1,049 matches
-
Moartea căprioarei fusese urmarea unui șoc; ingenuitatea vârstei infantile se vedea agresată. Reacție analoagă la puiul de om din Godeni: M-au ascuns bătrânii, după obicei, / Să nu uit de frica păsării tăiate / Și ascult prin ușa încuiată / Cum se tăvălește și se zbate..." Timorată dar și atrasă de berbecii care "se-mpung la răscruce", așteaptă să bată unul și să se retragă: "Copiii satului s-au adunat / În jurul lor și stau proptiți în bâtă" (Berbecii). Altă dată, caută "cuiburi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în licori doftoricești pe care suferinzii le sorbeau pe nerăsuflate. Fete, dornice de măritiș, piteau flori pe sub perne, pentru a-și visa ursitul. Nevestele și le ascundeau în sân pentru a fi mai drăgăstoase. Așteptau roua dimineții în care se tăvăleau goale pentru a putea prunci. Bărbații se încingeau cu tulpini de cicoare ca să aibă spor la seceriș. În sat, lumea întâmpinase cum se cuvine Sânzienele, înțolindu-se ca de nuntă. Femeile se gătise cu cel mai frumos strai la care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se continuă spre sud. „Deosebirea dintre cele două principii - se spune În sursa folosită de Sever - este la fel de mare ca aceea dintre un rege și un porc. Unul stă Într-un loc pe măsura lui, cum este palatul, celălalt se tăvălește În noroi asemenea porcului, se hrănește cu putreziciuni și se desfată cu ele, ori se Încolăcește În vizuina lui, ca un șarpe”4. Natura Luminii este Înțelepciunea, natura Întunericului este nebunia - spune un text maniheist tradus În chineză 5. „Substanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ne-am făcut. Afirmăm că sunt sute de învățători care nu știu să despartă cuvintele unul de altul, nici să puie punct și virgulă unde trebuiește.” Și în altă parte: „școlile noastre secundare cresc generații de scriitori meniți a se tăvăli prin tot soiul de cancelarii, iar nu oameni vrednici care să se susție înșiși prin munca lor”. Să urmărim rezultatul acestei „politici școlare”, așa cum le-a descoperit, cu uimire, amărăciune, cu indignare adesea, uneori cu resemnare revizorul Mihai Eminescu. La
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Dar eu, academicianule, chiar cred în adevăr, în libertate, în dreptate... Groparul:...și în egalitate... și în morală... și în democrație... nu? Of, Doamne, din păcate, toate astea sînt niște cuvinte, dragule... Invenții lingvistice! Cele mai nerușinate cuvinte ce se tăvălesc în gura omului... Dreptate! Hm! Cînd Pilat l-a întrebat pe Isus, adus cu coroana de spini pe cap și cu iubirea pentru om în toată ființa lui, ei, cînd l-au întrebat ce-i aceea dreptate, Isus n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
necurat, le va lua și le va duce la el în iad.414 În Ajun de Sfântul Ilie, în Basarabia este obiceiul ca fetele să se ducă noaptea pe locurile unde este semănată cânepă, se dezbracă de cămașă și se tăvălesc pe pământ. Dacă, peste noapte, vor visa cânepă verde, este semn că se vor mărita cu flăcăi, iar dacă vor visa cânepă uscată, vor merge după oameni bătrâni.415 În tradiția populară se spune că Pământul începuturilor era "așezat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Editura Cartea Românească, 1972; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1974. Volumul "Călcâiul vulnerabil" (1966) vine cu o poezie explozivă și vitală; volumul următor 1 circumscrie același univers. Rămâne notabilă realizarea voluptății trăirilor, ca în "Descântecul de ploaie": "Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă/ Îmi place să le rup frâiele și să umblu cu ele în dinți,/ să amețească, privindu-mă astfel, bărbații." Poeta se cufundă ostentativ în materia curgătoare și, cu o mare acuitate a simțurilor, transpune în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cineva. Cînd cineva vede întîi cal împiedicat pe nemîncate, e împiedecat toată vara. Cînd calul trage într-un loc unde începe să bată cu copita, să știi că dedesubt nu-i curat. C Copiii se feresc a călca unde se tăvălesc caii; ei cred că din astă pricină caii îi trîntesc. Trîntitura se întoarnă dacă se calcă în udul unui cal. La cal să te încaleci pe partea unde nu-i coamă. Calul cînd își va privi trupul va muri. Se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vreo nenorocire. Cînd urlă cînele, face a moarte. Atunci să zici de trei ori: „Urlă, urlii, du-te pe pustii.“ Cînd latră cînele a pustiu, trec duhuri rele pe lîngă casă. Cînd se gudură cînele, are să vie cineva. Cînd se tăvălește cînele în bătătură, are să vie oaspeți. Cînd urlă cînele, femeia să întoarcă papucii pe dos, că stă îndată de urlat. Cînd scurmă cînele în prispă, ai să ai scîrbă*. Cînd cînele se feștelește* înaintea scării, are să fie bine în acea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu rouă în dimineața zilei de Sf. Gheorghe toată vara va fi sănă tos și nu-i vor ieși pete pe față. Dacă ești bolnav de orice boală, în noaptea de Sf. Gheorghe și înaintea răsăririi soarelui de te vei tăvăli prin rouă, vei scăpa. Rudă Rudele nu e bine să se ia, căci mor de „rudă rea“*. Dacă rudele se iau în căsătorie, atunci nu le merge bine, nu se alege nici praful de ei. Rug Să nu pui rug
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vremii Cînd se scoală mîța de pe pat și se trîntește în mijlocul casei îi a moloșag. Dacă mîța se tologește* drept în mijlocul casei e semn că va fi moloșag. Cînd pisica se linge însamnă moină. Cînd e ger și cînele se tăvălește e semn că vremea se va muia. Slăninele din pod dacă încep a lăcrăma e semn că vremea are să se moaie: are să ningă sau are să ploaie. Cînd cînele se dă de-a tăvălugul pe omăt, are să se moaie vremea. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
precizie pe hartă locul unde se-ntîmplase treaba, așa că putea fi oriunde. Pînă la urmă, l-a tras pe Cornel în barcă și au pornit-o spre mal. Sperau că joacă într-o glumă și Radu o să-i întîmpine pe mal, tăvălindu-se pe jos de rîs. Sau se uită la ei din stufăriș. 14 Ce caut eu aici? se întreba Alin, întins pe iarbă. S-a întrebat de mai multe ori în gînd, apoi cu voce tare, poate-i răspunde cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cîte am umblat PÎn-la cel mai mic păcat Rele și bune am luat Sama de toate am dat. O! Suflete ticălos Negru și Întunecos Zicea-i că-n lume-i frumos. Pe lume cît ai trăit În rele te-ai tăvălit. Îngrijit numai de trai Nu gîndeai la iad, la rai. La moarte n-ai cugetat Dar de dînsă n-ai scăpat. Că iată ia a venit Și din lume te-a răpit. Îngerul morții acum Mă Însoțește la drum Și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
dar femeia de serviciu avusese dreptate să se îndoiască dacă e în toate mințile. Tot obrazul îi era murdărit de noroi și de apă, rochia îi atârna în zdrențe și părul despletit se umpluse de nisip. În ce gunoaie se tăvălise pentru a ajunge la aspectul acesta de cerșetoare nebună? Emanuel avu o strângere de inimă mai penibilă decât la primirea scrisorii. Și nu era numai atât. Abia când intră în odaie, el zări în mâinile ei obiectele hidoase pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
tot cortegiul de fantasme erotice pe care bizarul ibovnic nu și le-ar permite cu emancipata, egocentrica Elsa. Și nici aceste anateme de gelozie și lacomă neiubire: "Spune-mi că nu e adevărat, spune-mi că numai cu mine te tăvălești și devii gri și bătrână ca un șarpe muribund, numai cu mine ai curajul să mori". Din pretext al unei inexplicabile ispite, Italia, considerată de cinici "de departe vulgară, de aproape urâtă", va să devină reper absolut al dorinței și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pleoape// Căci fiul mamei mele broasca nu sunt/ Să mă târăsc pe pământ/ Să mă lipesc de pământ/ Să mă clatine vântul/ Să mă clatin sub vânt// Libertatea mă așteaptă la ușă/ Ca un animal mirosind a mosc/ Câine alb tăvălit în cenușă/ Dintr-o Alaskă pe care numai eu o cunosc". Luciditatea raportării la modele recunoscute ale poeziei românești sau universale (din texte nu lipsesc nici ecouri din Goethe, Baudelaire, Trakl sau Rilke) se pierde cu totul într-o categorie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
greu de vânat/ e un vechi și ciudat animal/ foarte greu de găsit și apoi/ cum să faci să-l dai jos de pe cal/ aici însă totul se poate/ fu adus un bursuc de oțel/ aport i s-a spus tăvălește-l/ pe acel ce se vrea mai acel // minunat! Strigară bursucii cu toții/ minunat! Am strigat eu mușcat de genunchi/ doar durerea aprinsă suind înspre creștet/ din oțel înfipt cu putere-n rărunchi// în sfârșit m-au găsit, eram singurul care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetul le-a iubit "pe deșelate" este realizat în poemul-turnir În forță, cu nerușinare: "cum ies de sub cărți nu mă pricep/ decât la un singur lucru am iubit/ femeie cu tot cu fiică, am iubit surori/ gemene și negemene, femei/ pure sau tăvălite de o companie,/ târfe internaționale (deopotrivă/ pudice sau destrăbălate),/ cu fiecare am descoperit o Americă mare cât Rusia,/ le-am posedat fără să mă laud/ cu numele și cu rangul lor". Dar altul este, firește, motivul pentru care femeile reprezintă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
termenilor generali, diferențiați pe niveluri individuale. "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme/ ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit/ Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă, înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,/ Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații". (Descântec de ploaie). Într-o altă notă interpretativă, Descântecul de ploaie este plin de prospețimea, voioșia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezia anilor '60 asemănare cu Ana Blandiana, n. n. A.I.P. Emoția neutră, impersonală, provine din zona unei visceralități cerebrale"171: "M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate. Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere, în care,/ Trupul mai aleargă după cap./ Și tresar, când ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neutră, impersonală, provine din zona unei visceralități cerebrale"171: "M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate. Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere, în care,/ Trupul mai aleargă după cap./ Și tresar, când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
numai semnificații, ci și salvări"175 : "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme,/ Ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit,/ iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,/ Să amețească, privindu-mă, astfel, bărbații." (Descântec de ploaie). Dorința reîntoarcerii către vârsta de aur a copilăriei, pe care o manifestă Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
De fapt, Grainville pune la treabă vocabularul cu patima vorace a unui Pantagruel. Nu e nevoie să-l citești cu dicționarul la căpătîi, nu are acel snobism prețios al falșilor creatori, dar textele sale sunt un permanent răsfăț eufonic, te tăvălesc în mătasea și catifeaua vorbei, conferindu-i altitudini halucinante. Într-un asemenea context, precum cel oferit de orașul Shenzhen, deznodămîntul poveștilor devine irelevant, căci orice suferință, iubire sau revoltă individuală se topește în proliferarea generalizată. Excesul e definitoriu, și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înaintat Primăriei Bacău de către medicul veterinar al orașului, Nicolae Gherghițanu (mai 1922): „Actualul abator este în întregime din lemn intrat în putreziciune; este un abator întunecos, cu o capacitate foarte mică, astfel încât, uneori, examenul cărnii se face noaptea; carnea se tăvălește în murdării, curtea este neîngrijită, nu există cotețe pentru porci, motiv pentru care aceștia sunt uciși în curțile măcelarilor; ghereta din scânduri, de lângă abator, amenajată de fosta administrație pentru opărirea porcilor, n-a funcționat nici măcar o singură zi”. Pentru a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
prefectură în valoare de 1.000 de lei, „...ce reprezintă transportul cu trăsura mea la gară a repatriaților”. Data emiterii fusese 28 decembrie 1944, a doua zi de Crăciun, când tot creștinul trebuie să se înfrupte cu friptură de purcel tăvălită prin usturoi și vin „de butuc” dar merită să amintim faptul că „țarul roșu” interzisese manifestările religioase chiar dacă în tinerețe fusese elev la un Seminar de popi creștini ortodocși. Cum toată lumea trebuia să se adape de la robinetul banului public deschis
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]