KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...139 >

3,451 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

o privire - ochii ni s-au întâlnit și, după cum știi, Anna, nu sunt o femeie care își închipuie lucruri, dar am știut că aveam de-a face cu ceva malefic. Mama ta iubitoare, Mama P.S. În câteva săptămâni eu și taică-tău mergem la „Algarve“ pentru două săptămâni. O să fie drăguț. Nu la fel de drăguț ca la Cipriani în Veneția, desigur (nu că aș fi fost vreodată acolo), dar destul de frumos. Cât lipsim, Helen o să stea cu „Maggie“ și „Garv“ cum vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
să ne fie cu iertare dacă am crezut că am „scăpat“ de ea. Dar, după câte se pare, pregătea „un nou atac“. S-a întors în forță azi-dimineață. A venit devreme și și-a pus câinele să facă „treaba mare“. Taică-tău a călcat în el când a ieșit să cumpere ziarul și, după cum știi, nu e o persoană care se lasă ușor provocată să acționeze, dar lucrul ăsta l-a stârnit. Spune că o să-i „dăm de cap“. Pentru asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
fie adevărat? Și că are o casă foarte curată. Și că își face curățenie singură. Oare să fie adevărat sau Helen vrea doar să mă „necăjească“? Am încercat să-i folosesc camera, dar este una digitală și nici eu nici taică-tău n-am reușit să-i dăm de cap. Cum s-o prindem pe bătrână în flagrant? A venit din nou luni, pusă pe rele. Dacă vorbești cu Helen, ai vrea s-o convingi să ne ajute? Știu că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
bine. Nu știu cum o să te simți dacă îți spun că și noi o ducem foarte rău aici. Era o nouă porție de treaba mare de câine lăsată la poarta noastră azi-dimineață. E ca și cum am trăi în stare de asediu. Din fericire, taică-tău nu a mai călcat în el de data asta, dar lăptarul a pățit-o și s-a enervat foarte tare, „relația“ noastră cu el e destul de tensionată de când „am renunțat la lactate“ cu toții din cauza acelui regim stupid pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
găsească. Cu drag, Anna P.S. Era în chiloți, nu doar în pantaloni. P.P.S. A recuperat-o de acolo. P.P.P.S. Nu știu dacă a spălat-o. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Piesa de scrabble din pantaloni? Taică-tău s-a supărat. A citit din greșeală ultimul tău mail, crezând că e pentru el (deși cine i-a scris vreodată lui?). Spune că nu va mai putea niciodată s-o privească pe Jacqui în ochi. Nu e în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Mr Big o s-o răstignească și că va trebui să „fugă“ din țară. Apoi s-a calmat și a zis, ei, f... (și nu a zis „f-“, ci a spus-o de-a dreptul), o să facă ce are de făcut. Taică-su a încurajat-o că e foarte curajoasă și că e mândru de ea. Eu am zis că cred c-ar trebui ținută sub lacăt la nebuni, că nu-i de glumă cu răstignirea, că până și Mântuitorul S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Totul a ieșit la iveală Dragă Anna, N-o să ghicești nicicând cine este Nan O’Shea. Hai, încearcă numai. N-o să te prinzi nicicând. O să-ți dau un indiciu. E numai din vina lui taică-tău. Ceea ce ar fi trebuit să știu de la început. Hai, ghicește. N-o să-ți spun încă. Dar așteaptă numai să afli - n-o să-ți vină să crezi! Mama ta iubitoare, Mama În ziua dinaintea prezentării, eu și Wendell am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
pentru mine. Ne-a purtat pică în toți acești ani. Nu e de mai mare hazul? Cine ar fi crezut că tatăl tău poate trezi sentimente atât de puternice cuiva? Totul a ieșit la iveală când l-am convins pe taică-tău să vină cu mine la ea acasă s-o „înfrunte“. Am sunat și ușa s-a deschis foarte „hotărât“, apoi femeia cu pricina a dat cu ochii de taică-tău și „a clacat“. Zice: —Jack? Și el zice: —Nan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Totul a ieșit la iveală când l-am convins pe taică-tău să vină cu mine la ea acasă s-o „înfrunte“. Am sunat și ușa s-a deschis foarte „hotărât“, apoi femeia cu pricina a dat cu ochii de taică-tău și „a clacat“. Zice: —Jack? Și el zice: —Nan? Și eu zic: —O cunoști pe femeia asta? Taică-tău zice: — Ce se întâmplă, Nan? Și ea zice: — Îmi pare rău, Jack. Ar fi și cazul să-ți fie, femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
s-o „înfrunte“. Am sunat și ușa s-a deschis foarte „hotărât“, apoi femeia cu pricina a dat cu ochii de taică-tău și „a clacat“. Zice: —Jack? Și el zice: —Nan? Și eu zic: —O cunoști pe femeia asta? Taică-tău zice: — Ce se întâmplă, Nan? Și ea zice: — Îmi pare rău, Jack. Ar fi și cazul să-ți fie, femeie nebună de legat, am zis, și taică-tău zice: —Sst, sst, e supărată. Ne-a invitat să bem un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Și el zice: —Nan? Și eu zic: —O cunoști pe femeia asta? Taică-tău zice: — Ce se întâmplă, Nan? Și ea zice: — Îmi pare rău, Jack. Ar fi și cazul să-ți fie, femeie nebună de legat, am zis, și taică-tău zice: —Sst, sst, e supărată. Ne-a invitat să bem un ceai și taică-tău era foarte vorbăreț, s-a așezat și a servit biscuiți HobNobs, dar eu am rămas „rezervată“. Eu nu iert așa ușor. Oricum, totul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Ce se întâmplă, Nan? Și ea zice: — Îmi pare rău, Jack. Ar fi și cazul să-ți fie, femeie nebună de legat, am zis, și taică-tău zice: —Sst, sst, e supărată. Ne-a invitat să bem un ceai și taică-tău era foarte vorbăreț, s-a așezat și a servit biscuiți HobNobs, dar eu am rămas „rezervată“. Eu nu iert așa ușor. Oricum, totul a „ieșit la iveală“. Fusese devastată când taică-tău „i-a dat papucii“ și nu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Ne-a invitat să bem un ceai și taică-tău era foarte vorbăreț, s-a așezat și a servit biscuiți HobNobs, dar eu am rămas „rezervată“. Eu nu iert așa ușor. Oricum, totul a „ieșit la iveală“. Fusese devastată când taică-tău „i-a dat papucii“ și nu l-a iertat niciodată. Cum ar zice Rachel, n-a „depășit niciodată momentul“. (O crimă de neiertat, dacă te iei după Rachel, nu-i rău că a făcut o școală copila, dar uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Rachel, n-a „depășit niciodată momentul“. (O crimă de neiertat, dacă te iei după Rachel, nu-i rău că a făcut o școală copila, dar uneori... oricum, nu te supăra că încep iar cu „piticii“ mei.) L-am întrebat pe taică-tău cum de n-a recunoscut numele și el a zis că nu știe. Apoi am întrebat-o pe Nan O’Shea de ce începuse să ne chinuie abia acum și am avertizat-o să nu spună cumva că nu știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
dar s-a dovedit că locuise la Cork și lucrase pentru ESB1 din 1962. De curând a „ieșit la pensie“ și s-a întors în Dublin. (Am fost șocată pentru că îmi închipuisem că e mult mai în vârstă ca mine.) Taică-tău era tare prietenos și, când am plecat, Nan O’Shea zice: Poate mai treci din când în când pe-aici să bem un ceai, Jack. Nu, am zis. N-o să treacă în nici un caz. Hai, Jack, mergem acasă. Așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
a sunat din Irlanda și a emis sunete de compasiune. — Cum mai stai cu somnul în perioada asta? a întrebat. Nu prea bine. Nu dorm mai mult de câteva ore. —Sărăcuța de tine. Ei bine, am o veste bună. Eu, taică-tău și Helen venim la New York pe 1 martie. —Așa de curând? Asta e cu mai mult de două săptămâni înainte de nuntă. Oh, Doamne. Ne-am gândit să profităm de ocazie și să ne luăm o mică vacanță. Mama și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
toți pieptenii (acesta era un reproș repetat adesea), iar eu voiam să merg la slujbă pentru că era sărbătoare cu cruce roșie. A trebuit să mă pieptăn cu furculița. Să ajung în halul de a mă pieptăna cu furculița! Ce face taică-tău în baie? Stă acolo de secole! Coboară în camera lui Claire și vezi dacă nu cumva ea mi-a furat rujul. Claire, cu toată familia, și Maggie, cu toată familia, stăteau de asemenea la Gramercy Lodge. Toți erau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
și Rachel se îndreptau spre altar. Rachel purta o rochie dreaptă de un galben pal - sună oribil, dar era simplă și elegantă - și ținea în mână un buchețel de flori. O mie de blițuri i-au luminat calea. —Cravata lui taică-tău e strâmbă, fir-ar să fie, a șuierat mama. Tata i-a prezentat-o pe Rachel lui Luke, apoi s-a înghesuit pe rândul nostru și a început slujba: cineva a citit o poezie despre loialitate, altcineva a cântat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

obiectivă și avocat până în măduva oaselor, ura condamnările decretate fără un proces corect. Genul ăsta de circ e foarte la modă. Unele dintre spectacolele astea produc adevărate averi. — Te asigur că nu e și cazul circului ăstuia. Dar bine măcar că taică-său a fost vice-amiral. Asta și faptul că i-a convins să se căsătorească la biserică sunt cam singurele lucruri care o mai țin pe Frances să n-o ia razna de tot. Alice și-a înfundat gura cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
decât cu dopuri în urechi. Dar n-o să poți să-l auzi pe Theo plângând, obiectase Hugo. —Exact, a replicat Amanda îndesându-și cilindrii de cauciuc în urechi. Asta e și ideea. Dar ești mama lui. Da, iar tu ești taică-su. Iar sora Harris e asistenta lui pediatră. Și cu asta, Amanda se întorsese pe partea cealaltă și-și trăsese plapuma peste cap. Uaaaaahhhh! Urletul ascuțit și indignat începuse din nou. De fiecare dată, Hugo era uluit că un copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
început povestea. Hugo primise de la nevastă-sa o carte intitulată Copilul cu creier - cum părinții inteligenți pot crește copii inteligenți. În timp ce Amanda primise de la Laura un roman care se numea Pasul greșit. —E despre o fată care are probleme cu taică-su, a zis ea citind prezentarea de pe spatele cărții. Hugo și-a făcut o notă mentală s-o citească și el. Și el avea ceva probleme paterne. —Crăciun fericit! a spus el când dopul șampaniei a explodat cu o violență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
prea multă. Hugo detesta să-i facă baie lui Theo. Copilul era la fel de ușor și de alunecos ca un pește și părea foarte încrezător în capacitatea lui de a înota, așa că încerca, în mod constant, să scape din mâinile lui taică-său. Hugo se chinuia să-l țină bine, cu toate că inima îi bubuia în piept și-i era frică să nu-l înece. Îl îngrozea până și să șamponeze căpșorul delicat ale cărui oase nu se sudaseră încă în totalitate. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
tot parcursul ei urla cât îl țineau plămânii. Lui Hugo i se părea ironic faptul că Theo, care era dispus să-i sară din brațe cu multă bucurie când era în apă, se considera cu adevărat în pericol abia atunci când taică-său îl îmbrăca. Apoi hrănitul. —Theo, micul dejun, gâfâia Hugo, abandonând lupta cu chingile scaunului. Nu reușea să le fixeze decât până la jumătate. Spera să fie de-ajuns. Momentul când trebuia să-l hrănească pe Theo îl înfricoșa pe Hugo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
asistenta Harris nu fuseseră nevoite să-l vadă pe Theo aruncând cu orez pentru copii prin bucătărie. Orez care se întărea, aproape instantaneu, până când ajungea la duritatea cimentului. Și nici nu fuseseră martorele urletelor pe care le scotea Theo atunci când taică-său voia să-l lege în scaunul lui cel înalt. Din milă, Hugo i-a lăsat chingile mai slobode, numai ca să se întoarcă peste câteva secunde și să-și vadă copilul, tencuit cu mâncare, privind peste marginea scaunului cu intenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ar să fie! a exclamat Hugo când, cu o smucire plină de forță a trupului lui micuț, Theo a reușit, într-un final, să scape din scutec. În timp ce copilul cu fundulețul gol se rostogolea triumfător pe bancheta murdară a mașinii, taică-său s-a întins după el, izbutind să-i prindă unul din piciorușele grăsuțe. Urlând violent, Theo a fost astfel adus în poziția inițială. —Hei, hei, hei, încet, da? Vocea veselă și familiară a venit plutind de undeva, din spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]