944 matches
-
albe vârstate de albastru și cu ochii ei spălăciți, poate mi-ar fi fost mai ușor s-o uit. Nora mă sărută, am simțit rujul unsuros alunecându-mi pe obraj. Ea și Duilio rămăseseră la cină, care și începuse. — Felicitări, tăticule! — Mulțumesc. — E o veste minunată! — Mă duc să mă spăl pe mâini. Din celălalt capăt al mesei Nora aruncă un pachet învelit în hârtie albă. Elsa, distrată, nu-l prinde la timp și pachetul se oprește în sosul de ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o iubesc atât de mult, atât de mult, poate mai mult decât pe propriii mei copii. O luam în brațe, o strângeam la piept, o acopeream de sărutări, și plângeam, plângeam asupra ei. Și biata copilă îmi spunea: „De ce plângi, tăticule?“, căci așa o îndemnam să-mi spună și să mă și considere ca atare. Și dacă mă vedea pe mine plângând astfel, plângea și biata maică-sa, și uneori ne amestecam lacrimile deasupra căpșorului blond al fiicei amantului soției mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
felul de fleacuri, când s-a apropiat și maică-sa și-a început și ea s-o mângâie. Și-atunci ea, sărăcuța, mi-a pus o mânuță mie pe umăr și cealaltă pe umărul maică-sii, și ne-a spus: „Tăticule..., mămico..., de ce nu-mi aduceți un frățior ca să se joace cu mine, așa cum au alte fetițe, să nu fiu singură cum sunt eu...?“ Am pălit amândoi, ne-am privit în ochi cu una din acele priviri care dezvelesc sufletul, ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Sfântul Pavel ne spune că toți „câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm Avva! Părinte!“ Sau: Tăticule! Nu-mi amintesc când spuneam „tăticule!“ înainte de a începe să citesc și să scriu; e un moment din eternitatea mea ce se pierde în negura oceanică a trecutului meu. Tata a murit când abia împlinisem șase ani și chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm Avva! Părinte!“ Sau: Tăticule! Nu-mi amintesc când spuneam „tăticule!“ înainte de a începe să citesc și să scriu; e un moment din eternitatea mea ce se pierde în negura oceanică a trecutului meu. Tata a murit când abia împlinisem șase ani și chipul lui mi s-a șters total din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
stânca eternității copilăriei mele. Lângă salon, o odaie întunecoasă unde se ascundea Marmotă, ființă misterioasă și enigmatică. Ei bine, când am izbutit într-o bună zi să intru în interzisul și liturgicul salon de primire, l-am întâlnit pe tata - tăticul! -, care m-a luat în brațe, așezat fiind pe unul din jilțurile acoperite cu huse, în fața unui francez, un domn Legorgeux - pe care l-am recunoscut imediat - și vorbind franțuzește. Ce efect a putut avea în conștiința mea de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
imediat - și vorbind franțuzește. Ce efect a putut avea în conștiința mea de copil - nu vreau să spun doar fantezie, deși fantezie și conștiință sunt poate unul și același lucru - faptul că l-am auzit pe tata, pe tatăl meu - tăticul! - vorbind într-o limbă care-mi suna ciudat și ca de pe altă lume, și impresia aceea mi-a rămas întipărită, cea despre tata care vorbește o limbă enigmatică și misterioasă. Căci pe atunci franceza era pentru mine limba misterului. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care-mi suna ciudat și ca de pe altă lume, și impresia aceea mi-a rămas întipărită, cea despre tata care vorbește o limbă enigmatică și misterioasă. Căci pe atunci franceza era pentru mine limba misterului. L-am descoperit pe tata- tăticul! - vorbind o limbă misterioasă și poate alintându-mă într-a noastră. Oare fiul îl descoperă însă pe tată? Nu cumva mai curând tatăl îl descoperă pe fiu? Oare filialitatea pe care o purtăm în rărunchi ne descoperă paternitatea sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
consideră un hoț care i-a furat fiica de la un pețitor mai potrivit. Poate furtul e o trăsătură de familie. Nu îl vezi cu păr pe față. Sunt prea bătrân ca să mă mai schimb, insistă socrul meu. Nu spune asta, tăticule, zise Susannah. Și, în plus, asta e părerea lui mami. Soția mea și sora ei încă se mai adresau părinților cu apelativele din copilărie. Credeam că or să înceteze când or să aibă și ele copii, dar mă înșelasem. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
atât cât să nu mă solicite prea mult și i-am ajutat pe Mark și pe Kieran cu materialele promoționale pentru noua sală. Devenisem și partenerul oficial al Lisei, urmând să asist la naștere, asta după ce Kieran fusese primul viitor tătic căruia i s-a făcut rău uitându-se la înregistrarea unei nașteri fără complicații. Nu poate să o facă, mi-a spus-o Lisa ca pe o constatare rece. Întotdeauna i-a fost frică de sânge. Tu ai fi mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să-i simtă atingerea, tot mai adînc”. Se pare că șarpele a murit. În România Mare, Corneliu anunță că va oferi cadouri orfanilor revoluției. E fotografiat c-un copil În brațe. Care chiar pare orfan acolo. Na o bombonică pentru tăticul tău pe care l-a călcat tancul. Eu eram acasă, Îi scriam Eroului. În nr. 77, Bălăeț se distinge din corul urletelor patriotice printr-un suspin abia auzit: „Macaralele par stoluri de berze cu aripile frînte”. Era și-un cîntec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
orfan, fără casă, și mai era și pitic. Am plîns cînd a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio, eram În sufragerie și ascultam cum bocea lumea la difuzor la Înmormîntare, aveam opt ani și murise omul acela care semăna cu un tătic de-al doilea, și am bîzÎit pînă m-a cîrpit tata, n-a mai suportat atîta durere și m-a trimis În camera mea cu un habar n-ai de nimic. Și iar Înapoi la medicină, cînd am Învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vreau să-ți spun! — Gălăgia! Deci Duke se purta frumos cu tine. — Nu-mi spune mie să tac! Duke era un ursuleț Panda. Nu voia decît să dormim În același pat și să jucăm cărți. E atît de rău? — Scumpo... — Tăticul meu era și mai rău! Iar unchiul Arthur era mult mai rău! — Liniștește-te, bine? Nu mă poți obliga! Bud Îi luă mîinile În ale lui. — Ce a vrut Cindy de la tine? Kathy Își retrase mîinile. — Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tată a fost un tip foarte valabil. Ia de-aci: omul a fost profesor de chimie la facultate și un fel de pionier În farmaceutică. A pus la punct primele medicamente antipsihotice. Impresionant, nu-i așa? Acum cască bine urechile: tăticul, care a dat colțul În vara lui ’50, a creat compuși halucinogeni pentru bandele mafiote de altădată, iar Mickey C., pe vremea cînd era bodyguard, era protectorul lui. — Cred că n-o să ne plictisim deloc. Dar tu Îl crezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mine vinovat pentru un atentat crud și imbecil, cînd se vede de la o poștă că e mîna unor cretini de șvarți. Dar pentru că lui Mickey junior Îi place de voi, o să vă acord cinci minute din timpul meu. Vino la tăticul, bubeleh! Gallaudet nu se mai oprea din rîs. Cohen Îngenunche pe podea și Își băgă un biscuit În gură. CÎinele alergă spre el, Înșfăcă biscuitul și-l pupă pe stăpîn. Mickey Îl Împinse pe animăluț cu nasul. Cohen junior chelălăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ÎN L.A. OARE AU REVENIT DEFINITIV VREMURILE BUNE DE ALTĂDATĂ??? A fost cel mai pitoresc mafiot văzut vreodată În Orașul Îngerilor Căzuți, meseriașule, iar ca să-l urmărești În acțiune la Mocambo sau la Trocadero era ca și cum l-ai urmări pe tăticul Stradivarius cioplind o scripcă de-a lui dintr-un trunchi de copac. Spunea anecdote scrise de marele comic Davey Goldman, le strecura niște plicuri babane interpușilor de la Biroul Șerifului și Încingea cîte un swing dezlănțuit cu pițipoanca lui, Audrey Anders
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și mine. Ce zici de asta pe post de flecăreală? — Slăbuț. Eu mă descurc mai bine. Preston candidează la postul de guvernator - dacă nu cumva celebrul lui fiu Îi va distruge toate șansele. Eu voi fi coordonatorul lui de campanie. — Tăticul Guvernator. A spus el că o să-i distrug toate șansele? Nu, pentru că nu spune niciodată lucruri urîte despre tine. Dar Încearcă să procedezi În așa fel Încît să nu-i faci rău. Reporterii de afară... Ed Îi auzi rîzÎnd. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
atacul psihic, poate chiar un element de legătură cu Dudley. — Răspundeți cînd vă-ntreabă căpitanul, labe triste! Billy spuse: — Ed, fă-l să tacă! Zău așa, s-a Întrecut orice măsură. Bud izbucni În rîs: — Ed? Hopa, am uitat, șefu’! Tăticul lui e prieten cu tăticul dumitale. Exley, supărat pe bune, roșu la față, tremurînd: — White, ține-ți gura! Poponarii, Încîntați: zîmbete, chicoteli. Exley spuse: — Domnilor, vă rog să răspundeți la Întrebare. Timmy ridică din umeri. — Fii mai explicit. Ce „alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
element de legătură cu Dudley. — Răspundeți cînd vă-ntreabă căpitanul, labe triste! Billy spuse: — Ed, fă-l să tacă! Zău așa, s-a Întrecut orice măsură. Bud izbucni În rîs: — Ed? Hopa, am uitat, șefu’! Tăticul lui e prieten cu tăticul dumitale. Exley, supărat pe bune, roșu la față, tremurînd: — White, ține-ți gura! Poponarii, Încîntați: zîmbete, chicoteli. Exley spuse: — Domnilor, vă rog să răspundeți la Întrebare. Timmy ridică din umeri. — Fii mai explicit. Ce „alte activități infracționale“? — Mai explicit, șantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ed, fă-l să Înceteze! Exley: — Sergent, destul! Bud, amețit, de parcă un om din capul lui Îi dicta replicile: — Ba pe dracu’! Șmecherașii ăștia apar peste tot În schemele lui Patchett. Unul dintre ei e vedetă TV, altul are un tătic celebru. Doi poponari cu o cîrcă de bani, numai buni de jumulit. Asta nu ți se pare o chestie deșteaptă? Exley - STAI NEMIȘCAT - Își duse un deget la guler. — Cele spuse de domnul sergent White au o noimă, chiar dacă trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fetiță de vreo treisprezece ani, de condiție bună, stîngace și serioasă. Avea un album de poze cu cai; i-l dădea mereu tatălui ei, care stătea În față - era ofițer de marină cu tresă pe mînecă. — Ăsta seamănă cu Cynthia, tăticule, spunea ea arătîndu-i-l. Sau: Ăsta seamănă cu Mabel, o, ce drăguț e, nu-i așa? Ăsta are capul lui White Boy; White Boy are crupa mai solidă, atît... Taică-său se uita la poză și mormăia. Era preocupat de completarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
v-aș fi recunoscător s-o faceți pe coridor. După aceea se lăsă pe spate și-i aruncă lui Viv un zîmbet scîrbit și superior, de parcă Forțele Anti-Aeriene Îi transformaseră pe toți În conspiratori. — Uită-te la bruta asta mare, tăticule. Seamănă cu tipul pe care l-am Întîlnit la colonelul Webster. Tati! Nu te uiți! — Pentru Dumnezeu, Amanda, spuse el iritat, un tată nu poate suporta atîția ponei. Atunci, tații sînt destul de nesuferiți, asta-i tot ce am de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deși nu se născuse prin aceste locuri. Acum îl lovise necazul. Nu se putea împăca cu gândul că fiica lui va rămâne nevăzătoare. Nenorocirea asta i se părea de nesuportat. Brusc, fu smuls din avalanșa gândurilor, de cuvintele abia șoptite: - Tăticule, eu când am sâ pot vide iar? Am atâtia cărț pi cari li-am primit aici di la voi șâ abe aștept sâ li răsfoiesc... Mi dor tari di citit, câ di trii luni di când m-ai internat nu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
După trei luni de întuneric, soarele săruta iarăși ochișorii care îi erau atât de dragi. Trenul opri scrâșnind și gâfâind de efort. Coborâră, ținându-se strâns de mâini. Strada din fața lor se deschidea în urcuș, iar fetița zise: - Mai încet tăticule, ai sâ obosăști! El îi zâmbi și grăbi pasul. Nu mai simțea nicio povară. Primise puteri noi și bucuria îi dădea aripi. Fetița urca voiosă, săltând de pe un picior pe altul. Cu gândul la Moromeții Ieri am revăzut Moromeții - nu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pătimit săracul, Că a pornit de la „cherchez la femme” Și pân’ la urmă l-a găsit pe dracul! Șahistică Cu toată gama De subterfugii, Negrul ia dama Dama ia...blugii! Paternitate Având un frate blond ca spicul, Leit mămica și tăticul, Cel mic cu fața tuciurie Al cui o fi, Alah mai știe!
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]