1,181 matches
-
cu internat și sanatoriu de nebuni. Școala de Muzică și Arte din Manhattan, căci acesta era numele ei astăzi, ar putea fi sălașul a zeci, sute sau poate mii de spirite. Cel mai tânăr dintre ele ar putea încă da târcoale trupului - cald încă - al femeii ce zace acum pe burtă nemișcată pe un hol întunecos, aflat în vecinătatea unei săli de recital de dimensiuni reduse. Ochii, deși larg deschiși, nu căpătaseră un aspect sticlos, iar sângele de pe obraz nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și o omletă cu cașcaval. Condimentată. Am primit vreun telefon cât...? Până să-și termine întrebarea, i se înmână un petic de hârtie, pe care scria: „Sună-mă. JB”. Chelnerița întrebă: - De la Jeddy? Părea să fie el. De când poliția dă târcoale, el și oamenii lui... adică, nu l-am mai văzut deloc pe aici. Îi ignoră întrebarea, mulțumindu-se să spună: - Nu-mi aduce comanda încă. În timp ce se îndrepta spre telefonul public, scotocindu-se prin buzunare după monede, gândul îi zbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
primăverii: păsările călătoare. Vin la vechile lor cuiburi, unde fac ouă, fac puișori și se întorc abia toamna în țările calde. Veverițele își strâng jucăușe hrana, iepurașul iar începe să umble, temându-se chiar de umbra sa, vulpea dă iar târcoale cotețelor de găini și lupul umblă iar după vânat. Un ghiocel firav l-a vestit și pe Moș Martin de sosirea primăverii și greoiul umblă acum prin pădure. Insectele dau și ele o raită prin aer: albinuțe harnice, musculițe, furnici
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a făcut-o „din nimic“. În povestirile lui - și cred că ar avea de spus cât pentru zece volume consistente - apăreau constant actualii și foștii lui câini (foștii fiind mâncați de lupi), lupi, foarte mulți lupi (parte dintre ei dând târcoale cabanei, după spusele sale, chiar în timp ce noi îi ascultam poveștile), și prieteni, foarte mulți prieteni care i-au murit prin avalanșe, viscole și cățărări în munți... Mi-am terminat anul de muncă 2007 cu sentimentul că acesta ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
un bărbat, un bărbat care continua să meargă prin viață. Cât trăise procurorul, nu pusesem niciodată piciorul la Castel. Nu era de mine. Aș fi arătat ca o rufă oarecare printre batiste de mătase. M-am mulțumit să-i dau târcoale, să mă plimb prin preajma lui, să-l măsor de departe, să zăresc văpaia continuă de mare incendiu a acoperișului de ardezie și a frontoanelor de aramă. Iar apoi avusese loc moartea Lysiei Verhareine, Destinat așteptându-mă pe scări, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care te poți mângâia pe față. Așa mi se pare Dumitru V. Marin, acum după 50 de ani de când ne cunoaștem. Eram studenți la Filologie la Iași, unde umbrele marilor scriitori, în egală măsură ziariști ai vremii lor, ne dădeau târcoale și fiori. Ne-a despărțit viața, ne-a îndepărtat distanța, dar a fost să ne reîntâlnim tot la Iași în 1993 și de atunci am fost mereu în legătură. Profesională la început și amicală apoi. Am colaborat arareori la publicațiile
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
privirea până intram în zona de case a satului vecin. O dată, țin minte, pe mine și pe mama ne-a înconjurat o turmă de mistreți. Era iarnă, noapte, frig teribil. Înnebuniți de spaimă, am stat totuși neclintiți. Ne-au dat târcoale și au plecat mai departe. După această întâmplare, mama m-a mutat în alt sat, la o mătușă. Numai că nici acolo n-am stat prea mult, deoarece trebuia să am grijă de copiii mătușii și să-l ajut pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Chiuveta era plină ochi cu veselă murdară, deși spălătorul de vase era gol. Purta un halat care, parcă îmbătrânea la fel de repede ca și proprietara lui. În camera de alături, lângă pat era un morman de cearșafuri și cuverturi. Jones dădea târcoale prin bucătărie, nădăjduind că va da peste vreo bucățică mai de doamne-ajută. Zadarnică osteneală. Bucătăria se menținea într-o stare de curățenie acceptabilă, în ciuda lipsei de cooperare a ocupantei acestor locuri. ― Hei, Bob! behăi un glas din ecranul mural. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tremur pricinuit de un amestec de ură și mâhnire. Rămas într-un echilibru precar pe marginea prăpastiei groazei. Toți erau la fel. Nebunia se agăța de fiecare dintre ei ca o lipitoare... Sănătatea lor mentală se clătina. Demența le dădea târcoale, amenințătoare. Ripley cunoștea semnificația semnalelor de pe biomonitoare. Vru să le explice dar nu suporta privirea lui Hudson. ― Nu se mai poate face nimic pentru ei. ― Dar dacă mai sunt vii? ― Nici o speranță. Acum sunt inserați în pereții sălii unde i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
n-o să-și dee samă din vreme“. Adică așa, ca el. Strindberg devenise din feminist mysogin. Unul trist - accentuează autorul. Ca să piardă „putința de exaltare sentimentală“, el „s-a dedat esclusiv ocupațiunilor științifice“. Chiar gânduri de călugărie i-au dat târcoale minții. Dar iată că, ajuns la 52 de ani, actrița norvegiană Harriet, „de o frumusețe răpitoare“, îl face „să intoneze din nou imnul dragostei“, „să cerșească o rază ochilor vrăjitori“, îi schimbă convingerile, iar Strindberg mai face o dată jurământul. „Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Episodul 45 DESPRE UNELE PROBLEME îNTÂMPINATE DE LOTRII SECOLULUI AL XVII-LEA în fața unei mărturisiri atât de la locul ei și, în general, în fața întregii comportări peste așteptări a lotrilor, cei doi călugări își reveniră total din spaima care le dăduse târcoale în precedentul episod. — Socot - grăi Metodiu cu glas binevoitor - că dacă v-aș numi „fraților” atunci când aș începe o vorbă cu domniile-voastre, mi-aș călca nu în puțină măsură pe cuget și simțiri. O jenă firească mă oprește să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lăcuste, tăierea bruscă a unor capete, fumăritul, alunecările de teren, mazilirea, fuga în codru. Un ienicer căzând în noroi, cu abdomenul despicat în fața Vienei, murmura numele lui Allah întrucât n-avea cum să știe că senzațiile stranii care-i dădeau târcoale nu sunt decât rezultatul firesc al unei incizii fără precedent prin peritoneu. Vezi tu, dragul meu prieten - spuse Barzovie-vodă către Broanteș, după ce amândoi își mai veniră în fire - fără voia ta ai fost martorul unei întâmplări pe care, când vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiu despre al cărui tată aveți un lapsus. Nu-i nimic: cert este că el, fiul, există, existența lui fiind probată, printre altele, și de fireștile nevoi ale vârstei care l-au făcut în cele din urmă să-i dea târcoale fetei jupânului Macek. Un târcol azi, un târcol mâni, astfel că nu mai e nimic de făcut. în afară, desigur, de acel act lăsat de Domnul pe pământ prin care explicabilele necesități ale omului sunt înlocuite de necesitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cine să mă joc „de-a genunchiul” - urmă povestea sa căpitanul Tresoro, apropiindu-se vertiginos de fundul farfuriei. La înmormântarea lui a venit lume puhoi, în special femeile care, de-a lungul fructuoasei sale vieți, i-au dat fără răgaz târcoale în ideea că străbunicul le va face părtașe uluitoarei sale înzestrări cu bani. Erau acolo, cu nasul în batiste, verișoare de-ale lui, acum niște hoaște bătrâne și ele, cu care pe vremea tinereții străbunicul se juca din priviri, curtezane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așteptau acolo, frumos încolonați, de pe la orele trei. Era frumoasă. Părinții, bucurându-se la început de râvna ei de a citi, prinseră să se îngrijoreze într-o vreme, căci Amada n-avea ochi pentru lumea din jur, ce începuse a da târcoale burduhănosului palat, excepționalei zestre și nurilor fetei. Și se întâmplă ceea ce se-ntâmplă pe la 17 ani: trupul fetei o luă înaintea lecturilor. Amada crescu, se împlini, arătând ca proaspăt scoasă de sub tipar, o mândrețe de fată. Dar ei nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bătrâna doamnă cutăreanu - și Dvs., doamnă, sunteți doamne, vă permiteți să faceți pe servitoarele. Eu sunt țărancă: nu-mi permit să lucrez, În exil, cu mâinile... » ȘCOALA Într-adevăr, tata abia Începuse, nu-și permitea. Școala, În jurul căreia tot dăduse târcoale, neîndurându-se să o părăsească (până se făcuse prea târziu) fusese acel ceva prea-puțin ca să te poți despărți de el: acel ceva făcut cu mânurile lui, Înălțat, nu doar cu-sacrificii, ci cu-un-sacrificiu: un flăcău care scotea piatră pentru temelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi corect: renaștere - ci naștere continuă, meree. Așadar, mă mereu Întorc. Cu totul. Mă mut - În timp, În spațiu În copilărie (fericită - niciodată nu voi Îndestul pleonastiza); În Basarabia mea cea rainică. Mă Întorc În calidor, zăbovesc prin curte, dau târcoale, raite, ocoluri, precum tata, În clipe de sfârtecătoare cumpănă - casei. Nu-mi vine să re-plec. Nu-mi vine deloc (nicicacum, ca să mă exprim adamic...). Ceea ce se lasă, așa cum am lăsat eu, Mana mea, la vârsta de opt ani și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ceea ce se lasă, așa cum am lăsat eu, Mana mea, la vârsta de opt ani și jumătate, nu se mai poate regăsi În realitate. Ci doar În re-realitate. Nimic nu se repară, totul se face din nou - pe aceeași temă. Dau târcoale, zăbovesc, mă scarpin În cap, mă alint În banalități - poate-poate nu mai plec deloc; poate-poate opresc timpul (și locul), sar-peste, ori nu mai ajung la acel martie 1944. Iar dacă nu și nu și nu (nicicacum și nicicacum), atunci poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
abia atunci am realizat că pe cumnatul meu nu-l interesa cafeneaua, ci parcarea aceasta. Imediat am presimțit ceva. El era un mecanic teribil de priceput. Avea autorizație categoria I... Repara mașini pe care scotea bani serioși. GÎnd Îi dădea tîrcoale norocul și-i cădea un hîrb În mînă, Îl cumpăra pe nimica toată, Îl punea la punct, se mai fîțÎia puțin cu el și-l vindea la un preț frumușel. Poate mai avem o speranță... Surprinzător, dar aici obișnuia el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
medii nu-și pot permite să scoată treizeci de mii de yeni În fiecare săptămîna, așa că n-am nici un motiv să mai continui. Dar am auzit că e frumoasă... clienta aia a ta. — Din păcate, așa-zisul frate tot dă tîrcoale afacerii ... Nesuferitul ăla! — A, da. Mi se pare că adineauri au sosit niște date referitoare la individ. — Le-am văzut. Eu i-am rugat să facă niște investigații și să-mi trimită o copie de pe cartoteca familiei. Nu Îmi miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai sînt? — Tocmai am Închiriat camera tipului ăluia care vine mereu... Din păcate, mie-mi vine să vărs cînd văd o tîrfă... Am consultat și medicul... Am crezut că am diabet. Mă scot din sărite pisicile În călduri care dau tîrcoale pe-aici... Aș pune parul pe ele! Dar nu poți ucide oameni cu parul... Ce rîs! Ei bine, mi-ar fi plăcut să am diabet În tinerețe... Dacă dau drumu’ la tîrfe aici, apoi nu mai scap de ele... Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ce cretin! Zău că da. — Sper că șeful furnizorilor de combustibil n-are nici un amestec. Își luă mîna de pe brațul meu, se opri și mă privi Îndelung cîteva clipe. Nu mai da frîu liber imaginației. Îți pierzi timpul degeaba dînd tîrcoale pe-aici. Banii... azi Îi ai, mîine nu-i mai ai... dar treizece de mii de yeni pe săptămînă nu-s tocmai de lepădat. Te rog, pleacă repede de-aici. — Dar am băut. — Ce mai contează? Dacă ăștia se pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
are nici o valoare. Am privit-o foarte atent, Încercînd să remarc orice schimbare cît de mică În expresia feței cînd am adus vorba de fratele ei. Buzele ușor Întredeschise denotau Încordare, sprîncenele Încruntate... Oare era tulburată, uluită... sau Îi dădeau tîrcoale niște presimțiri... se aștepta la ceva neprevăzut din partea fratelui... Își mușcă Însă buza de jos și zîmbi răutăcios. — Fratelui meu tare-i mai place să ia lumea prin surprindere. Așa a fost dintotdeauna... — Dacă citesc jurnalul soțului, poate-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mici de hîrtie luate de vînt concurau parcă la gura luminată a metroului, care să fie prima. Am luat cina la un restaurant ieftin din fața stației: karQraisu și ouă. Deși ne aflam În toiul iernii, o muscă uriașă verzui-argintie dădea tîrcoale pe-acolo ca și cînd ar fi vrut să se strecoare peste abajur; s-a tot Învîrtit, dar nu era cazul să mă Îngrijorez pentru că muștele cunosc anotimpurile mai bine chiar decît oamenii - trebuie că sînt tare Înțelepte. RAPORT 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vizuală și toate simțurile Îmi erau concentrate cu nerușinare asupra mîinii ei gingașe pe care și-o pusese pe brațul meu, de parcă aceasta ar fi constituit centrul cosmosului. M-am plecat puțin Înainte, luptîndu-mă disperat cu voma ce-mi dădea tîrcoale din clipă-n clipă. Pentru prima oară treceam de ușa acelei camere... l-am văzut patul alb Încă răvășit după o noapte de somn... și adîncitura pe care o lăsase În așternut, l-am simțit parfumul, deși aveam nasul Înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]