1,110 matches
-
desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa în urmă o oglindă sferică. Tigroaica se oglindea în ea micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-și, a îndurat năpastele toate cu bărbăție și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins în muntele singurătății, ce și-a ales. Când la un semn s-au surpat albăstrimile cerului, și minutarele vremii treceau ca tăișuri prin toată făptura, în anii aceia, poetul voi să uite de semeni și vatră. În anii cumplitelor pâcle când pământenii cu sfânta lor omenie și carne s-au destrămat fără număr, și viața - atâta s-a stins de-ar fi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
văzut alți doi care se desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste se oprise În mijlocul piațetei și că În mâna lui lucea metalic tăișul scurt al inutilului său cuțit de măcelar. Atunci am mai făcut doi pași Înainte. Stăteam, practic vorbind, cu țeava pistolului lipită de spatele bărbatului care mergea Înaintea mea, când acesta mi-a simțit pașii și s-a Întors. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
subiectului. E adevărat că a doua zi am găsit pe perna mea o dagă, adică un excelent jungher cumpărat chiar atunci de pe Strada Armurierilor: cu mâner damaschinat, cruce de oțel și o lamă lungă, bine călită, fină și cu dublu tăiș. O dagă din cele cărora bunicii noștri le ziceau de mizericordie, pentru că o foloseau la lovitura de grație dată prin crăpăturile sau locurile de Îmbinare ale armurii, ori căștii, luptătorilor căzuți la pământ după o luptă. Arma aceea albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ar fi Încurcat În capă. Se răsuci lansând mulinete și fandări În dreapta și În stânga; Îi făcu să dea Înapoi pe doi din potrivnici, Își Încrucișă spada cu unul și daga cu altul, și simți că cineva Îl rănise la cap: tăișul ascuțit și rece al lamei și sângele șiroindu-i Între sprâncene. Ai Încurcat-o, Diego, Își zise cu ultimul rest de luciditate. Pân’aci ți-a fost. Adevărul e că se simțea la capătul puterilor. Brațele le avea ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de pe frunte. Sau ceva apă, ca să-și spele crusta de sânge de pe față. — Dumneata m-ai mai văzut vreodată, Înainte? Întrebarea lui Olivares Îl surprinse cu totul nepregătit pe căpitan. Un al șaselea simț, semănând cu fâșâitul metalic al unui tăiș de spadă petrecut peste o piatră de ascuțit, Îi sugeră cea mai mare prudență. — Nu. Niciodată. — Niciodată? — Întocmai, Excelență. — Nici măcar pe stradă, la vreo ceremonie? — Păi... căpitanul Își mângâie cu două degete mustața, dând impresia că se străduiește să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pârjolitoare ale reflectorului. Gata! Acum! își spuse. Se agăță fulgerător de cizmele santinelei, trăgându-le-n jos, peste capul lui, ca și cum ar fi icnit să zvârle din spate un sac ce-l incomoda. Muzicuța căzu lovindu-l peste ureche cu tăișul ei ca de piatră, și-n clipa aceea, simțind vâjâitul corpului lunecând prin aer, avu impresia că țipătul de groază care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
autentic, chiar dacă teama de atunci nu mai bântuie mentalitatea colectivă. Oricum, era momentul ca Dr. Strangelove al lui Kubrick să beneficieze de revers, mai ales de unul bine făcut. Pe de altă parte, și atmosfera anacronică de studio are două tăișuri: decorurile stas și luminația artificială menținută la un nivel constant plictisesc ochiul până la urmă, cu toate că sugerează claustrofobia celor implicați în conflict. Partea bună e că, prinzându-ți urechile în atmosfera paranoică de atunci, ai și experiența unui program de televiziune
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
judecată infailibilă pentru simplul motiv că verdictul lui, la Judecata de Apoi, va depinde de condițiile în care va avea loc această judecată. E trist s-o spunem, dar Judecata de Apoi va fi una foarte relativă, neavînd nimic din tăișul definitiv al unei sancțiuni sau recompense implacabile. Și atunci, să recunoaștem: odioasă este teoria aceasta a lui Einstein, odioasă.
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
unei asemenea Adunări, cu scopul de-a desființa colegiul I și al Ii-lea, temeiul oricării opoziții, și a pune în mâna partidului, cel puțin pentru timpul în care împrejurările ar îngădui rămânerea lui la putere, această armă cu două tăișuri. Alții, înzestrați cu o doză mai mare de precauțiune, cari știu din esperiență că soarta puternicilor din această lume schimbătoare este, întrevăd momentul în care alt partid ar putea ajunge sus, care, uzând la rândul său cu aceeași înlesnire de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
învăluiți în aburii de tămâie, sătenii stăteau lipiți unii de alții, privind cu ochi rotunzi, cu bărbile zbârlite, cu carnea înfiorată, încleștarea. Îngerii săgetau iezmele cu săgeți de oțel, de sticlă și de lumină, le hăcuiau cu spade cu două tăișuri, scurgîndu-le sângele negru-n zăpadă, se ridicau în zbor și sugrumau cu mâinile late demonii aripați. Balaurii și vârcolacii, coropișnițele cu cap de om, oamenii cu cap de muscă deschideau rituri, boturi și ciocuri și aruncau jeturi de flacără roșie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
câțiva pași pe enormul palier fără uși. Până și ușa liftului dispăruse după o vreme. Cum avea să se mai întoarcă? Și deodată de undeva apăru Porumbel, cu craniul lui mare lucind în întuneric. Avea-n mână o bardă cu tăișul însîngerat. Mircea o luă la fugă disperat, încercînd să țipe și nereușind, cu Porumbel după el. Văzu deodată scările și se năpusti-n jos pe ele, sărind câte două-trei trepte o dată. Palierele pe lângă care zbura erau de asemenea fără uși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
permitea și luxul pândei, care era după gusturile lui cea mai palpitantă parte a vânătorii. Își trase din mânecă lama de accun. Simțea cum câmpurile magnetice alimentate direct din electricitatea statică a corpului său erau extrem de puternice, ceea ce făcea ca tăișul lamei să nu aibă mai mult de treizeci de atomi. Ocoli elegant un prim grup de bărbați pornit în căutarea lui, fără a le face vreun rău. Femeia care vorbise celorlalți spunîndu-le că se așteaptă la vizita unui quint se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
doua zi dimineață și îi privi năuc pe cei trei. ― Aha! răcni el bucuros. V-ați dat seama cine sunt cu adevărat! Scoateți australul! Fără o vorbă, Mas își extrase cel mai lung dintre pumnale și își plimbă degetul peste tăișul lui strălucitor. ― Ce? Crezi că mă sperii cu scobitoarea aia? Păi eu... Când au venit să mă... Paișpe... începu să se bâlbâie Severus, părând că nu se hotărăște ce întîmplare înfricoșată dintr-un trecut glorios ar trebui să povestească. Lovitura
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
niște bani pe care îi datorez. ― O să mergi cu noi, zise ferm Mos. ― Ba n-o să merg, protestă energic Severus. Pe legea mea că nici măcar întreaga dinastie Boszt nu mă poate... Mas sări asupra lui Severus și se opri cu tăișul cuțitului aproape de gâtul lui. ― De ce ai pomenit numele asta? scrâșni soldatul. De unde știi? Speriat, bătrânul reuși doar cu greu să îngaime. ― Ce să știu? Că omul acela face parte din familia imperială? Dacă n-ar fi fost gestul energic al
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
N'Gai Loon urlară de groază și ridicară în fața ochilor cioatele însîngerate ale mâinilor. Când priviră apoi spre bătrân, strigară încă o dată, înfricoșați. Din toate degetele Maestrului ieșeau niște lame subțiri și strălucitoare care, deși păreau că au lucirea și tăișul oțelului, se încolăceau ca niște șerpi. Ochii lor păstrară o groază imensă chiar și în momentul în care capetele le căzură pe iarba mică și gălbuie a Kyrallului. Între timp, quinții îi neutralizaseră pe ceilalți soldați, lo-vindu-l însă cu milă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cum începe să cadă spre lama întinsă a celuilalt și încercă să-și oprească picajul cu forța gândului. Era însă prea târziu și, pentru a doua oară în acea zi, îl cuprinse o senzație stranie de zădărnicie. Simți în piept tăișul lamei și, în fracțiunea infinitesimală de secundă în care căzu, se întrebă daca moartea putea fi atât de puțin dureroasă, fiindcă nu simțea metalul fă-cîndu-și loc în trupul său. Apoi soldatul își trase mâna, lăsîndu-l să cadă pe burtă, în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care are proprietatea de a deveni solid atunci când este prins într-un câmp magnetic chiar și foarte slab. Stocat într-un rezervor disimulat sub pielea antebrațului drept al unui quint, accunul se poate transforma instantaneu într-o lamă dură, cu tăișul format din câteva zeci de atomi doar pe baza câmpului magnetic produs de corpul celui care o poartă. Alambicul de Dumnezeu - Artefact construit de Sfântul Augustin cel Nou în care, din sângele unei clone aduse prin tehnici manipulatorii în pragul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înțelegere. - Domnul e deasupra mea și lumina Lui mă călăuzește în tot ceea ce spun. - Nu trebuie să te joci cu blasfemia! Domnul nostru nu e nicicum hainul zeu creștin. El e în orice piatră pe care o atingem, e în tăișul sabiei cu care îi măcelărim pe necredincioși, e în navele cu care străbatem nimicul negru spre planetele de Însămânțat. Dumnezeu nu e numai în oameni ci în tot ceea ce ating ei cu mâinile sau cu mintea! Un mușchi de pe fața
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să ajungă la tatăl său. Rutilan, minunatul cal al lui Waldomar, sălta în două picioare, furios, și izbea cu copitele, de parcă ar fi vrut să-și ajute stăpânul ce zăcea acum la pământ, în vreme ce Ricarius își rotea securea cu două tăișuri, abătând-o cu forță, neobosit, împotriva atacatorilor, care, însă, îl încercuiau din ce în ce mai strâns. — Tată! Tată! strigă Waltan, repezindu-se în ajutorul lui, însă un alt războinic mascat îi închise drumul. Tânărul îl doborî din două lovituri și alergă spre car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el își luase în plus un coif de fier și un scut mare, rotund, și aștepta cu nerăbdare sfârșitul pregătirilor romanului, plimbându-se în sus și în jos, ca o fiară în Circ, acum cântărind în mână securea cu două tăișuri, acum rotind-o, sub privirile admirative ale spectatorilor. Sebastianus nici măcar nu se uita la el. — Fii atent, Eminentissime, îl preveni Mataurus, dându-i coiful. Tu ești foarte dibaci în mânuirea săbiei, dar barbarul acela îmi pare a fi deosebit de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu precauție,ținându-se sub ochi unul pe celălalt, apoi burgundul se năpusti, cu o serie de lovituri, într-un atac de fond lung și teribil, având, totuși, grijă să nu îngăduie adversarului să-l prindă descoperit. Securea cu două tăișuri pe care o strângea în mână era, poate, o armă grea, dar îi permitea să aplice lovituri la fel de eficiente și cu dosul ei, nelăsându-i lui Sebastianus răgazul să răsufle; șuieratul pe care-l scotea, tăind aerul, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Etius, pentru a menține contactele cu Ravena și pentru a-l ajuta pe Gundovek la pregătirile de război. Odată luată inițiativa, capul burgund se arătă hotărât și neîndurător: toți oamenii din suita lui Gualfard, care fuseseră închiși, fură trecuți prin tăișul săbiei în aceeași noapte, în timp ce se desfășura banchetul funebru. Geremar fu singurul care scăpă de judecată; de dimineață, Gualfard spusese câtorva dintre prietenii lui să aștepte sosirea fratelui său până la lăsarea întunericului; acesta însă nu apăru, în mod evident fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dovedeau inutile în învălmășeala luptei, astfel că puseseră mâna pe săbii și pe buzduganele țintuite cu cuie de fier sau cu dinți de urs, în vreme ce burgunzii, mulți dintre ei apărați de platoșe groase, izbeau cu înfricoșătoarele lor securi cu două tăișuri. Constrânși să lupte pedestru, hunii țineau cu greu piept atacului dușmanilor, însă numărul lor mare le compensa în parte inferioritatea. Stând pe un loc ceva mai înalt decât punctul în care se desfășura confruntarea, Sebastianus își putea da seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]