1,658 matches
-
lumini bizare, colorează crestele în umbre albastre și portocalii. În mijlocul acestei încrețiri muntoase, suspendat între cer și pământ, la 1 700 de metri înălțime, se află satul Guarda, adunat din case vechi de piatră în jurul unei biserici cu turlă înaltă, tăioasă. „Iau sun, tu eșt, iel is...” conjugă Armon în limba romanșă. „Eu sunt, tu ești, el este”, repet eu în română și e rândul lui să rămână cu gura căscată, uimit de un așa lucru ciudat” (Formula AS, nr. 691
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Și cărămidă și var, / Pe-un fundal de poezie / Într-un prezent legendar” (Prezent legendar). O nouă simbolistică biblică implică un nou destin al artistului: „Corabia de chiparos / gemea de viețuitoare; / sub cea din urmă rază de soare, / un glas tăios ca o sabie / îi striga să se urce în corabie. // Dar între slăbiciuni și destine domestice / Inorogul nu voia să s-amestice” (Inorog). Chiar poeziile conjuncturale, înscrise în canonul politico-ideologic din anii ’50-’60 și devenite reprezentative pentru eșafodajul „noii literaturi
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
1923), Doi vulpoi (1923), Schițe vesele (1924), ultimele două premiate de Societatea Scriitorilor Români. Intrigat și revoltat de formele și (non)sensurile existenței cazone, de carențele ofițerilor, de unele aspecte ale relațiilor dintre grade, autorul prezintă, într-o manieră ironică, tăioasă, situații și tipuri specifice mediului. Colonelul sau generalul reprezintă chintesența defectelor militarului de profesie, produsul finit al involuției, care își etalează cu superbie nepriceperea și ignoranța. În special inspecțiile și manevrele aveau darul de a releva dezarticularea sistemului și incompetența
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
Un alt factor de dezordine și spaimă este sexualitatea. Iminența ei stârnește în Antipa „vârtej, teamă, rușine, triumf”, adică, altfel spus, tot haos. Erosul agresiv este reprezentat de Silvia Racliș. Cu gura ei „lacomă”, „crudă”, „neîndurătoare”, în care proliferează „dinți tăioși care se înmulțesc și îi acoperă fața”, Silvia Racliș își arată natura malefică. Ea este devoratoare ca femela păianjenului, împerecherea cu ea este primejdioasă. În chip vădit, Silvia Racliș aparține zonei infernale. Ea păstrează amintirea veacurilor primordiale, iar cineva o
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
ceea ce m-a oprit a fost extazul privat dintre picioarele mele. Știam că mi-ar fi fost luat. Nu vreau să supraestimez latura sexuală. Dar pentru mine a fost o forță importantă, În special la paisprezece ani, când ai nervii tăioși și ațâțați, gata să se lanseze Într-o simfonie la cea mai mică provocare. Așa s-a descoperit Cal pe sine Însuși, În apogeul voluptuos, lichid, steril, culcat peste două sau trei perne deformate, cu jaluzelele trase și cu piscina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
va suna din nou și că asta v-ar putea aduce o sumă mare de bani? N-am fost foarte atentă la ce spunea. — De ce? — Pentru că am luat-o drept o glumă. Nu vi se pare? — Nu. Un „nu” foarte tăios, urmat de o tăcere amenințătoare. La celălalt capăt al firului, Francine Lange era descumpănită și nu știa ce să spună. — Eu nu sunt de la poliție. Vă repet, am crezut că e o farsă. — Vi se fac deseori farse de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de primejdiile știute și neștiute care-l pasc pe Nar cissus. Ridică un pic tonul: — Unul dintre acești cavaleri nerușinați, puși pe jecmăneală, a intrat în mai multe rânduri pe pământul omului nostru, pretinzând că e domeniu public... O lumină tăioasă sclipește în ochii principelui. Libertul o ia drept încurajare. — Au ajuns la proces, dar magistratul din Herculaneum a refuzat cazul, spunând că nu are autoritate să judece pricini civile în valoare de peste 20 000 de sesterți... — E de competența pretorilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar leșina cu grație în fața împăratului! Dar l-ar putea costa nasul sau câțiva dinți. Augustus vede cum se zvârcolește ca peștele pe uscat și se înve selește. Deși îi e greu să rămână serios, reușește să dea o tonalitate tăioasă vocii: — Dacă versurile lui sunt proaste, este într-adevăr o greșeală... Avertizează cu degetul în aer. — ...dar e greșeală de poet, nicidecum de filozof care a apucat-o pe calea magiei! Fulcinius închide ochii, așteptând potopul de insulte. Princi pele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
uciși până și cei care se împie dicau și cădeau din greșeală. — Ba a și coborât în arenă să le observe chipul când își dă deau sufletul. — Nu e treaba noastră să discutăm asemenea lucruri, îi întrerupe Vittelius cu voce tăioasă. Trage, fără să vrea, cu coada ochiului către german. Drusus nu e deloc îndrăgit nici de soldații din gardă. Se tem de el, căci cruzimea și viclenia lui sunt arhicunoscute. Dar atât ei, cât și el au întotdeauna ușa deschisă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Spania și nenumăratele sale colonii: España, si, España, le repetă el ca unor copii. În cele din urmă, le arătă picătura de pământ din coasta Chinei: Japon, zise el cu glas scăzut. — Dumneata nu înțelegi, îi aruncă Velasco o privire tăioasă. Cu un port de popas în Japonia, oricine ar putea stăpâni întreg Oceanul Pacific. Tocmai de aceea, protestanții din Anglia și din Olanda se străduiesc din răsputeri să lege prietenie cu Japonia. Spania trebuie să bată palma cu Japonia înaintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu pietre. Auzisem și eu că indienii aruncă pietre înfășurate în plase. Cu astfel de arme s-au luptat când au venit străbunii noștri să cucerească Nueva España. Eu mă străduiam disperat să-mi liniștesc calul, iar japonezii, la porunca tăioasă a lui Tanaka încercau să se ascundă în umbra cactușilor. Unul mai puțin iute de picior se prăbuși la pământ. Era unul dintre însoțitorii lui Tanaka. Acesta alergă de sub cactusul unde se ascunsese ca să-l salveze. În lumina soarelui, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Japonia. De asemenea, e foarte priceput într-ale istoriei și prețuit prin părțile noastre atât de către cârmuitori, cât și de către nobili. De aceea, și tu trebuie să te pregătești temeinic pentru confruntarea cu el.” Chiar și după lăsarea serii, vântul tăios bătea încă înverșunat în fereastra chiliei mele. M-am ridicat și, cu fruntea lipită de fereastră, am privit piața de lângă mănăstire. Nu era nici țipenie. Doar smocuri de iarbă uscată se rostogoleau ici-colo în bătaia vântului. Petiția iezuiților pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urcase în trăsură în acea dimineață îndreptându-se către tribunal, cei trei nu și-au putut găsi liniștea. Samuraiul înțelegea de ce Nishi umbla acum prin ploaie. — Să fie de ajuns numai atât? Tanaka îl țintui pe Nishi cu o privire tăioasă. Mie nu-mi convine. O să-mi fie rușine față de întreg neamul meu. N-o să mai pot da ochii cu ai mei după ce ei au sperat neîncetat atâta amar de vreme că ne vom primi înapoi domeniile de altădată. Samuraiul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ieșeau în lume, cei trei se îmbrăcau în haine japoneze de un purpuriu închis, dar de obicei purtau straie călugărești cu gulere albe și pălării după portul spaniol. La brâu purtau două săbii, una mare și una mică, nemaipomenit de tăioase și doar puțin curbate. La masă foloseau cu îndemânare două bețe subțiri și le plăcea supa de varză cu ceapă.” (Însemnările văduvei Costo din Genova). Aceeași ochi bănuitori cu care am fost întâmpinați și la Madrid. Aceleași întrebări, aceleași răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
latura din dreapta a bazilicii, primiră onorul din partea străjerilor cu uniformă roșie și suliță. Când trăsura se opri, un om cu perucă argintie și șosete lungi și albe le deschise porțile cu o mină nepăsătoare și îi petrecu apoi cu priviri tăioase pe Velasco și pe solii îmbrăcați în hainele lor neobișnuite de ceremonie. Urcară treptele de piatră și intrară într-un coridor cu podeaua de marmură strălucind ca o întindere de gheață. Pe o parte a coridorului se înșiruiau statui negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sudoareade pe frunte. Cu cât sunt mai primitivi, cu atât sunt îmboldiți mai tare de dorința de a-și lua viața.. — Japonezii socotesc că e o virtute să alegi moartea în loc înduri rușinea, i-am răspuns eu cu o privire tăioasă. Acest sol japonez a fost încredințat că nu-și poate îndeplini însărcinarea până la capăt decât murind. — Eu... nu înțeleg prea bine... strânse din umeri comandantul cu uimire. Dar din vorbele dumitale, padre, mi se pare că încuviințezi acest păcat oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
veni să-i cheme. Cei doi urmau să răspundă la întrebări. Când intrară în încăperea unde senior Tsumura stătea așezat pe locul de onoare, înaltul oficial își aținti privirile asupra lor. Călită în numeroase bătălii, strălucirea din ochii lui era tăioasă și pătrunzătoare. Lângă el stăteau trei însoțitori. Printre aceștia, samuraiul descoperi chipul uscățiv al lui Matsuki Chūsaku de care se despărțiseră în Mexico. Din cine știe ce pricină, Matsuki însă ocolea privirea plină de uimire a samuraiului și stătea cu fața înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ci pentru că am socotit că acest lucru ne va înlesni îndeplinirea însărcinării. — Te-ai creștinat și tu, Hasekura? — Da. Însă, la fel ca și negustorii, n-am făcut-o din inimă. Tăcut, seniorul Tsumura îi iscodi pe amândoi cu priviri tăioase. După un timp, făcu un semn cu mâna către însoțitorii săi și unul dintre ei se ridică și se strecură afară din cameră. Apoi se ridică seniorul Tsumura urmat de ceilalți însoțitori. Hainele lor scoaseră un foșnet uscat. Matsuki ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
s-ar putea întâmpla... Cuțulache, însă, vrea să fie corect cu cei ce se dovedesc a fi drepți cu el. Are, însă, pentru cei care nu-și văd de treabă și se țin numai de rele, niște dinți ascuțiți și tăioși care te-ngrozesc doar când îi vezi. Într-o zi, copiii au ieșit la poartă, să se joace; aveau cu ei și câteva jucării foarte frumoase, pe care le iubeau foarte mult. Deodată, lângă cei doi au apărut patru vlăjgani
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
rândunica, tata și mama adică. Ei le-au adus celor mici mâncare. Auzind ce le spunea Sorina, cei doi părinți cred de datoria lor să spună: „Dar trebuie să fiți foarte atenți, să nu cumva să vă întâlniți cu colții tăioși ai câinelui sau cu ghearele ascuțite ale pisicii”. „Îmi pare rău că gândiți așa despre Cuțulache și Motănel. Să știți că prietenii mei au un suflet bun și nu pot face rău nimănui. Nu trebuie să vă temeți de ei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai întunecată, până ce se contopesc în întunericul nopții. Numai șopotul apei Bâlei, ce curge în pajiștea mereu verde prin mijlocul satului și răcoreala suflului tăios alunecat pe vale, îți amintește tainele ascunse sub vălul nopții.” (Ion Simionescu, din volumul „Prin munții noștri”) Cerințe: 1. Citiți textul și încercuiți expresiile frumoase. 2. Introduceți în enunțuri ortogramele din text. 3. Alcătuiți propoziții în care cuvântul albastru să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nu erau egrete. După cum Încercase să explice proprietarul restaurantului, erau țărani birmanezi, mai exact femei, Îndoite de spate, Îmbrăcate cu bluze În culori pastel și ciorapi lungi și groși de culoarea pielii care să le protejeze de lipitori și muchiile tăioase ca lama ale tulpinilor de trestie-de-zahăr. Lucrau pe câmp, tăind trestia cu niște cuțite lungi și ascuțite. Zbang, și vârfurile cu flori liliachii cădeau secerate. Cu fiecare lovitură de cuțit, mai Înaintau zece centimetri. Decembrie și primăvara târziu sunt cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
una după alta. Era fotograf la vreo revistă. Avea un aparat de fotografiat profesionist de mare finețe. L-a fotografiat pe Takahashi întins pe targă. Am văzut. Eram nervos și, pentru că ambulanța nu mai apărea, am strigat cu o voce tăioasă: „Nu mai face fotografii!“ Asistentul ei a intervenit. „Gata! Nu mai faceți fotografii!“, i-am spus și lui. Normal că treaba lor este să fotografieze, dar nu era momentul atunci. Era o situație de viață și de moarte. Apoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de mărire? Uite, parcă și gura îi e strâmbată de un rictus sarcastic de gardian de profesie, care-și păzește prețioasa-i pradă până și în somn. Nu, e insuportabil! Nu mă vede, căci are o privire ciudată, rece și tăioasă. Trebuia să-mi închipui, aspidă cum e, că doarme cu ochii deschiși, căci asta e slăbiciunea ei aducătoare de moarte. Vrăjitorii, știind că e inutil să-i incanteze descântecul, îl scriau cu litere de aur pe o eșarfă roșie, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]