
complet alb, îmi ștergea cu spirt arcadele sparte sau omoplații jupuiți, făceam dragoste. O dată, într-o duminică de toamnă, la dușuri, după meci, a venit Constantin îmbrăcat cu o superbă flanelă albă, îl mai văzusem și în alte dăți dând târcoale pe acolo; Gică Wirth, care juca aripă în echipa adversă, i-a spus : „Mă, pirpiriule, ia dă tu flanela aia, s-o încerc și eu“. Constantin și-a scos flanela și i-a dat-o, Gică Wirth și-a lustruit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a mea, ci a Totalității. Ceva ca o memorie adânc îngropată în mine mai încerca zadarnic să-mi sugereze că poate n-o să dureze mult... Pe străzile târzii ale orașului văzuții și mai ales nevăzuții, cunoscuți sau necunoscuți, îmi dădeau târcoale, atrași de jalnica mea stare. și fiecare ținea să-mi trimită câte un semn, o vorbă sau măcar un nume. Mai întâi Agrippa, cu gluma lui echivocă. Semn al eșecului, nesigur ca toate semnele, dar suficient ca să clatine toate trestiile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
A.E. Van Vogt Odiseea navei Space Beagle Editura Albatros Fantastic Club, 1978 A.E. Van Vogt The Voyage of the Space Beagle 1950 1 Corl tot dădea târcoale. Noaptea neagră, fără lună și aproape fără stele, se retrăgea în silă din calea zorilor care mijeau undeva, spre stânga lui. Lumina lor roșiatică și lugubră nu făgăduia pic de căldură, ci dezvăluia, treptat, un peisaj de coșmar. În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter, spuse Florence. Aici, în bufet... Scotoci în raft răsturnând toate mărunțișurile. Săltă capul bătrânei plimbîndu-i în jurul nărilor flaconul, apoi îi fricționă tâmplele. Odaia se umpluse de o aromă pătrunzătoare și iute. Într-un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Esențial este că, deocamdată, poți dormi li-ni-ști-tă. Domnul maior seamănă acum cu un cățeluș care vede un os splendid închis într-o cutie de sticlă. Întinde lăbuța și nu poate ajunge la el, ceea ce nu-l împiedică să-i dea târcoale. Mirciulică! Unde ești, Mirciulică? A început filmul. Știi cât îți place Liz Taylor. Șerbănică Miga o găsi pe Florence dormind. Își tăie în bucătărie o felie groasă de budincă apoi, măsurând restul, încă una, mai subțire și mâncă pe marginea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu intră de doi ani la facultate și vânzătorului oacheș, tânăr cu perciuni negri și inel gros de aur, calificat în alte ocazii "un individ obraznic". Își revizui însă în ultima clipă intențiile, considerîndu-le sub demnitatea sa. În consecință, dăduse târcoale magazinului vreo zece minute așteptând doi amici pensionari care-și făceau cumpărăturile la aceeași oră. Mitiță Haznaș, fost consilier la înalta Curte de Casație, și Dinu Calotă, funcționar superior pe vremuri ia Banca de Credit. Țineau în mână plase cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe o minte de gangster." ― Îi așteptați și pe soții Miga? ― Nu. Ei înțeleg cel mai puțin prietenia mea cu Mirciulică și n-aș fi avut curajul să înfrunt sarcasmele lui Florence. Mi-ar fi stricat toată ziua. " Îți dă târcoale, draga mea, nu știe cum să înceapă. Și nu înțeleg de ce-și pipăie mereu buzunarul. Parcă se asigură că ceva mai e acolo..." ― Dacă vreți, puteți să aprindeți o țigară. În timpul acesta eu voi turna ceaiul. Hai, Mirciulică, să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o băgăm dedesubt... ― Unde? Popa simți nevoia să se agațe de ceva. Avea impresia că alunecă. ― În sicriul lui Panaitescu, sub frunzele de brad... ― Îngropăm doi o dată, șopti înspăimîntat Matei. Melania Lupu zâmbea șters. CAPITOLUL VII O ÎNMORMÎNTARE NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu părea prea bombat, dar mormanul de flori camufla micile neajunsuri. ― Bine că s-a terminat, suflă Matei. Avea o permanentă senzație de vomă. Bătrâna își drese pieptănătura cu dosul palmei așa cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un inventar. Când s-au mutat primii locatari, au primit ca "zestre" o lustră Murano și un scrin baroc. Se presupune că au aparținut soților Cruceanu. ― Altceva? Locotenentul surâse. ― Vă așteaptă domnul Van der Hoph din Amsterdam. ― Mă așteaptă? ― Dădea târcoale imobilului. Când se pregătea să sune, l-au oprit băieții și l-au rugat să-i însoțească. Un tip politicos. Părea puțin surprins dar n-a făcut mofturi. ― Cei din casă au prins mișcarea? ― Nu cred. ― În regulă. Unde-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le-a dat foc. Era un gest de recunoștință pentru singurătatea care îi era atât de credincioasă și care l-a urmat peste tot. "Ca o cățea", râdea Domnul Andrei, încrețindu-și pielea de șopîrlă: Poate că și acum dă târcoale pe undeva prin bălării. Dacă am nevoie pot s-o chem în ajutor. Uneori, noaptea, chiar mă simt ispitit s-o strig. Dar mă abțin. Mi-e frică să nu se îndrăgostească de Mopsul", adăugase în bătaie de joc, într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru ei înșiși, să știe exact ce au fost, dincolo de întîmplările care se umflaseră în timp, cu sângele supt, ca niște lipitori crescute pe trupul realității. Uneori, seara, când coridoarele se goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru, în hârțoagele Arhivarului, păstrat ca plantele presate în ierbar, putea fi mirosit, adulmecat. După care cei care se învîrteau pe-acolo se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a mai plâns, a născut o fetiță, Ana, pe care a început s-o iubească nebunește. Pe la vreo opt ani însă, când Ana se juca cu mingea pe stradă, s-a apropiat de ea un măcelar, un maniac care dădea târcoale copiilor, tulburat din când în când de dorințe monstruoase. A ademenit-o să-i arate o jucărie acasă la el, a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormîntat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a lăsat să-și urmeze soarta. Și dacă soarta l-a împins în noroi însemna că o merita. N-a mai vrut după aceea alt soț și ani de zile i-a respins pe toți pescarii care i-au dat târcoale și i-au bătut seara la poartă în speranța că-i va pofti în casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să păstrez echilibrul bărcii pe valuri, am simțit cum mă podidește o sudoare rece, de spaimă. Fiindcă nu departe de barcă, am văzut rotindu-se prin apă un rechin. Apoi, o întreagă haită de rechini a început să-mi dea târcoale, ca într-un dans. De frică, mi-a scăpat o vâslă în apă. Dacă o pierdeam și pe cealaltă, n-aveam cum să mai revin la țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă las terorizat de moartea care ne așteaptă pe fiecare la un capăt de drum. cu răbdarea ei imbecilă: simțind până la impertinență că mai puteam să mănânc fructele care îmi plăceau, să mă întind la soare ori să dau târcoale unei femei frumoase. Și, n-am mai spus-o oare? de câte ori a trebuit să-mi refac moralul pus la grea încercare, m-am abătut printr-un cimitir. Acolo îmi repetam: "Daniel Petric, ești viu! Această singură calitate te așează deasupra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în care poți pretinde până la urmă, și în fața ta, că pe jumătate crezi? Tu nu vezi, tu nu te uiți în jurul tău? Nu observi că toți procedează la fel? că Sonia îmi vorbește acum cu "dumneavoastră", că Aristide îmi dă târcoale, de parcă s-ar fi îndrăgostit de mine, și că bătrânii roiesc în jurul meu? De ce crezi că fac asta? Sau te deranjează că aș putea să-i dau ordine Arhivarului într-o zi?" Laura nu m-ar fi înțeles și nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou m-am gândit la Hingherul. Pe unde umbla oare? Dădea târcoale azilului sau se dusese în lume? Simțeam în aer mirosuri de furtună, care îmi sporeau și mai mult surescitarea. M-am întrebat: de ce o iubeam pe Laura? De fapt, era mai degrabă interesantă decât frumoasă. Avea, cum zicea Aristide, pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prea tare. —Kathy, și tu. Limitele. Haide. Trece-le pe hârtie. După câteva secunde, cei doi mâzgăleau cu creionul pe hârtie. Maggie se simți ca pe vremea când era la școală, la Dublin: vara, sesiunea de examene, călugărițele dându-i târcoale pentru a se asigura că nu copiază răspunsurile de la Mairead Breen. Doar că de data asta ea era una dintre călugărițe. În sfârșit..., își spuse, ...un moment de liniște. Se uita la cuplul din fața ei, doi oameni care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Reilly pe polițist. Ignatius mângâie ușor părul vopsit roșcat al maică-sii cu una dintre labele lui uriașe. N-ai altă treabă decât să te agăți de niște bieți copii, cu puzderia asta de oameni de tot soiu’ care dă târcoale-n oraș. O aștepta și el pe maică-sa și ăștia-s gata să-l înhațe. — Acesta este în mod sigur un caz de adus în fața Uniunii Libertăților Civice, remarcă Ignatius, așezându-și laba pe umărul căzut al mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
goană pe Canal Street și fugi, în sunetul metalic al cizmelor, spre centrul comercial, uitându-se peste umăr după barba cu monoclul. În spatele lui nu se vedea nici o barbă. Avusese ghinion cu ghiotura. Agentul acela deghizat avea să dea probabil târcoale autogării toată după-amiaza, în căutarea lui. Și ce o să se facă mâine? Autogara nu mai prezenta siguranță. — Dracu’ s-o ia pe don’șoara Lee, spuse George tare, fără să-și domolească pasul. Dacă n-ar fi fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
erotice. Oricare ar fi calitățile ei spirituale, mahalalele sunt neîndoielnic sub standard în ceea ce privește confortul fizic și am serioase îndoieli că fizicul meu bine dezvoltat ar putea să se adapteze cu ușurință dormitului pe străzi. Aș avea neîndoielnic tendința să dau târcoale băncilor din parcuri. Prin urmare, însuși trupul meu mare este o garanție că nu voi cădea prea jos în structurile civilizației noastre. [La urma urmei, eu nu cred că este necesar să ajungi la fund, ca să zicem așa, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]