1,069 matches
-
jafurile și alte fapte „creștinești” ale unor semeni de-ai noștri nu sunt suficiente. „Presarii” care vor să-și vândă marfa cu orice preț au învățat „arta” de a inventa așa-zise „vedete” și „staruri”, pe care știu să le tăvălească în sosul tuturor bârfelor și zvonurilor, livrându-le astfel curiozității morbide a unui soi de public pregătit tot de ei. După ce l-au pus pe direcția dorită, își motivează (cu cinism) oferta prin... cererea „consumatorilor”. Colegul nostru de acum nouă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ai înșirat de o parte și de alta a străzii ca să nu mai fi singur cînd treci pe stradă. te-ai înfuriat și ai spart oglinzile printre care treceai. ai intrat, gol, în marele magazin de blănuri și te-ai tăvălit printre blănuri. ai rîs și ai urlat ca un nebun și te-ai înfășurat în blănuri. ai intrat în magazinele de jucării și te-ai jucat cu animalele de pluș. ai intrat în magazinele de covoare și te-ai tîrît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ai împodobit arborii cu inele, brățări, medalioane, broșe, lănțișoare și agrafe de păr din aur încrustate cu pietre prețioase. te-ai lipit de arbori, i-ai înlănțuit cu brațele, i-ai strîns tare în brațe, i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai intrat în marile magazine de modă și ai dezbrăcat toate manechinele din vitrine. Le-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pentru o mare parte a populației planetei, desemnează un soi de Zeu care crește de la o zi la alta, hrănit cu creier și energie umană. Spre deosebire de Dumnezeul Dumnezeu, Progresul stă la cheremul omului, crește sau stagnează, se lățește și se tăvălește peste țări și popoare, iar de la această tăvăleală viața în jur prosperă, capacitatea de muncă crește, locurile de muncă tot, femeile se bagă în politică, homosexualii ies liber la paradă, demnitarii nu iau mită, preoții nu au burtă. Totul mulțumită
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
identitate? În acel an școlar '40-'41 eram legați prin ură. Ți-amintești cum ne-am bătut odată cu disperare, fără să știm de ce? Tu ai sărit la mine, ne-am rupt gulerele de la cămăși, ne-am însîngerat obrajii, ne-am tăvălit pe jos gâfâind, căutîndu-ne gâturile să ne ucidem, să dispară unul din noi doi, deși te ajutam la lecții, îți arătam dificul- tățile.... Îmi plecam fruntea lângă a ta, cu toate că nici eu nu stăteam prea bine, iar soarta ta, neliniștile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și izbucni în râsul acela al său înecat, care nu însemna numai entuziasm, ci și o ironie la adresa cuiva sau ceva atât de copleșitoare încît ai fi zis că îi venea și îți venea și ție, auzindu-l, să te tăvălești pe jos de râs. - Barbarii de la răsărit... a.. .ha, ha... a... ha, ha... Pe urmă își reveni, deveni brusc grav. - Să fie ultima ta prostie pe care ai făcut-o. Passons... Să sperăm ca după război acest reportaj nu va
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
azilul în care tatăl nu va mai hali aceleași cocoloașe. Elemente discret dispuse în contextul lor suprarealist: pat, televizor, cadă de baie fac ca, printre crengile copacilor, fiecare detaliu să devină un cadru privilegiat vizual. Trupurile dansează, după care se tăvălesc încleștat, după care se ghemuiesc pe pervazul geamurilor. Le luminează soarele care apune peste pădurea umanizată de superbe slăbiciuni. Trupuri singure își caută mințile nesigure în cel mai poetic și senzorial spectacol din România la ora actuală. Boala Familiei M
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Pe malu Siretului Paște mânzu Iorgului... Când se suia să stângă flacăra, nasul lui mare sclipea roș în bătaia felinarului. Acasă, Dorobanțu se certa cu Huza, nevastă-sa; ba uneori ieșeau în puterea nopții trăgându-se de cap, chiuind și tăvălindu-se prin șanțuri. De altminteri, Huza, femeie grasă și voinică, era destul de vrednică și spăla, cu ziua, toate rufele murdare ale boierilor din strada Prefecturii. Cel mai cu vază locuitor sălășluia de bună samă în casa cea mai mare. Cuconul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fratelui meu mort, eu nu-i iertam faptul că vroia să nu am propria mea identitate. Uneori, mă duceam la cimitir și priveam, pe crucea de marmură neagră, chipul lui Dinu. Aș fi avut poftă să-l bat, să-l tăvălesc prin praf, să-i vâr iarbă în gură, să-l oblig s-o înghită, ca să-l pedepsesc, să mă răzbun și mă îndîrjeam până la lacrimi fiindcă Dinu îmi zâmbea mai departe. Recunosc că fantezia mea se dovedea nesecată când era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am propus Augustei să divorțăm. Nu vrea. Mi-a râs în nas. "După opt luni? Nu. Mă simt bine așa". Bestia. Sigur că se simte bine. Are în căsătoria cu mine o perfectă acoperire pentru toate depravările ei. Se poate tăvăli în noroi. După aceea se înfășoară cu cearceaful căsniciei, scăpând de oprobriu. Nici nu e nevoie să se mai spele. Mai ales că a doua zi se bălăcește din nou. Și face totul fără nici o rușine. Nu vrea să se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ei de ce au dreptul la asta, iar eu nu? Nu mai am chef să fiu tratat cu menajamente. Se poartă cu mine cum ar umbla cu un pahar de cristal care se poate sparge. Aș da orice să mă pot tăvăli prin viață ca ei. Dar sânt nedrept. Cu ce sânt vinovați? Și fac rău gîndindu-mă la boala mea întruna. 4 noiembrie Am fost nevoit să plec de la dispensar și încă n-am găsit un spital la mare care să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aceea nu se mai afla nimeni pe țărm. Era, de fapt, un pui, nu depășea probabil câteva luni, dar avea statura unui câine matur; era dintr-o rasă care dă câini furioși și puternici. M-a mirosit și s-a tăvălit în iarba dintre scaieți, scâncind ca un copil. Nu știa să se joace, dar era prietenos. Numai când mârâia își arăta colții și își trăda rasa. L-am botezat Alfa și câteva zile i-am adus de mâncare. Când se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dresa un câine uriaș să sară la gâtul manechinului și să-l sfârtece. "Ucide-l!", icnea el, scurt, poruncitor, și, în clipa următoare, câinele se năpustea de lângă picioarele lui, în salturi mari și negre, își înfigea colții în gâtul manechinului, tăvălindu-l la pământ. Apoi, cu ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atîrnîndu-i de buze se întorcea la Hingherul, care-l mângâia mulțumit, bolborosind vorbe tandre, și o lua de la început. Refăcea cu răbdare manechinul, îi dădea câinelui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte se auzea destul de clar trosnetul flăcărilor care devorau bălăriile și lingeau, din întuneric, ferestrele azilului ca niște fiare apocaliptice. Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i se aprinsese halatul se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei, săriseră să pună mâna pe găleți cu care să aducă apă din mare. Mopsul scuipa pe toată lumea dând sfaturi. Călugărul murmura rugăciuni. Se nimerise să fie treaz în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai lunecam încă în această beție când am auzit un zgomot în spate. Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră din bălării ― sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oglinzile în care mă reflectam, sărindu-mi la beregată. Am închis ochii, dar un hohot de râs umplu sala și am deschis ochii ca să văd ce se întîmplase. Câinele se izbise cu colții și cu ghearele de oglinzi și se tăvălea pe jos de durere, în vreme ce Bătrânul se distra. 34 M-am întors la vanitatea mea care, ca totdeauna, îmi rămăsese credincioasă, și abia atunci am observat că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni mă evitau încă și mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
centimetri. În rest, Nana se poate zbengui în voie și să facă orice giumbușlucuri îi trec prin cap. Exact cum fac și copiii, atunci când au timp și unde se hârjoni. Nana nu se uită la blana ei... scumpă și se tăvălește cu sârg, colectând tot felul de resturi de vegetație uscată. Numai că, în timp ce se tăvălește, ea se și scarpină. Altfel, o scarpină Adina, cu peria. Spre deosebire de Garçon, care, când se apropia ora plim- bării de seară, făcea un tărăboi de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
trec prin cap. Exact cum fac și copiii, atunci când au timp și unde se hârjoni. Nana nu se uită la blana ei... scumpă și se tăvălește cu sârg, colectând tot felul de resturi de vegetație uscată. Numai că, în timp ce se tăvălește, ea se și scarpină. Altfel, o scarpină Adina, cu peria. Spre deosebire de Garçon, care, când se apropia ora plim- bării de seară, făcea un tărăboi de se auzea în tot cartierul, de zi- ceai că-i Dan Negru, Nana e ceva
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
o floare să nu-l atingi. Dacă se supără! El nu are pielea groasă, chitinoasă, piele de rinocer, cum o are politicianul român, care e conceput să îndure multe. Să țină la tăvăleală... Nu e cazul criticului. Cum să-l tăvălești pe un critic? Ori să te tăvălești cu el! Ce idee năstrușnică... Poate i-ar fi plăcut lui Ion Negoițescu. Mă rog, Nego e mort, despre el poți să spui tot ce vrei, că nu se mai supără. Pe când criticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
se supără! El nu are pielea groasă, chitinoasă, piele de rinocer, cum o are politicianul român, care e conceput să îndure multe. Să țină la tăvăleală... Nu e cazul criticului. Cum să-l tăvălești pe un critic? Ori să te tăvălești cu el! Ce idee năstrușnică... Poate i-ar fi plăcut lui Ion Negoițescu. Mă rog, Nego e mort, despre el poți să spui tot ce vrei, că nu se mai supără. Pe când criticul român în viață! Criticul de care depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
timpul îngândurați, reținuți, chiar lipsiți de vitalitate. Nu râd aproape deloc și, dacă o fac, își duc, în mod reflex, palma la gură (femeile) sau desenează un soi de grimasă forțată (bărbații). Este exasperant pentru un om învățat să se tăvălească literalmente pe podea la auzul unei glume să se vadă înconjurat de mici Buddha proiectați într-o Nirvană vidată de orice, chiar și de umor. În Europa și în America, țesutul adipos, construit cu migală de sute de înghețate, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
primul rând, bizară, nu numai prin comportament ci, mai ales, grație numelui: o cheamă Epaminonda. Această domnișoară-războinic sau acest războinic-domnișoară nu prea știe să râdă. Am fost împreună la un film, o comedie cu Luis de Funès, toată sala se tăvălea pe jos, nu altceva, însă Epaminonda abia dacă a schițat câteva zâmbete acre. Profesorul ar spune, poate, că e dotată cu o inteligență deosebită, care nu-i permite să se amestece cu vulgul. Cred că așa-i, pentru că, dacă-mi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în picioare și strig, ca să fiu sigur că mă aud și turiștii de la ultimul etaj: „Hă, hă, ce mai om!“ Revin la fel de brusc la realitate. Îmi văd moaca în oglinda de la șifonier. Trebuie să mă tund, arăt ca o oaie tăvălită de lup și salvată în ultima clipă. Iau sticla de apă de lângă pat și o dau pe gât cu gâlgâituri. Mă învigorează ca o gură de oxigen pe care o tragi în piept cu disperare, după ce îți ții respirația mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aduci aminte... ahaa... când ai fost tu bolnav de oreion... dar tu n-aveai ochi pentru mine... nu mi-am dat seama, nu vii să mâncăm ceva, stați, băi! nu vedeți că vorbesc, o colegă de-a mea! să ne tăvălim și noi puțin... e tentant, gândesc și știu de la cine vine, hai mai bine vorbim mâine, mă așteaptă cineva în Ceainărie, cum vrei tu, nu știi ce pierzi, nu e nimeni pe terasă în Ceainărie și plimb tocurile singure printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pendulul ar descoperi cu mult mai repede filonul. Cică propriile lor oscilații interioare l-ar sensibiliza și pe el, sărmanul, până-ntr-atât, încât ejacu... pardon, oscilația s-ar produce aproape instantaneu. Lucrează afinitățile astea ceva teribil! Cei doi se tăvăleau de râs prin tot divanul. ― În cazul acesta, dragă Nicolache, filonul de aur este al nostru. Nu ne rămâne decât să alegem femeia. ― Păi, așa m-am gândit și eu, când am ales cel de-al doilea cadou pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]