1,240 matches
-
noastre populare (Cultura românească și satul), acestea din urmă avându-l ca autor pe Stelian Cucu. Revista mai conține recenzii semnate de Traian Stoica (la Dragostea noastră cea de toate zilele, romanul de debut al lui Neagu Rădulescu, și la Tălmăciri din Esenin de Zaharia Stancu). Deși au apărut doar trei numere, C. rămâne o revistă semnificativă în peisajul publicistic al deceniului, nu numai prin programul estetic promovat, ci și prin valoarea colaboratorilor, unii dintre aceștia devenind nume de referință ale
CAIET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286003_a_287332]
-
medalioane sunt consacrate lui V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, M. Eminescu, I.L. Caragiale, I. Creangă, T. Maiorescu, St. O. Iosif, O. Goga, M. Sadoveanu. Sunt publicate și traduceri din H. Chr. Andersen, Frații Grimm, I. S. Turgheniev, L. N. Tolstoi (în tălmăcirea lui Liviu Rebreanu, 1913), Fr. Mistral, H. Sienkiewicz ș.a. Un sector important îl constituie cel de folclor și etnografie, vizând nu doar spațiul românesc, ci și altele (Elveția, Cehoslovacia, Lituania, Franța, Germania, Rusia). E.O.
CALENDARUL ASOCIAŢIUNII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286022_a_287351]
-
și opera, 1915) ș.a. Nu lipsesc, totuși, republicările: D. Bolintineanu (Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul), I. L. Caragiale (Poveste), O. Goga (Clăcașii, Carmen), V. Cârlova (Ruinele Târgoviștii). Apar și traduceri din Alfred de Musset (Noapte de octombrie, în tălmăcirea lui H. G. Lecca), A. S. Pușkin (Cârpaciul, în mai vechea versiune a lui C. Negruzzi), Lenau (În primăvară, în traducerea lui St. O. Iosif). După 1920, calendarul cuprinde versuri de D. Nanu, Alfred Moșoiu, Nichifor Crainic, Ion Pillat, G. Murnu, Cincinat
CALENDARUL „MINERVEI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286021_a_287350]
-
M. Arcade), I. Negru, M. Niculescu, I. Pârvulescu, Vasile Posteucă, Yvonne Rossignon, Horia Stamatu, C. Tacu, V. Țâră, I. Velicu. Sunt publicate, de asemenea, traduceri în limba franceză ale unor poeme de T. Arghezi, L. Blaga, V. Voiculescu, G. Bacovia, tălmăciri în românește din lirica universală (Lucian Blaga din Hölderlin) și grupaje de „poezii populare”, într-o rubrică intitulată astfel. Integral, numărul 10 din noiembrie 1956 „este consacrat mesajului de poezie și onoare românească pe care ni-l trimite un poet
CAETE DE DOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285990_a_287319]
-
la Paralela sau Viețele bărbaților iluștri, prima traducere în limba română a cărții lui Plutarh, dovedise, totuși, o anume circumspecție și o orientare justă, în genere, și în chestiunile de limbă, care l-au preocupat, firesc, multă vreme. Dintre alte tălmăciri ale lui A., notabilă, nu și prin limba folosită, e Biblia sacră (1859), redată după o ediție grecească. A scris și versuri originale, fără să fi avut o înzestrare deosebită pentru poezie. Inspirate de urcarea pe tron a lui Gheorghe
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
românească din opera scriitorului italian. O nuvelă fără valoare, apărută în „Albina românească” (1839), și fragmente din opera lui Benjamin Franklin, în „Spicuitorul moldo-român” (1841), semnate E. A., aparțin probabil, aceleiași traducătoare, de la care a mai rămas, în manuscris, începutul unei tălmăciri din Aug. von Kotzebue, Fiul pierdut. Traduceri: Émile Deschamps, René-Paul și Paul-René, Iași, 1839; Karoline Pichler, Rut, Iași, 1839; Istoria sfântă pentru tinerimea moldo-română, Iași, 1840; Silvio Pellico, Despre îndatoririle oamenilor, Iași, 1843. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 195
ASACHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285463_a_286792]
-
tipăriturile societății. Au apărut, astfel, cu sprijinul societății, volume de poezii de D. Bolintineanu și I. Văcărescu, Meropa de Voltaire în traducerea lui Gr. Alexandrescu, un manual școlar (Prietenul tinerimii) tradus de C. A. Rosetti și E. Winterhalder. Se plănuia tălmăcirea unor scrieri de A. G. Baumgarten, C. Beccaria, S. Pellico. Au fost sprijiniți bănește, pentru a putea traduce, R. Rosetti, I. Brezoianu, N. D. Racoviță și, pentru scrieri originale, N. Bălcescu, M. Kogălniceanu, I. Ghica, Șt. Golescu, C. Bălcescu. Asociația a
ASOCIAŢIA LITERARA A ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285475_a_286804]
-
artistică a lui G. Bacovia, A. încearcă, în traducere, să aplice poeziilor acestuia o manieră stilistică aparte. Ștefan Aug. Doinaș, în prefața cărții bilingve Versuri - Gedichte (1972) din creația lui G. Bacovia, califică echivalențele de aici drept traduceri autonome, spre deosebire de tălmăcirile fidele, considerând că s-a urmărit, „în limitele unei libertăți riguros cântărite, o transpunere de adâncime, o reconstituire a universului interior al poeziei, un transfer de substanță”, demers temerar, plin de „fulgurante intuiții verbale”. Stimând pe Ion Pillat pentru cultura
AICHELBURG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
literaturii minorităților naționale, în special acelora de limba maghiară și germană, direcție în care contribuția ei se dovedește remarcabilă, ca și aceea în domeniul traducerilor din literatura universală. Pornind de la numeroasele comentarii despre cei mai variați scriitori străini și de la tălmăciri, unele realmente antologice, se poate întreprinde un extrem de interesant studiu de sociologie a receptării, pentru care A.l. și a. oferă poate cel mai bogat material dintre toate publicațiile interbelice. Conducându-se după vechiul adagiu horațian, al îmbinării utilului cu
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
ceea ce-i privește pe Aufklärer-i, ei nu vor fi avut prea mult în comun cu această doctrină, cu toate că prin naștere și educație unii dintre ei vin din familii protestante. Până și traducerile din vechile texte sacre sunt infirmate prin noile tălmăciri, e cazul Psalmilor lui David (Die Psalmen, Berlin, 1783) a căror transpunere în limba germană e reluată de Moses Mendelssohn, diferențele vorbind de la sine despre intențiile celor doi intelectuali. Replica învățatului din Dessau e colosală (rezultatul a 10 ani de
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Ei legau toate cele, În chip frumos și sfânt, de dreptate și de adevăr. 307 După cum am spus, În fiecare zi se adunau În locul acela tare plăcut, deopotrivă liniștit și luminos, și lucrau ce aveau de lucrat. Se Întâmplă așa Încât tălmăcirea fu isprăvită În șaptezeci și două de zile, ca și cum ar fi fost stabilit dinainte. 308 La sfârșit, Demetrios, adunând toată comunitatea evreilor În locul unde se Înfăptuise traducerea, o citi tuturor În prezența tălmăcitorilor, care se bucurară de o caldă primire
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de orice confesiune ar fi ei, au nevoie urgentă de două traduceri, una realizată după textul masoretic (plus textul grec ale fragmentelor redactate direct În greacă) și, a doua, realizată exclusiv după textul grec al LXX. Franța dispune de două tălmăciri excelente ale TM (Biblia de la Ierusalim și Traducerea Ecumenică a Bibliei: TOB), precum și de două traduceri ale Septuagintei (una din secolul al XIX-lea, alta În curs de realizare, primele doisprezece volume fiind deja apărute). Cu un cuvânt despre această
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
eminesciene. Și în satire (Sunt membru redactor), poetul, pe alocuri nu lipsit de duh, rămâne evident îndatorat modelelor sale, Gr. Alexandrescu și M. Eminescu. Temerară este încercarea de a transpune Divina Comedie a lui Dante în românește. Fragmente din această tălmăcire, făcută în proză, au apărut în „Revista literară”, alături de părți din poema lui Alfred de Musset, Rolla. SCRIERI: Încercări poetice, București, 1860; Suvenire și impresii ale unui copil al României, București, 1864; Don Alfons de Castilia, Piatra Neamț, 1882; Poezii, Piatra Neamț
BOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285828_a_287157]
-
să sugereze elemente ale unei posibile estetici suprarealiste. „Irealitatea și ilogismul vieții” nu sunt pentru el speculații intelectuale, ci „evenimente fantastice” trăite. Aspirația lui ar fi să transpună în literatură înalta tensiune („demența aceea rece”) din pictura lui Salvador Dali. Tălmăcirile de versuri, publicate în „Frize” (din G. Apollinaire, Pierre Unik, Langston Hugues, Shane Leslie, Richard Aldington), conturează mai concret aria interesului său, confirmându-i și posibilitățile expresive. O sensibilitate și o viziune particulare, o deosebită acuitate a percepției relevă poeziile
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
un poem al vienezului Alois Blumauer, a relevat „influențe literare la Eminescu” (unele dintre acestea fiind validate ulterior de istoria literară). A tradus numeroase lucrări germane de pedagogie (între 1898 și 1933). În tinerețe, și-a încercat condeiul și în tălmăciri literare. A dat versiuni corecte pentru un fragment din Mahabharata (1891), pentru tragedia Inelul lui Ghighes de Fr. Hebbel (1900), pentru poezii din literatura chineză ș.a. O traducere din Goethe, făcută când era încă elev, i-a adus o corecție
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
în poezii ca Epistolă D.K.A.K., Cântec oltenesc, Clăcașul ș.a.). A scris și câteva tragedii, care nu s-au păstrat. Ca traducător, s-a simțit atras îndeosebi de scriitorii francezi: Hugo, Musset, Vigny, Lamartine, M-me de Staël, Diderot. Pentru tălmăcirile din alte literaturi (Ariosto, Ossian, Byron) s-a folosit de un text intermediar francez. Obsesia lui B., unul dintre primii noștri arheologi, era aceea de a explora fondul străvechi dacic, pentru a reconstitui o mitologie românească. Înainte de B. P. Hasdeu
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
1920 îi va tipări Poemele către Ead, treizeci de sonete, traduceri din Anton Wildgans, precizându-se că B. „și-a completat educația literară în Germania”. În „Rampa”, ca și în „Adevărul literar și artistic” publică, pe lângă versuri de factură expresionistă, tălmăciri din R. M. Rilke, Alfons Petzold, Richard von Schaukal, Richard Beer-Hofmann. Dar prezența sa în revistele vremii va deveni tot mai rară: la „Viața literară” și „Vremea”, ocazional, cu eseuri, pamflete, proză, la „Viața românească”, „Adam”, „Facla”, „Azi”, „Lumea românească
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
și se comentează evenimente din viața literară și artistică a unor orașe, îndeosebi din Transilvania. La rubrica „Plastică” pot fi întâlniți printre semnatari Eugen Jebeleanu și Ion Vlasiu. Deși puține, traducerile nu lipsesc din revistă. Astfel, sunt de reținut câteva tălmăciri din lirica lui Goethe, Stefan George, Max Moltke, Arturo Graf, Kibédi Sándor, Daniel Tothpál. De menționat că numărul 4-5 din 1932 e dedicat în întregime omagierii lui Cincinat Pavelescu, la împlinirea vârstei de 60 de ani, iar ultimul număr, 21-22
BRASOVUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285865_a_287194]
-
în Talaz, cu armoniile învierii în natură și în om (Descătușare, Trezire). Este proslăvit, totodată, pe urmele lui Nichifor Crainic, etnosul românesc ca izvor de înnoiri viitoare (Stâna, Mocanul). Mai degrabă bun versificator decât poet, B.-L. se remarcă prin tălmăciri, curate, expresive, din poemele lui Goethe, Ady Endre, Egon Hayek, Michael Albert. SCRIERI: Poezii, pref. G. Coșbuc, Brașov, 1914; Lacrimi și clocot, București, 1916; Deutschlands Wiedergeburt, pref. Heinrich Mann, Brașov, 1923; Ancore, Brașov, 1926; Talaz, Brașov, 1933; Volkskraft und Politick
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
franceză - Charles Baudelaire, Ed. Haraucourt, Henri de Régnier, Sully Prudhomme, Fr. Coppée, Arvers, Albert Samain (poezia Toamnă, în asociere cu I. C. Popescu-Polyclet); preferințele lui se îndreaptă spre José-Maria de Hérédia, pe care intenționa să-l transpună în întregime în românește. Tălmăcirile, rămase în bună parte în pagini de revistă, poartă amprenta propriei sentimentalități, care îi dictează de multe ori și selecția („cântece”, „romanțe”, „sonete”). A dat o versiune cuminte unor stanțe de Ch.-Ad. Cantacuzène. În fine, a tradus două sonete
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Antonio de Alarcón, Charles Baudelaire, A. P. Cehov, N. V. Gogol, H. Heine, Jean Lorrain, Paul Morand, Peter Rosegger, Saphyr, Fr. Schiller, August Strindberg, Villiers de l’Isle Adam, Paul Verlaine. În broșuri i-au apărut în deceniul al treilea și alte tălmăciri. Izbânzile lui ca traducător sunt versiunile pe care le realizează din Charles de Coster (Legenda și întâmplările vitejești, vesele și glorioase ale lui Ulenspiegel și Lamme Goedzak în ținuturile Flandrei și aiurea, 1947), Aleko Konstantinov (Bai Ganiu, 1955), Alphonse Daudet
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
Inconsistentă este literatura propriu-zisă a lui B.-R., reprezentată la început de povestiri alegorice și sentimentale („Rampa”, „Viitorul”, „Credința”, „Zburătorul”, „Tribuna liberală”, „Minerva”, „Izbânda”). În „Miraj” și „Raza literară”, se încearcă și ca poet, fie cu versuri originale, fie cu tălmăciri din Charles Baudelaire și Paul Verlaine. Din 1920 se profilează pe literatura de colportaj, fabricând în serie senzaționale biografii de haiduci sau reluând în prelucrări prolixe pățaniile lui Păcală și Tândală, diferite povești și basme, ale căror surse sunt străvezii
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
un spațiu considerabil. Apar, printre altele, baladele Mihu Copilul, Miorița, basmele Oile cu lâna de aur (din zona Mehedinți) și Paserile cu cioc de fier (din Vâlcea). În ceea ce privește traducerile literare, nesemnate, dar aparținând mai toate lui Grandea, sunt de semnalat tălmăcirea parțială după Don Quijote de Cervantes și două articole despre H. Heine (unul al lui Gérard de Nerval), însoțite de o traducere în proză din creația poetului (Intermezzo). Mai apar scurte recenzii la cărți străine și o cronică la spectacolul cu
BUCEGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285888_a_287217]
-
fantastică. Ambiguitatea, echivocul, ezitarea rămân caracteristicile principale ale acestei prozei, întregite de ironia fină și de umorul de bună calitate. În periodice a publicat traduceri din Villon, Shakespeare, Ronsard, Felice Bartolozzi, James Welton Johnson, Kipling, E. Lőnnrot, iar în volume, tălmăciri din R. E. Byrd, Charles Nodier ș.a., dar și o versiune din Kalevala, distinsă în 1942 cu Premiul Institutului de Cooperare Internațională de pe lângă Liga Națiunilor. A mai primit Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1976) și Marele Premiu al Uniunii Artiștilor
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
conciliul din 1351, scriu cu frenezie spre consolidarea și propensiunea mișcării isihaste. Cât și în ce măsură i-a interesat pe cărturarii bulgari, contemporani cu veacurile de înflorire culturală bizantină, producția literară a „Renașterii Paleologe”? Care au fost „genurile” literare care, prin tălmăciri din grecește ori prin eforturi proprii (jalonate de aceleași modele bizantine), au fost selectate spre a crea sistemul ce avea apoi să transmită propuneri și spre alte spații literare? Dacă se judecă doar după acel unic Stihirar (culegere de imnuri
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]