949 matches
-
doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o mustră brigadierul, mai facem și pe mironosița...“ Șobolănița făcu semn din cap că nu. „Ia vino Încoace la tăticul tău“, continuă s-o cheme Ippolit, simțind o oareșicare afecțiune pentru această creatură ce apăruse În viața sa. Șobolănița, proptită pe picioarele dindărăt, Începu să lunece spre masă... „Ei, vezi că am prins curaj“, spuse brigadierul, mușcând dintr-un castravecior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se vedea tot mai pronunțată sarcina, iar în ultimele luni era exagerat de mare. A trebuit să-și facă rochii pe măsură, speciale pentru gravide că nu mai încăpea în cele vechi. Matei era tot mai încântat că va deveni tătic și glumea cu ea spunându-i „balonaș”. O proteja nelăsând-o să ducă în mâini greutăți, alintând-o, îndemnând-o să se hrănească bine, să se odihnească pentru ca bebelușul să fie mare și frumos. Uneori din prea mare grijă era
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
răspund. Tata Își Întoarse privirea, ca și cînd ar fi căutat ceva În văzduh. Priviri sau tăceri, ori poate pe mama, ca să-i Întărească vorbele. Uneori mă gîndesc că am greșit cînd i-am dat ascultare. Nu știu. — E totuna, tăticule... — Nu, nu-i totuna, Daniel. Nimic nu mai e la fel după un război. Și da, e adevărat că au existat mulți oameni care au intrat În castel și n-au mai ieșit niciodată. Privirile noastre se Întîlniră o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îmi spuse. CÎnd te-am dus În locul secret, ți-am spus că acea carte pe care o vei alege era ceva deosebit, că urma să o adopți și că trebuia să-ți asumi răspunderea pentru ea. Atunci aveam zece ani, tăticule, iar toate alea erau un joc de copii. Tata mă privi ca și cînd l-aș fi Înjunghiat. — Iar acum ai paisprezece, și nu numai că ești tot un copil, dar ești un copil care se crede bărbat. Ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
jeg și de teamă. — Nu, nu, În nici un caz, pentru că nu sînt prezentabil, iar acesta e un stabiliment respectabil; am să vă fac de rușine... Tata se ivi În ușă, Îl examină rapid pe cerșetor și apoi mă privi pieziș. — Tăticule, acesta este Fermín Romero de Torres. — Slujitorul domniei voastre, zise cerșetorul aproape tremurînd. Tata Îi zîmbi senin și Îi Întinse mîna. Cerșetorul nu Îndrăznea să i-o strîngă, rușinat de aspectul său și de rapănul care Îi acoperea pielea. — Auziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am crezut că era Fermín, care uitase ceva, sau poate tata, care se Întorsese de la Argentona. — Cine-i? Trecură cîteva secunde fără să primesc nici un răspuns. Am continuat să frunzăresc registrul de comenzi. Am auzit pași prin prăvălie, rari. — Fermín? Tăticule? N-am primit răspuns. Mi s-a părut că deslușesc un rîs Înfundat și am Închis registrul de comenzi. Poate că era vreun client care nu observase afișul cu Închis. Mă pregăteam să-l Întîmpin cînd am auzit sunetul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Gara de Nord până la Eroilor și, de la Eroilor, schimbam la Industriilor. Acolo am făcut școala profesională, la capătul la Industriilor. Familia mea e bună, nu ca financiar, mama ne-a crescut, șase copii, nu ne-a părăsit, ne-a dat la școală, tăticul meu a muncit tot la Casa Republicii, din păcate s-a întâmplat un accident la locul de muncă și a murit pe loc. La fel eram să fiu și eu ca el, că mi-a adus mama diploma și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
l-a luat fără încuviințarea bunicilor și la dus departe de unde crescuse, în Lupeni-Hunedoara unde își găsise fericirea ei dar nu și al copilului, și acum când scriu aceste rânduri mi-aduc aminte învățămintele ei; când intri zici frumos sărumâna tăticule și îl pupi, rău am făcut, dar ce știam eu atunci, am primit o replică rece, care m-a urmărit toată viața, ia-l de aici din fața mea, am plâns că plângea și mama dar nu știam atunci ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Scaunele ei erau de preferat mobilei pe care o văzuse în salonul lui, deși era liber să-și aducă tabloul cu muntele pictat pe catifea și două-trei obiecte decorative. Acestea se vor alătura lucrurilor ei, care includeau fotografia tatălui, a tăticului, cum îi zicea ea, Obed Ramotswe, îmbrăcat în costumul lui lucios favorit, fotografia dinaintea căreia se oprea adesea și se gândea la viața lui și la tot ce însemna aceasta pentru ea. Era sigură că tăticu’ ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Erau încă mulți bărbați de bine - bărbați ca domnul J.L.B. Matekoni, Sir Sereste Khama (primul președinte al Botswanei, om de stat, șeful Bangwato) și răposatul Obed Ramotswe, miner pensionar, expert în vite și mult-iubitul ei tată. Îi era dor de tăticul ei și nu trecea o zi, nici măcar una, fără să se gândească la el. Adesea, când se trezea în toiul nopții și stătea întinsă, singură în întuneric, își scotocea memoria ca să-și aducă aminte de anumite lucruri care o impresionaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aceea minunată de vite, nu ceruse nimic pentru sine. Nu băuse, nu fumase, se gândise numai la ea și la viitorul ei. De-ar putea să șteargă cu buretele cei doi ani îngrozitori petrecuți cu Note Mokoti, când știa că tăticul ei suferise atât de mult, conștient că Note nu poate s-o facă decât nefericită. Când se întorsese la el după plecarea lui Note și-i văzuse, în timp ce-o îmbrățișa, cicatricea lăsată de ultima bătaie, nu spusese nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lor. Uneori se gândea că persoanele de peste mări și țări n-au loc în inima lor pentru Africa, deoarece nimeni nu le spusese vreodată că africanii sunt aidoma lor. Pur și simplu nu știau despre existența unor oameni cum fusese tăticul ei, Obed Ramotswe, care stătea mândru în fotografia din sufrageria ei, îmbrăcat în costumul lui elegant. N-ai avut nici un nepot, se adresă fotografiei, dar acum ai. Doi! Chiar în această casă. Fotografia nu-i răspunse. I-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
refuze. Purta o cămașă albă și pantaloni albi și, cu o privire încă ușor încruntată intră în cameră. Și... Vai, dar vai, cine se poate pune cu soarta? Ce fată! Ce fată văzu, așezată timid între o mămică și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fărâma de răbdare ce mai avea din nu știu câtă, o luă de sus fetița cu bicicleta cu tot și o mută de pe trotuarul inegal pe spațiul betonat, dar fetița nici acolo nu voise să pedaleze, zicea ceva că nu știe, iar tăticul strigă tare, apoi abandonă definitiv instrucția. Femeia încercă să-și liștească soțul, a cărui voce răsună printre blocuri. Culmea, ce adversar redutabil poate deveni propriul tău copil la trei ani! ... pentru un bărbat atât de înalt... sau înălțimea nu contează
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
înălțimea nu contează?... în orice caz era ca un pisc lângă o floricică firavă... Indiferent că avem sau nu dreptate, dacă un copil plânge, suferă din vina adulților sau a educației, tot noi trebuie să descoperim cauza, chiar și soluția. Tăticul iese de pe scenă, ducându-se la magazin, lăsând toată libertatea de acțiune soției. Mama reia explicațiile, insistă, încurajează pe fetiță pe un ton domol, liniștit, dar fetița plânge în continuare, nu violent, dar plânge. Stau în geam cu părere de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
înspăimântătoare... și savurează pe loc efectul inhibant al propriei intervenții... fetița tace, nu mai îndrăznește să plângă... și doamna “vrăjitoare” crede că a dezlegat enigma și a dat cea mai promptă și eficientă rezolvare... Doamna pleacă, dar revine pe scenă tăticul curios să vadă noile evenimente. Între timp apare o altă fetiță cu vreun an mai mare decât cea despre care povestim și îl întâmpină pe bărbat cu brațele deschise, o clipă mă păcălește, poate fi o altă fetiță a lui
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
îl întâmpină pe bărbat cu brațele deschise, o clipă mă păcălește, poate fi o altă fetiță a lui?... dar nu... se vede din reacții... și totuși un element extrem de surprinzător, această fetiță mă vede în geam și arată spre mine... tăticul, dar și mămica se uită la mine... eu în geam, ... mi s-a dat cuvântul, iar eu împing geamul cu plasa și le strig să mă audă... puneți pe cealaltă fetiță pe bicicletă ca s-o vadă copila dvs, să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o vezi?... vezi că merge pe bicicletă?... între noi fie vorba, Andra era mai înaltă și mergea destul de anevoios, de abia o ținea bunica pe bicicletă...oare nu era o problemă tehnică cu bicicleta aceea? Și-mi aduc aminte că tăticul la întoarcere, de la magazin, enunța verdictul: punem bicicleta înapoi în cutie! Aud pe amândoi părinți pe rând: vezi ce bine merge Andra (Andra nu mergea de loc bine, dar era “în șa” pe bicicletă datorită grijii bunicii.) Mă retrag din
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
numai în camuflajul nopții ne putem permite să vorbim deschis? -Dar tu ce durere ai, bănuțule mic și galben, cum ai ajuns aici? -Pe mine m-a aruncat o fetiță cu codițe lungi, care dorește din suflet să-i vină tăticul de la război din Afganistan, sănătos și nevătămat... -Eu sunt din străinătate, vorbea apăsat un ban mai greu, și am rămas aici la voi, pe fundul apei, din dorința stăpânului de a-și obține un loc de muncă cinstit în afara țării
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
lase căruța, și acolo ginerele avu ideea de a-l pune pe bunic pe catârcă, Încrezător În robustețea jaretelor animalului. Deshămară animalul, Îl eliberară de harnașamentul de prisos, și, cu multă trudă, Îl suiră pe bătrân. Cele două femei plângeau, Tăticul meu drag, Tăticul meu drag, și odată cu lacrimile li se ducea și puțina putere pe care o mai aveau. Sărmanul om era pe jumătate inconștient, ca și cum traversa deja primul prag al morții. N-o să reușim, exclamă cu disperare ginerele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acolo ginerele avu ideea de a-l pune pe bunic pe catârcă, Încrezător În robustețea jaretelor animalului. Deshămară animalul, Îl eliberară de harnașamentul de prisos, și, cu multă trudă, Îl suiră pe bătrân. Cele două femei plângeau, Tăticul meu drag, Tăticul meu drag, și odată cu lacrimile li se ducea și puțina putere pe care o mai aveau. Sărmanul om era pe jumătate inconștient, ca și cum traversa deja primul prag al morții. N-o să reușim, exclamă cu disperare ginerele, dar deodată imediat Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
albe vârstate de albastru și cu ochii ei spălăciți, poate mi-ar fi fost mai ușor s-o uit. Nora mă sărută, am simțit rujul unsuros alunecându-mi pe obraj. Ea și Duilio rămăseseră la cină, care și începuse. — Felicitări, tăticule! — Mulțumesc. — E o veste minunată! — Mă duc să mă spăl pe mâini. Din celălalt capăt al mesei Nora aruncă un pachet învelit în hârtie albă. Elsa, distrată, nu-l prinde la timp și pachetul se oprește în sosul de ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să nu-mi spui că ai făcut un grafic, râse Adriana. — Ba da. Leigh își ridică privirile în tavan: — A făcut un grafic. — M-am gândit la toate. Bineînțeles, am deja America de Nord, așa că mai rămân șase. Și, tehnic vorbind, Mark — tăticul lui Otis — s-a născut la Moscova, așa că pe el îl pun la Europa. Pe naiba, zise Leigh. Trebuie să fie de anul ăsta. Chelnerița se încruntă când le puse pe masă nota de plată. — Exact, spuse Adriana. Suntem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o iubesc atât de mult, atât de mult, poate mai mult decât pe propriii mei copii. O luam în brațe, o strângeam la piept, o acopeream de sărutări, și plângeam, plângeam asupra ei. Și biata copilă îmi spunea: „De ce plângi, tăticule?“, căci așa o îndemnam să-mi spună și să mă și considere ca atare. Și dacă mă vedea pe mine plângând astfel, plângea și biata maică-sa, și uneori ne amestecam lacrimile deasupra căpșorului blond al fiicei amantului soției mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
felul de fleacuri, când s-a apropiat și maică-sa și-a început și ea s-o mângâie. Și-atunci ea, sărăcuța, mi-a pus o mânuță mie pe umăr și cealaltă pe umărul maică-sii, și ne-a spus: „Tăticule..., mămico..., de ce nu-mi aduceți un frățior ca să se joace cu mine, așa cum au alte fetițe, să nu fiu singură cum sunt eu...?“ Am pălit amândoi, ne-am privit în ochi cu una din acele priviri care dezvelesc sufletul, ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]