1,606 matches
-
libertății. Scriam pe un laptop din generația anterioară, dar Încă func- țional, pe care Jean-Claude mi-l facuse cadou la venirea mea În Canada special pentru acest scop, ceea ce, la vremea respec- tivă, mă impresionase până la lacrimi (ca și vesela, tacâmurile și păturile din vremea studenției sale și exemplarul din Le Petit Prince din copilăria sa, pe care le dăduse jos din pod special pentru mine. le folosise el Însuși În studenție și le păstra acolo pentru vremurile când propriii lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vie a libertății. Scriam pe un laptop din generația anterioară, dar încă funcțional, pe care Jean-Claude mi-l facuse cadou la venirea mea în Canada special pentru acest scop, ceea ce, la vremea respectivă, mă impresionase până la lacrimi (ca și vesela, tacâmurile și păturile din vremea studenției sale și exemplarul din Le Petit Prince din copilăria sa, pe care le dăduse jos din pod special pentru mine. Le folosise el însuși în studenție și le păstra acolo pentru vremurile când propriii lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
degrabă, au dat buzna, chiar, mai abitir decât bărbații, spre acolo. Deși, la urma urmelor, nu era vorba de ceva foarte ieșit din comun. Șiraguri de mese, una lângă alta, de câteva zeci de metri șiragul; pe mese - amar de tacâmuri, de pahare și păhăruțe, de căni și cănuțe, farfurii și farfuriuțe, tăvi și tăvițe, și, dacă sorbiturile fuseseră, deja, puse la locul lor, În ustensilele care urmau a fi folosite pentru dus la gură și dat drumul pe gât, mâncarea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de dragul meu. Iar eu, în tot acest timp, mă perpeleam, mă ascundeam de el și de mine însămi, speriată să nu mă dau de gol. Nici nu știu ce gust a avut mâncarea până atunci. Urmăream pe ascuns cât de elegant folosește tacâmul ori șervețelul, cât de măsurat este în toate gesturile și cât de rafinat în conversație. Îl sorbeam din ochi și îmi era teamă să nu gafez prin gesturi anapoda ori prin vreo vorbă scăpată aiurea... Ei bine, eram la felul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
m-a făcut să tremur și am simțit cum pielea mi se face ca de găină : da, trăisem cu o nouă specie de vampir. 58. În weekend mă duc la matilde. Gătesc, îi vorbesc, ascult muzică. Pregătesc masa, pun două tacîmuri, aprind două lumînări, cinăm pe fond muzical (Vivaldi, Purcell, Corelli, liedurile lui alexander Zemlinsky). Dormim și visăm că facem dragoste. matilde e blîndă, surîzătoare, mă lasă să-i ating trusa de machiaj, periile de păr, rochiile, fotografiile. Din cînd în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu voluptate, după o îndelungă foamete. Bătrânul mânca cu mare lăcomie, vârând capul în farfurie, în vreme ce Otilia gusta cu indiferență. Bucatele erau nu numai copioase, dar și numeroase, ceea ce nu miră deloc pe moș Costache, care mânca din toate. Alături de tacâmuri ținea sub atentă supraveghere pachetul învelit în jurnal. - Otilia, dădu afară în sfârșit secretul mulțumirii salebătrînul, mi-a dat Pascalopol să-i plătesc chiria și, din greșeală, mi-a dat cu o sută de franci mai mult. Felix înțelese vag
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Călinescu Aglae îi cumpără și haine lui Titi și puse să i le croiască după gustul ei, adică largi, îi cumpără ghete de box foarte mari, umplîndu-le vârful cu vată: - Mai bine largi, să-i odihnească piciorul. Aduse farfurii, cratițe, tacâmuri și, în sfârșit, trimise la fiecare două zile alimente pentru gătit, dând și indicații de bucatele ce trebuiau făcute. Ana își păstră cu o răbdare lăudabilă ținuta onctuoasă. Aglae făcea dese inspecțiuni, scotocea prin bufet și în bucătărie, să vadă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din chesea. Mâncase mai înainte și nu mai avea în fața lui decât firimituri de pâine și o farfurioară întinsă cu cojile unui măr. Bătrânul părea cam abătut. Felix se miră că la masă nu se mai afla decât un alt tacâm, acela în fața căruia se așeza de obicei. La locul obișnuit al Otiliei nu era nimic și nici vreo urmă că stătuse acolo cineva. Bătrânul sună, și Marina aduse mâncarea lui Felix. Și Marina avea mina schimbată. Era mai dezordonată, căsca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
varză la dumneata azi. - Păi, am făcut niște sarmale cu varză nouă, acrită! - Bravo, ura, să vie! strigă nebunește Stănică; aducînd-șiînsă aminte de bolnav, coborî glasul: Oare credeți că-l supără gălăgia? Doctorul dădu din umeri. Aurica scoase farfurii și tacâmuri din bufet și așeză masa, liniștită, ca pentru un festin. Aglae dădu instrucțiuni Marinei să ceară mâncările de dincolo. Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Hă! Cum te-ai bunghit că-i nume de gudulancă, cum ai pus botul!... Nu, bă, e o vrăjitoare, dintr-un cartier vecin, care ne poartă sâmbetele ăstora de la noi din cartier... Cică de ce la noi în cartier se găsesc tacâmuri cu mai multe gheare, cozile-s mai scurte și, la noi, în cartier, factorii poștali e mai coioși, că aduc pensia cu două zile înainte de dată, iar la ea în cartier, nu. Stă Omoroaica în fereastră (că are muian reglementar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acestea noi muncim cu drag și, mult spor. Erau înfierate toate aspectele negative din acest șantier, odată cu canțarolele de tablă din care mâncam. A venit șeful de șantier la noi să ne ceară părerea; ne-au luat servicii din porțelan, tacâmuri ca la mama acasă, au îmbrăcat bucătăresele cum scrie la carte, în halate. Până atunci ne serveau la masă, cu hainele de pe stradă și ne-au dat din ziua aceea mâncare ca lumea. Trecuse o săptămână și vorbim cu șeful
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare. Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mâini. Se ciuceau, lovindu-și carâmbii, strigau către nași și trăgeau dușcă după dușcă, să-și facă curaj înainte de masă. Femeile gospodăreau cu soacra la așternutul tacâmurilor. Aduseseră lămpi pe care le spânzuraseră prin pomi și legaseră câteva meșe puse cap la cap, acoperindu-le cu pânză. Scaune erau berechet. Stere cărase un butoi de vin, și nașul se îngrijise să-i spună de unde să târguiască niște
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strigau mesenii. - Nenea Cristache Cuțu, de la Tramvaie, cincizeci de lei și o oală de noapte smălțuită! Muierea sună piesele de metal din ea și o dădu lui Grigore. - ...De la Stanică Cepeleag, șaptezeci de lei, o cămașă de noapte și șase tacâmuri. Ar fi dat mai mult, dar a plătit trenul de la Roșiori! La urmă, socrul aduse și banii. Intrară în casă și statură pe pat. Unul la un capăt, altul la celălalt. Dogarul se răsti la femeia lui: - Tu du-te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
golea farfuria, cerea iar: - Mai dă-mi! Îi aducea încă o porție. Apuca feliile de mămăligă tăiate cu firul de ață, sufla în fiertură și mesteca rar. Lina pregătea sosurile în farfurii adânci. Îl aștepta să șteargă urmele de pe marginile tacâmurilor, gonea câinii pripășiți la picioarele cârciumarului și strângea masa. Stere se mai închina o dată, de mulțumire, apoi deschidea ușile cele noi ale prăvăliei. Clopoțelul de deasupra se smucea timp îndelungat, sunând fără rost. Ea se apuca să măture dușumelele, murdare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui, adăugase de urechile socrului. Vecinii se uitau de prin curțile lor sărace la adunarea de trăsuri de la poarta negustorului. Vorbeau și se mirau de ce neamuri are. Gazda o chemase și pe Aglaia de ajutor. Aceasta glumea cu oaspeții, așeza tacâmurile pe masă, fura câte un rachiu, u era mai mare dragul de belșugul altuia. Lina, înzdrăvenită, golise circiuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul. Brutarul o pupase la venire, o privise - frumoasă fină își luase, n-avea ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedea: toți la fel. Seamănă. Și-i întreb: "Ei, Popescule, câți ai băgat la gherlă, câți ai vindecat, tăticule? Câți ai înșelat?" Ei nu zic nimic. Ce 190 să mai zică? Și mă uit că au rânza la fel, același tacâm de mate. Da-ntr-unele fluieră vântul și-n altele mustește grăsimea. Și-mi spun: "Asta nu e bine, Fane! Nu e bine, Popescule! Te-oi vedea eu pe lumea ailaltă, că acolo nu mai e ca pe lumea asta: toți cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frate, că v-aude frații lui și ne dă afară, că bem vinul răposatului! - Mai tare, că nu-nțeleg! se ruga Lixandra. - Pagubă-n ciuperci! După vreun ceas, a plecat fiecare acasă. Aglaia a ajutat-o pe văduvă să strângă tacâmurile, a îmbărbătat-o, s-a uitat la rudele mortului și-a întrebat-o: - Da ăștia ce mai vor? - §tiu eu? Partea lor. - Ce parte? Care parte? Să nu le dai nimic, auzi tu? Că Gogu te-a avut cu cununie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
martor că am încercat tot ce ne-a stat în putință. Dorința de a ne sinucide era singura care ne ținea în viață. Toate colțurile erau rotunjite, încât nu-ți puteai strivi tâmpla de nicio muchie. Nu ni se dădeau tacâmuri, trebuia să lipăim mâncarea ca animalele. Și ne puneau să facem chiar așa, așezați în patru labe, să ne afundăm gurile în zoaiele turnate în chip de mâncare. Puteai să refuzi. Dar refuzul te silea la o nouă umilință. Cei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
madam Valsamaky-Farfara, în această seară în mod excepțional cu Ioana, fata ei. Era și Gonzalv Ionescu, care nu fusese invitat, dar care, fiind informat de masă, se făcuse a intra întîmplător în grădina restaurantului și ceruse învoire a-și muta tacâmul. Inedit era doar un tânăr inexpresiv, cu obrajii foarte drepți, ca și când mușchii ar fi fost extirpați pe dedesubt, G. Călinescu și căruia Gaittany părea a-i da o foarte mare importanță. Era poate dintre inexplicabilele relații obscure ale lui Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rochiile comode, croite fără căutarea liniei, cu unica excepție a câte unui guler foarte atent brodat și a unei camee. Erminia mânca abundent la masă, chiar cu oarecare lăcomie de copil, plecîndu-și capul deasupra farfuriei. Felul îngrijit cu care mânuia tacâmurile, gesturile supravegheate și discrete distrăgeau atenția celor de față, mai ales că se ridica des pentru a inspecta bunul mers al serviciului. Erminia semăna mult cu o călugăriță rumenă, căreia olandele scrobite din jurul capului și obrajilor dau enbompoint-ului un aer
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
37 de grade la umbră!" "Mare dobitoc!" nu se putu el împiedica să exclame. Îmbrăcat în costumul său de lucrător, Ioanide plecă cu Tudorel la munte, la terenul lui Conțescu. Luase cu sine și două corturi mici paralelipipedice, cu tot tacâmul lor, ca să doarmă afară la aer. Fu puțin cam surprins de a vedea pe Tudorel cu cizme în picioare. Niciodată nu purtase asemenea încălțăminte și ideea fiului său i se păru din cele mai năstrușnice. Nu-i făcu nici o observație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintr-o îmbrățișare încleștată și viguroasă, era servit apoi cu cafea cu lapte încropită pe réchaud, trecea la lucrările lui, în care se absorbea, venea înapoi la masa imensă de stejar din sufragerie, pe marginea căreia la început așteptau două tacâmuri, și se așeza la masă după ceremonia îmbrățișării, se despărțea de Ioana spre a-și relua lucrul sau peregrinațiile, se întîlneau seara la masă și apoi intrau în alcovul improvizat. Însăși regularitatea programului permitea lui Ioanide să se cufunde tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-ți aduc acolo masa?" Indolenta nu intuia situația, lucru de altfel și greu fără o lungă experiență. De data asta arhitectul tăcu, fiindcă era jignit, precum și din frica de a nu se exprima brutal. Femeia G. Călinescu începu să mânuiască tacâmurile și Ioanide auzi, atins până în adâncul sufletului, sonoritatea cuțitului și furculiței. Indolenta, plictisită și renunțând a analiza cazul, mânca. Arhitectul, om inteligent, nu putu să nu observe comicul împrejurării. Ar fi putut curma scena intrând pur și simplu în sufragerie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și permitea Hangerlioaica nu-și îngăduia Pomponescu, om dintr-o clasă care se supraveghează și se ține de reguli mai degrabă decât de instincte. Prețuia grațiosul în toate. Nu suferea paharele grele, farfuriile masive, prefera paharele de baccarat pe picior, tacâmurile de argint. Petrecerile cu zgomot îl enervau, gusta o forfotă în surdină, de așa natură încît oricând glasul său să fie auzit. În general, stilul vieții zilnice a lui Pomponescu era acela al audienței și al recepției, unde un căscat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
totul altă partitură, m-a fascinat. Pe antebrațul stâng, colega mea ținea o poșetă pe care a mutat-o discret cu mâna dreaptă mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenești că începe să mănînce!" în dreptul ei, farfuriile și tacâmurile erau frumos așezate, iar dincolo de ele, ca într-o redută prost păzită, se odihneau platourile cu mâncare. Mâna dreaptă a doamnei directoare a pornit, ridicîndu-se ușor, către marginea mesei ― încordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant ―, a odihnit o clipă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]