959 matches
-
a unui montaj posterior trunchiat. Mima încontinuu, în propriu-i comportament, egalitatea dintre linia unei mașini și elementele organice ale corpului său. Într-o zi, când urmăream o mașină de concepție italiană cu aripile din spate boante, gesticulațiile sale spre târfa de la aeroport care ședea între noi deveniră stilizate și exagerate, uimind-o pe femeia plictisită cu felul său grăbit de-a vorbi și cu mișcările umerilor. Pentru Vaughan, interioarele colorate ale Lincolnului și ale celorlalte mașini pe care începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
său grăbit de-a vorbi și cu mișcările umerilor. Pentru Vaughan, interioarele colorate ale Lincolnului și ale celorlalte mașini pe care începuse să le fure pentru aproximativ o oră în fiecare seară stimulau cu precizie porțiunile de piele ale tinerelor târfe pe el le dezbrăca în vreme ce eu conduceam mai departe pe autostrăzile întunecate. Coapsele lor goale se modelau după panourile de vinilin pastel; difuzoarele conice adânci recapitulau contururile sânilor lor ascuțiți. Vedeam interiorul mașinii ca pe un caleidoscop de părți iluminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rutier de pe Western Avenue, umeri osoși dispuși la intervale de cincizeci de metri, recompuneau secțiuni ale fizicului plin de cicatrice al lui Vaughan. În cursul multelor săptămâni când i-am servit drept șofer, dându-i bani ca să plătească prostituatele și târfele cu jumătate de normă care-și făceau veacul în jurul aeroportului și-a hotelurilor lui, l-am privit pe Vaughan cum explorează fiecare stradă și fiecare cotitură a raportului sex-automobil. Pentru el, mașina era cel mai important și singurul loc adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cade pradă spaimei de a nu fi prins: destabilizarea psihică survine gradat, complexul de vinovăție roade ca un car, haosul interior irumpe în conștiință. Toate eforturile eroului de a relua contactul cu lumea exterioară (prin scris, prin amorul cu o tîrfă sordidă ș.a.) nu fac decît să îi amplifice deriva, colorînd-o strident și grotesc. În pragul nebuniei definitive, el are halucinația Domnului cu servieta, ale cărui cuvinte de spaimă („am venit să-mi dai partea mea”, amintind finalul nuvelei caragialiene În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Loïc spori și mai mult, lovitura țîșni, Nicolas izbuti să se ferească, dar tatăl lui, dezechilibrat, se izbi puternic de o mobilă. Atunci lovi cu vorba Încă și mai tare decît cu pumnii. - Chantal e o destrăbălată, toată insula știe! TÎrfa asta se duce să se culce la Brest cu cine vrei și cu cine nu vrei! Nicolas, răvășit, incapabil să mai asculte ceva, sări la taică-său și Îi dădu un pumn atît de puternic Încît Îl expedie, făcut ghem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cățelușul vrea mingiuca? Hai, dă-i drumul! Du-te s-o cauți! Și o azvîrli departe peste umăr. Bărbatul elegant se făcuse la fel de palid ca eșarfa alb-gălbuie Înodată savant În deschizătura cămășii cu monogramă brodată. - Știi ce-ți zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea, sarcastică. Problema ta, PM, e că tu n-ai nervi ca să Înfrunți o campanie care o să se lase cu sînge. Eu, da. Îl sfredeli cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru a scurta traseul. Dar ar fi făcut cu mult mai bine dacă ar fi cotit-o spre malul râului Arno, descoperi el nemulțumit, căci astfel ar fi evitat acea grămadă de oameni fetizi și de mărfuri dubioase. Cavaleri și târfe, nobili și borfași, Încâlciți Într-o Îmbrățișare hidoasă, pe străzile orașului cândva devotat sfântului Ioan. Simțea cum o mânie surdă Îi clocotea În piept, dinaintea acelui spectacol degradant. — Încercați să rămâneți pe lângă mine! le strigă el polițailor care Îl urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
greu de Închipuit ce fel de sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crede. Ele cântă noblețea doamnei și apropierea sa de Dumnezeu, iar nu formele ei aparente, care ne tulbură vederea. Dante pronunțase ultimele cuvinte cu o iritare crescândă, căutând să nu o privească pe Antilia. Poezia lui pentru femeia aceea, o târfă străină... — Înțelegem prea bine reținerea de a-ți târî versurile printre mesele unei cârciumi, zise iarăși Cecco Angiolieri, care nu avea de gând să se dea bătut. Cu siguranță, munca migăloasă a rimelor ca meserie nu face defel casă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se opri, chemat de glasul strident al lui Acquasparta. — Ni s-a relatat despre dansatoarea care se produce În taverna cruciatului. Se pare că te interesează, iar cunoscându-te e lesne de intuit genul de pasiune care te Împinge către târfa aceea. Dar să nu te lași În voia iluziilor dumitale de poet: acea femeie e primejdioasă, un vas de preacurvie mereu gata să dea pe dinafară. Poetul coborî treptele fără măcar să-și dea seama de Înghesuiala ce continua să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
știa ce hotărâre să ia. În clipa aceea, femeia se deplasă și ea spre ieșire, cu pasul ei mlădios. Pentru câteva momente, poetul avusese impresia că Noffo Îi făcuse un semn atunci când trecuse pe lângă dânsa. Un inchizitor, un ereziarh, o târfă. Trei cărți ieșite dintr-un absurd pachet de tarot, reunite Într-o biserică. Nu izbutea să priceapă relația dintre ele. Poate că Noffo nu venise să Îl supravegheze pe Bruno, ci pentru femeie. Așteptă preț de câteva clipe În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de aceea, acum, e pierdut Într-un labirint, fără să priceapă că Înșiși pașii lui sunt cei care Îi zămislesc deviațiile și unghiurile oarbe, pe măsură ce Înaintează În cercetare. Acquasparta schiță un zâmbet crud. — Asta ne dă timp ca să prevenim mișcările târfei. — Credeți că e Într-adevăr cu putință... continuă Noffo. — Nu știu. Dar fie și doar umbra Îndoielii trebuie stinsă. — Așa gândesc și eu, eminență. Vă veți aminti că am sugerat deja... Legatul pontifical Îl Întrerupse cu un gest brusc. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încetineau mișcările, cu strigătele lor și cu mâinile lor Întinse către ea. Era gata să se ridice În picioare și să Își declare autoritatea de prior. Urma să cheme gărzile, să Închidă cloaca aceea de vicii, să o târască pe târfa aceea la Ospedale Maggiore. Unde se ascundea, și cu cine, atunci când fugea de la taverna lui Baldo? Voia să știe și avea să Îi smulgă acest secret de Îndată ce Își va fi isprăvit hidosul spectacol. Ciungul o adusese de peste mare. De la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu voiau să i se supună. Rămase așezat, În timp ce femeia făcu un pas către el. — Aici... zise iar. Sau poate că doar se gândise să spună, iar sunetul se oprise În aerul dens. Într-un bordel, asta voia să spună. Târfa. Și cum se făcea că era acolo, dacă abia o lăsase... Antilia se apropie și mai mult, Întinzând o mână spre el. Avea o expresie neliniștită, fără nici o urmă din acea detașare față de priviri și de luxură care Îl izbiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ura pe curva aceea. Fata era din nou la capătul de sus al scării și părea să Îl aștepte. Îl fixa cu privirea ei aspră, ca o păzitoare a infernului. Ce i-ai spus despre mine, blestemato? Și ce vrea târfa aceea? murmură Dante. Cum trebuie să o plătesc? Pietra ignoră insulta. — E o femeie stranie. Are niște dorințe stranii. — Ce vrea? Fata șovăi o clipă. — Timp. A zis că vrea timp. Ce Înseamnă asta? — Vrea timp, repetă ea ridicând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că Îi văzuse În refugiul cerșetorilor erau, poate, avangarda unei armate care se aduna pe tăinuite În criptă, și ale cărei conciliabule fuseseră luate de acel prostovan drept celebrarea unui rit ocult. Iar, În timp ce acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante simți cum Îi sporește mânia. Așadar, acest eșec Îi Întrista pe ei, și nu dubla omucidere? Aruncă o privire spre fundul tavernei, căutând-o pe Antilia. Un grup pe ipocriți călăuziți de un vrăjitor, cu simțurile zgândărite de o târfă și asistați de zeități obscure. Și printre ei un asasin. Ori poate că mai mulți. Iar acum voiau să Închidă prăvălia. Așa, pur și simplu. — Prin urmare, intenționați să vă Întoarceți În orașele voastre? Totuși, orașul e În plină expansiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
A, și m-am săturat să-l tot aud pe gură fleancă de dreapta, Samuel Sloane, morfolind pe Fox1 în fiecare seară. Tipul e un idiot - știu că i-am publicat cărțile, dar e un cretin. Îl urăsc. E o târfă publicitară umflată în pene, dezgustătoare și cretină. Fă-mi o listă de autori pentru o carte care să-l desființeze. Ar trebui să fie gata să-mi livreze materialul în cel mult patru săptămâni... Vivian mi-a mai înșirat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care nu va reuși să scape nici peste o mie de ani, dacă ar fi putut i-ar fi pus pe toți cei responsabili cu fața la zid și le-ar fi împrăștiat cu mîna sa mațele pe jos, șacali, fii de tîrfe, lași. Totuși, recunoștea că n-ar putea niciodată să-și uite trecutul, să scuipe pe însemnele militare, mai sînt și oameni cu onoare pentru care merită luptat, chiar și după ce avea să fie trecut în rezervă, într-un fel sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
amintească toate ofertele care i-au fost făcute de-a lungul timpului, de la minciunile cu care comuniștii au venit la el pe cînd era un simplu sublocotenent, pînă la nebunia loviturii de stat militare a Regizorului. Fusese sau nu Armata tîrfa politicienilor de-alungul timpului? I se părea că da. Iar ce se întîmplase la Revoluție pusese capac la toate. Dacă ar fi putut, i-ar fi scos pe toți din morminte, regaliști, conservatori, țărăniști, liberali, comuniști, le-ar fi zdrobit oasele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un dobitoc, zicea Alida Übelhart mângâindu-și nepoata. Iar fiica mea, o târfă! Nu știu cu cine seamănă. Să fie asta adaptarea? Se aplecă asupra ei și Îi sărută fruntea. Nu mai avea febră. Peste două zile va merge din nou la vitrinele ei. Stinse lumina și ieși În vârful picioarelor. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Clemente cerând răgazul unei nopți pentru a vedea acasă filmul deocheat. Numai după o dreapta judecată, zicea el, pot spune În ce fel poate fi iertat păcatul. Ea stătea bine cu păcatele. Atâta doar că, spre norocul ei, precum soldatul, târfa nu are viață personală și nici memorie: e doar o urnă mobilă de spermă. Violența imaginii Îi Îndrepta gândurile spre lucruri mai vesele. Macavei a anunțat-o că a primit de la șogorul Gheo o beretă bordoșă cum se poartă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei singurătate cu care nici un bărbat nu s-a putut Împăca. Toți Îi socoteau zâmbetul provocator și se străduiau din răsputeri să i-l șteargă de pe față sau să Îl schimbe Într-un spasm dureros. O răsplată binemeritată pentru o târfă ca ea. Nimeni nu știa unde Începe și unde se sfârșește neobișnuita ei conviețuire cu sine Însăși. Ea nu era fericită, dar Împărțea tuturor fericire. Într-o zi Însă, gesturile ei simple s-au preschimbat În gesticulație, Într-o Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu pișat și vomă. — Lee Blanchard e în TJ, iar tu ai venit aici glonț, direct de la Marele Q. Asta-i o coincidență a naibii de ciudată și nu-mi place. Nu-mi place de tine, nu-mi place de târfa sifilitică care te-a fătat, nu-mi place că-s aici, într-o țară străină plină de șobolani, când aș putea fi acasă, alături de familia mea. Îmi place însă să-i fac pe infractori să sufere, așa c-ai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tragă. Pe dracu’! Spuneai că Betty se futea ca o iepuroaică. — Da, ca o iepuroaică proastă. — Noaptea toate pisicile sunt negre, dobitocule. De ce-ai omorât-o? — N-a vrut să mi-o sugă. — Ăsta nu-i un motiv. Orice târfă ți-o suge pentru cinci dolari. Un franțuz ca tine ar trebui să știe asta. Mi-a supt-o nasol. — Nu există așa ceva, dobitocule! — Am ciopârțit-o! Am dat cu pumnul în masă în stilul lui Harry Sears. — Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]