831 matches
-
și să-l publice pe la 1552, apărător constant al drepturilor "indienilor" și autor al unei documentate "Istorii a Indiilor", avea să contureze descrierea "solilor" lui Columb: "Cei doi creștini au întâlnit mulți oameni, bărbați și femei. Bărbații cu toții aveau un tăciune în mâini și ierburi cărora le aspirau fumul, ierburi uscate, învelite într-o frunză uscată și ea, ca o țeavă de hârtie, aprinsă la un capăt și prin celălalt aspirau, cu care își adorm simțurile și aproape se amețesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
o fâșie îngustă de asfalt. Ambianța era populată de simpatice animale domestice, dintre care, în ochii mei cel puțin, se impunea cu autoritate motanul alb-portocaliu numit Moșu. Când a apărut, nu se știe de unde, și un mic pisoi negru ca tăciunele, l-am botezat Mobutu, cu numele în vogă al generalului care tocmai câștigase Războiul Civil din Congo. Mai târziu am observat însă că Mobutu al nostru era fată, dar nu mai aveam ce face. Numele prinsese la toată lumea și Mobutu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din punctul de vedere al naturii, și o mulțime de dăunători, tot din punctul de vedere uman, de fapt consumatori și, ceea ce omul n’a admis În agroecosistemul gândit de el, anume descompunătorii. Adică, Încă, concret, șoareci, gândaci etc., respectiv tăciune, mălură etc. Cu alte cuvinte, natura reface o biocenoză, iar agroecosistemul devine un ecosistem. Asta, cât timp omul stă pe margine. Dar el intervine În două direcții: stimularea plantei cultivate, căutând să-i asigure condițiile optime de trai, respectiv eliminarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vieții. Nimeni nu poate fi erou nesocotind ceea ce destinul i-a hărăzit: celui ce-i este sete să bea, iar celui ce-i este foame să mănânce. Evoluția se face atunci când prin rațiune ajungi să-ți dai seama de deșer tăciunea dorințelor. Nu este nici un bine să dorești cu Înfrigurare ceva și să te crezi supraom, refuzându-ți totul. Prin evoluție să ți dai seama de valoarea dorințelor. Ce folos de sacrificiile lui dacă erau contrarii firii. A fost un om
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
15 cvartale, de unde ne lăsase camionul, pînă la sediul Gărzii Civile, popasul nostru obișnuit. Am cumpărat pîine, am făcut niște mate și eram pe punctul de a scoate afară faimoasa noastră carne crudă, Însă nu am apucat nici măcar să zgîndărim tăciunii aprinși ai focului abia făcut, că un camion ce se Îndrepta spre Oxapampa s-a oferit să ne ia și pe noi. Interesul nostru ridicat de a ajunge În acel loc izvorîse din faptul că mama unuia dintre tovarășii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dat fiind că e cineva la dânsul - și că mă roagă să revin a doua zi dimineață. Am plecat fără să cer explicații. Dar ceea ce a urmat a fost Infernul. Tot restul zilei și noaptea m-am perpelit ca pe tăciuni, am zăcut, am plâns în hohote, m-am zbătut în brațele Mamei, care încerca să mă liniștească... În primul rând nu reușeam să înțeleg despre ce putea fi vorba. După atâtea zile și nopți în care sălășluisem în Paradis, dintr-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Viața: — Lăsați oamenii să vină la mine, să se joace! Să se iubească, să se urască pe săturate, ca să poată muri în pace... Lăsați oamenii să soarbă tot vinul Bucuriei și al Tristeții mele: să-și coacă sufletele în spuza tăciunilor mei, până s or rumeni și s-or împlini! Către voi, cărturari, legiuitori și judecători ai pământului, grăiesc astăzi: — Lăsați oamenii să fie vii! 7 noiembrie 1955 Nu-mi găsesc locul - acesta este adevărul. și nici rostul. Nu sunt în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să nu mirosim în autobuz..." Remarcă referitoare la poporul helvet, de data aceasta adevărată și nerăutăcioasă, făcută de Yannis, specialist grec în mititei și souvlaki, patron al tavernei Le Star din cartierul rău famat Paquis. Este ora 23.30, ultimii tăciuni ai focului prieteniei dintre românii de la Geneva se stinge încet, încet. Ai văzut, în timpul manifestațiilor anti-G8 de la Geneva de la începutul lui iunie, strada era plină de huligani străini cu cagule pe față, iar elvețienii se găseau cu toții la biroul de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ca să atragă atenția băieților din sat asupra lor. (Nu că asta făceau acum câteva sute de ani, ci se întâmplă chiar în zilele noastre, eventual în timp ce noi ne sorbim cafeaua și ne uităm, relaxați, la televizor.) Că obișnuiesc să ia tăciuni din foc și săi stropească cu apă - aceasta fiind o formă de magie prin careși atrag pețitorii. Că unele chiar „urinează discret“ pe acei tăciuni și, cu cât tăciunii sfârâie mai tare, cu atât e mai bine, căci băieții la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în timp ce noi ne sorbim cafeaua și ne uităm, relaxați, la televizor.) Că obișnuiesc să ia tăciuni din foc și săi stropească cu apă - aceasta fiind o formă de magie prin careși atrag pețitorii. Că unele chiar „urinează discret“ pe acei tăciuni și, cu cât tăciunii sfârâie mai tare, cu atât e mai bine, căci băieții la care se gândesc se vor aprinde de dorul lor și vor veni la ele negreșit. Din când în când, vocea comentatorului amuțește, iar fetele se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cafeaua și ne uităm, relaxați, la televizor.) Că obișnuiesc să ia tăciuni din foc și săi stropească cu apă - aceasta fiind o formă de magie prin careși atrag pețitorii. Că unele chiar „urinează discret“ pe acei tăciuni și, cu cât tăciunii sfârâie mai tare, cu atât e mai bine, căci băieții la care se gândesc se vor aprinde de dorul lor și vor veni la ele negreșit. Din când în când, vocea comentatorului amuțește, iar fetele se pornesc să zică un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la ele negreșit. Din când în când, vocea comentatorului amuțește, iar fetele se pornesc să zică un cântec de șezătoare, pe care de data aceasta îl auzim și noi. La un moment dat, apar și băieții satului (probabil chemați de tăciunele tratat chimic), toți îmbrăcați în costume populare la fel și, desigur, dacice. Sunt însoțiți de câțiva lăutari. Fiecare se așază, ordonat, lângă câte o fată și începe so privească drăgăstos. Când vocea din off amu țește din nou, câțiva se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fără speranțe. Adică fără ceea ce ar face-o să simtă timpul și să, știe că Într-o zi va muri. Cum n-a știut Meleagru căruia, la naștere, ursitoarele i-au prezis că va trăi numai cît va dura un tăciune aprins din vatră. Cunosc prea bine povestea și aș spune-o tuturor celor care nu mă Înțeleg. Îngrozită, mama lui a stins tăciunele și l-a păstrat cu grijă, Însă În ziua cînd Meleagru și-a ucis unchii, cuprinsă de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
știut Meleagru căruia, la naștere, ursitoarele i-au prezis că va trăi numai cît va dura un tăciune aprins din vatră. Cunosc prea bine povestea și aș spune-o tuturor celor care nu mă Înțeleg. Îngrozită, mama lui a stins tăciunele și l-a păstrat cu grijă, Însă În ziua cînd Meleagru și-a ucis unchii, cuprinsă de mînie și de disperare, ea i-a dat foc tăciunelui, lăsîndu-l să se mistuie. Și mie, de cîte ori mă trezesc, mi se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spune-o tuturor celor care nu mă Înțeleg. Îngrozită, mama lui a stins tăciunele și l-a păstrat cu grijă, Însă În ziua cînd Meleagru și-a ucis unchii, cuprinsă de mînie și de disperare, ea i-a dat foc tăciunelui, lăsîndu-l să se mistuie. Și mie, de cîte ori mă trezesc, mi se pare că un tăciune se reaprinde, mistuindu-se. Ar trebui să murmur fericit simțind lumina apăsîndu-mi pleoapele: cît de frumoase sînt toate În jurul meu! Dar În loc să mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
păstrat cu grijă, Însă În ziua cînd Meleagru și-a ucis unchii, cuprinsă de mînie și de disperare, ea i-a dat foc tăciunelui, lăsîndu-l să se mistuie. Și mie, de cîte ori mă trezesc, mi se pare că un tăciune se reaprinde, mistuindu-se. Ar trebui să murmur fericit simțind lumina apăsîndu-mi pleoapele: cît de frumoase sînt toate În jurul meu! Dar În loc să mă mîngîie, lumina mă strînge de gît ca o gheară albă, aducîndu-mi aminte că Îmbătrîitesc și voi muri
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zeița are nevoie de mine, de dragostea mea. CÎnd zeii rămîn singuri și cutreieră munții și pădurile fără să mai creadă nimeni În ei, mor, Ceea ce nu izbutește nici o armă, izbutește nepăsarea. Oamenii pot lăsa astfel să se mistuie și tăciunii zeilor care păreau stinși pentru vecie... Totuși trebuie să-i spun zeiței că o iubesc. Și cum Încerc să rostesc un cuvînt m-am și trezit. Pentru dragoste renunț la o parte din nemurire. Să mă tem oare mai mult
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
semnificației, În folclorul copiilor <endnote id="(128)"/> -, pun În evidență relația dintre barba evreului și Diavol. În România, ele sunt atestate În secolul al XIX-lea, mai ales În Moldova, unde imaginea evreului ortodox era mai prezentă : „Iese Dracul din tăciuni,/ Cu jidanul de perciuni ;/ Iese Dracul de sub iarbă,/ Cu jidanul dus de barbă” <endnote id="(3, p. 12, și 2, p. 39)"/> ; „Jidanul cu barbă roșie/ Duce pe Dracu’ la poștie ;/ Jidanul cu barbă neagră/ Duce pe Dracu’ la iarbă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 380)"/> ; sau Înjurături : „Du-te-n jidovi” (= Du-te dracului ; <endnote id="cf. 39, p. 21"/>) ; sau strigături : „Una, două, trei,/ Să ia dracu’ pe ovrei” <endnote id=" (3, p. 12)"/> ; sau recitative din folclorul copiilor : „Iese dracul din tăciuni/ Cu jidanul de perciuni,/ Iese dracul de sub iarbă/ Cu jidanul dus de barbă,/ Iese dracul de sub ghiață/ Cu jidanul de mustață,/ Iese dracul din curechi/ Cu jidanul de urechi,/ Iese dracul dintr-o bortă/ Cu jidanul de-o ciobotă,/ Iese
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
german <endnote id="(3, p. 62)"/> ; „Crezuse că-l apucase pe evreu de barbă [sau de picior], dar Îl prinsese pe Diavol de coarne” - proverb polonez și german <endnote id="(70, p. 176 ; 3, pp. 62-63)"/> ; „Unde-s evrei și tăciuni, să-l aduci pe Diavol” - proverb german <endnote id="(3, p. 69) "/>; „Unde Diavolul nu poate acționa, evreul poate” - proverb polonez <endnote id="(70, p. 176) "/>; „Evreul, neamțul și Diavolul sunt copiii aceleiași mame” - proverb polonez <endnote id="(70, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de micuți călători - bunii Clover și Cowslip și răii Buttercup și Daisy - conținea suficiente detalii palpitante ca să te facă să uiți „mesajul“. Mai erau cărțile cu poze, lucioase, mari, plate. Îmi plăcea În mod deosebit personajul Golliwogg, cel negru ca tăciunele, cu haina lui albastră și pantalonii roșii, cu ochii făcuți din nasturi de izmene și cu sărăcăciosul lui harem alcătuit din cinci păpuși de lemn. Datorită metodei ilegale practicate de ele, de a-și croi rochițe din steagul american (Peg
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
părăsit Grecia pe 18 mai 1919 (mai devreme cu douăzeci și unu de ani În ceea ce mă privește) pornind spre New York, dar lăsându-ne la Marsilia, am Învățat să dansez foxtrot. Franța a trecut pe lângă noi În zăngănitul trenului prin bezna de tăciune a nopții. Palidul Canal al Mânecii se mai clătina Încă În noi, când trenul Dover-Londra s-a oprit. Imagini repetate Înfățișând pete cenușii pe pereții mohorâți ai gării Victoria făceau reclamă săpunului de baie cu care mă spălau În copilărie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu i-a arătat clar dovada afecțiunii lui, de care atunci nu-și dădea seama și care pe urmă a rămas nedezvăluită. Mă usturau ochii meditând lângă foc, În camera mea de la Cambridge, și În acest timp banalitatea convingătoare a tăciunilor, a singurătății și a unor dangăte de clopote Îndepărtate mă apăsa, schimonosindu-mi până și cutele feței, așa cum fața unui pilot este desfigurată de viteza fantastică a zborului. Mă gândeam la tot ce ratasem În țara mea, la lucrurile pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se ridică greoi, bătrânește: e un călugăr înalt, uscat, gârbovit, cu barbă albă, într-o rasă neagră, ponosită, peticită, legată cu o funie. Fii bine venit străine! spune cu blândețe bătrânul, privindu-l cu doi ochi vioi ce ard ca tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită, spartă a străinului... Pot să... să...? Bătrânul aprinde o lumânare: Stai! Cu dragă inimă! Stai! îl îmbie bătrânul, inimos, aprinzând încă o lumânare... Încălzește-te... Ce furtună!... Străinul se apropie încet, cu pași șovăitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am uitat. La vârsta mea, drăguță, știi, nu prea mai am ținere de minte... S-o lăsăm baltă, unchiule. Chiar, s-o lăsăm, nepoată, s-o lăsăm... Intră Alexandru Paleologu, fratele Mariei. E un tânăr prinț, frumos, cu ochi de tăciune și plete negre fluturând pe spate; costumul negru, mulat pe trup, cu pelerină scurtă după moda italiană îi pune în valoare elegantul trup: înalt, zvelt, musculos; la gât, într-un colan de aur, se leagănă un medalion cu același obsedant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]