5,450 matches
-
Paradis mă duce./ O ! Ce pașnică Lumină!/ O clipă de înveșnicire mi-ai dat și slova curge / pe ale mele degete./ Aud respirația ierbii, văd mugurii pocnind,/ aud muzica divină,/ mireasma florilor mă-mbracă,/ metafora mi-e soră,/ beau din tainicul izvor./ Poetul a plecat! Poetul a revenit!” (Lumina pașnică). Paula Romanescu (România, acad., scriitor, poet, traducător, eseist, critic de artă), cu Meritul Cultural în Grad de Cavaler din România, ne vorbește în versuri într-un mod cât mai estetic și
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Februarie 2016 Mi-e dor, ce vorbe simple aud în jurul meu! M-am întrebat, ce-i Dorul? și mă întreb mereu, De ești bătrân sau tânăr, îl simți etern în tine, Oriunde mergi prin lume în urma ta el vine; Ce tainic te-nveșmântă, de vrei ori de nu vrei Te ia, precum o maică de mână pruncul ei Și-așa, robit de-a pururi, tu nu mai ai ce-i face Și curge-atunci în tine nelămurita pace... Mi-e dor să
MI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373724_a_375053]
-
pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă și iată-mă așternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme și ușor surprins, și cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se știu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoție tulbure. Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am
CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL DE RODICA ELENA LUPU, EDITURA ANAMAROL, BUCUREŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373693_a_375022]
-
Cu ochii ațintiți adânc în nori Și întrebându-mă în pripă: Să fi avut cândva aripă? Iar de-am avut-o, când a fost?... De-mi are întrebarea rost, Înseamnă că demult, cândva, Strămoșul meu chiar le avea... Și înger tainic, pământesc, Îl văd, în cinul îngeresc, Zburând pe-acord de lerui-ler Între pământ și ‘naltul cer. * Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori, Făcând de întrebări rispă: De ce, doar urmă de aripă? Și cum de noi, în timpul
MUGURE DE-ARIPĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373741_a_375070]
-
Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să nu-ți ferești privirea De rănile ce dor, Să nu ascunzi iubirea În geana unui nor. Să-nveți ce-i fericirea În cel mai tainic zbor, Dar nu-ți feri privirea De rănile ce dor. Aprinde amintirea Pulsând într-un fior, Și-ascultă nemurirea- Al îngerilor cor. Să nu-ți ferești privirea... Referință Bibliografică: Rondelul veșniciei / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1783
RONDELUL VEŞNICIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373758_a_375087]
-
fost un vagabond - susține poetul - care, înainte de a fi nimeni în fața morții, își va aminti că a fost sau s-a făcut cândva rege. Pedro: M-ai convins că un om „normal” nu poate trăi în afara visului (= expresia cea mai tainică și mai impudică a ființei noastre), încât - am citit undeva - moartea sau nebunia pot fi consecința unei absențe totale a viselor?” Exemplele, de o imensă plajă interpretativă, ar putea continua la nesfârșit; la această ediție critică a operei lui Borges
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
de lume, pentru ca într-un sfârșit de octombrie, dar nu de timp cu spirit și ființă, un ocean de oameni, aproape toți cu un bob de lacrimă scurs din fântânița adâncă a sufletului să cânte „Mulți ani trăiască!”. Din ce tainice adâncimi izvorăsc oare iubirea, viața, despărțirea, reîntâlnirea?! Apa lacrimei se scurge, nu e dig pentru ea. Iar, odată acumulată în greul timp de suferință a artistului Gabriel Cotabiță avea termen de a fi zăgăzuită până la clipa verdictului. A căzut, însă
GABRIEL COTABIŢĂ. READUS DE LA ŢĂRMUL VIEŢII, DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373768_a_375097]
-
este o creație artificială sau secundară, de care ne-am putea priva după plac, ci locul comuniunii prin excelență cu Dumnezeu și cu semenii, împreună cu care formăm o comunitate de credință și de ideal, un organism viu, acela al Trupului tainic (mistic) a lui Hristos (cf. Efeseni 1, 22). 2. De ce anume este mai îndeaproape Biserica? Prima percepție despre Biserică este aceea a locașului de cult, a locului unde se adună credincioșii pentru rugăciune. În toate religiile există locașuri proprii de
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
și prin Care ne împărtășim cu aceleași Sfinte Taine. Ea este Taină a Bisericii și a unității Bisericii fiindcă în ea se pecetluiește unitatea de credință încununând Liturghia Cuvântului. Ea susține creșterea permanentă a creștinilor în Hristos, în Trupul Său tainic - Biserica - în comuniunea iubirii cu Iisus Hristos și între ei, Euharistia fiind prin aceasta un sacrament al împăcării , al iubirii și a unității profunde a oamenilor în Iisus Hristos, a mântuirii în El și prin El, așa după cum am mai
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
Charles Baudelaire) Ferestrele deschise de Teodor Dume sunt luminate de o candelă a frumosului, a sinceritații absolute, a unei sfințenii asumate, condiție sine qua non de a ajunge la esențele universale, poezia fiind teritoriul nelimitat al absolutului . Viata spiritului este tainică și fără Dumnezeu, autorul nu se vede pe drumul morții, cel mai semnificativ și mai profund eveniment al vieții. Poezia este accesitul transcendental, poetul refuză omul tragic, optează pentru tot ce este grațios ori sublim în acest paradis regăsit, întindere
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
Ta. Ploaia de-a veni, picuri îi voi fi... Și-o voi preschimba în zâmbirea Ta. Soarele-i poet, scrie azi pe cer, Poemul de lumini cald și maiestuos Eu în mâna lui sunt ca un penel Șoptind printre rânduri tainic și sfios. Mă îmbrac în nori albi și luminoși Și mă plimb pe cer cu raze în pălmi Le presar pe rând pe pământ voios Fredonând mereu cântecul etern. Iar în nopți târzii mă ascund în stele Ce încep și
IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384750_a_386079]
-
sfios. Mă îmbrac în nori albi și luminoși Și mă plimb pe cer cu raze în pălmi Le presar pe rând pe pământ voios Fredonând mereu cântecul etern. Iar în nopți târzii mă ascund în stele Ce încep și ele tainic să șoptească Peste lumea noastră versuri și poeme Ce le dă-ntâi lunii ca să le citească. Și-mpletind lumini ca și un ecou Mă renasc din valuri și din foc și Duh Și pictez în tihnă un sacru curcubeu, Ce ne
IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384750_a_386079]
-
stăine Mai mult ca pentru-a mele. ,, ............................................. reprezintă venerația pentru poezia văzută prin propia-i viziune, desfășurându-se într-o gamă de cuvinte bine stăpânite, ceea ce te face să nu le uiți: să le pui la suflet, tămăduindu-ți cele mai tainice cute ale inimii. Am descoperit în acestă antologie de autor ,, Arca de frunze ,, - un inevitabil locșor, un registru concentrat de idei și sentimente care s-au pictat în minte citindu-le, reflectându-le necondiționat într-o expoziție de grafică și
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DOR Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvară, ai sufletul curat, Ochi limpezi, azurii și haină de brocart Veselia vine, umple colțișorul Inimii și tainic zămislește dorul. Dor de rândunele, de fluturi și de soare Dor de pomi cu voaluri ce miros a floare, Dor de tril gingaș, suav de păsărele Dor de catifeaua nopților cu stele. Dor de dimineți cu gene-nrourate, Dor de
DOR de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384792_a_386121]
-
din nepusele, vechi balamale, iar lacătul a ruginit sub ploaia multor întrebări... dar gândul neostoit străbate chiar, zone astrale și necuprinsul se deșiră-n nesfârșite peregrinări. Pe zidul tăcerii a-nflorit tencuiala, ca un suspin, iar prin perdeaua zorilor, răzbat tainice chemări, și sub talpa pașilor neînduplecați, de-atâta chin, scâncește ecoul unui dor sufocat... de cugetări. Dar din caieru-anotimpului încâlcit, gândul toarce fiorul sălbatic, pe fus fără titirez, până traversez câmpia-nrourată, emoția curge, visul se-ntoarce și pe șevaletul
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
desprins din nepusele, vechi balamale,iar lacătul a ruginit sub ploaia multor întrebări...dar gândul neostoit străbate chiar, zone astraleși necuprinsul se deșiră-n nesfârșite peregrinări.Pe zidul tăcerii a-nflorit tencuiala, ca un suspin,iar prin perdeaua zorilor, răzbat tainice chemări,și sub talpa pașilor neînduplecați, de-atâta chin,scâncește ecoul unui dor sufocat... de cugetări.Dar din caieru-anotimpului încâlcit, gândul toarcefiorul sălbatic, pe fus fără titirez, până traversezcâmpia-nrourată, emoția curge, visul se-ntoarceși pe șevaletul de sub pleoape reîncep să ... III
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
înapoiat, Doamne, cu totul... în mine bate-ncet Supremul Înviat de-a Ta iubire! Obosisem, Isuse, să-l vând pe nimic și Nimicul din mine te căuta să-i umpli din nou cu viață Graalul și vidul de mine însumi, tainic... Vreau să respire-n voie a Ta bucurie, să nu-și mai simtă plumbul suferinței, din patimi și-a câștigat aurul tăcerii și-adevărul! Viața va-ncepe să-i fie vie când jertfa Ta o să-l învie, călcându-și pe
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
am de vânzare,Ți l-am înapoiat, Doamne, cu totul...în mine bate-ncet Supremulînviat de-a Ta iubire!Obosisem, Isuse, să-l vând pe nimicși Nimicul din mine te căutasă-i umpli din nou cu viață Graalulși vidulde mine însumi, tainic...Vreau să respire-n voiea Ta bucurie,să nu-și mai simtă plumbul suferinței, din patimi și-a câștigat aurultăcerii și-adevărul!Viața va-ncepe să-i fie viecând jertfa Ta o să-l învie,călcându-și pe moarteasemeni Ție,iertarea
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Spre zările albastre Îmi las sufletul să zboare , Înconjurat de fluturi , Purtat pe braț de vânt , Ca o petala roza , Din florile de vișin , Ca stropul cald de ploaie Ce cade pe pământ . În tainica răscruce , Aleg , să zbor spre astre . Ma-ndepartez de glie , Cu zâmbetul senin . În aripa-mi albastră , Am îmbrăcat visarea , Si dorurile , toate , Le-am pus într-un ulcior . O sa adap izvorul Ce curge către mare , S-ascunda-adanc în valuri , Si
VISE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385261_a_386590]
-
cu-n zâmbet tăcutele suspine, Și-n cămăruța inimii iubirea înflorește. Când vălul rece al tăcerii iar s-așterne, Aș vrea ca-n visul meu feeric tu să vii, Prin pulberea de stele al iubirilor eterne, Doar tu iubite, călăuză tainică sa-mi fii. Citește mai mult Frigul viețiiSpre mare-albastră zilele-mi se scurgși-n vene frigul vieții îmi pătrunde,Nu pot în brațe iubite să te strâng,Iar iedera tristeții, sufletu-mi cuprinde.Pe-o aripă de gând vii iarăși lângă
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
cu-n zâmbet tăcutele suspine,Și-n cămăruța inimii iubirea înflorește. Când vălul rece al tăcerii iar s-așterne,Aș vrea ca-n visul meu feeric tu să vii,Prin pulberea de stele al iubirilor eterne,Doar tu iubite, călăuză tainică sa-mi fii.... XXII. CLIPA DE TRISTEȚE, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017. Clipa de tristețe Tu lângă mine doar o zi de-ai sta, Prin ploaia de petale să umblăm Și tainic să
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
călăuză tainică sa-mi fii.... XXII. CLIPA DE TRISTEȚE, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017. Clipa de tristețe Tu lângă mine doar o zi de-ai sta, Prin ploaia de petale să umblăm Și tainic să m-ascunzi în palma ta, De puntea către lume, să uităm. Și aș mai vrea să-mi dai o noapte, Iar brațul tău să-mi fie căpătâi, Să mă-nvelești în mii de șoapte, Obrazu-nmiresmat, să mi-l mângâi
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
o să mi-o găsesc, Printre petalele de tandafiri, Voi învăța să uit și să iubesc, Chiar dacă inima bate printre spini, ... Citește mai mult Clipa de tristețeTu lângă mine doar o zi de-ai sta,Prin ploaia de petale să umblămși tainic să m-ascunzi în palma ta,De puntea către lume, să uităm.Și aș mai vrea să-mi dai o noapte,Iar brațul tău să-mi fie căpătâi,Să mă-nvelești în mii de șoapte,Obrazu-nmiresmat, să mi-l mângâi
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
-n vise nu te-aș auzi, nici liliacul n-ar mai înflori, iar dimineața, nu m-aș mai trezi, de n-ai fi tu iubite-n fiecare zi. Și-o să păstrez, din primăvara-n care te-am știut, din amintirea tainică a primului sărut, din calda-mbrățișare și tandrul început și vraja sentimentului, cândva pierdut. Mi-i dor de zâmbetul tău minunat, dar ești departe și iarăși s-a-nserat, tristețea-mi bate-n geam, însă un flaut fermecat șoptește-ncetișor:,, să știi că
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
-n vise nu te-aș auzi,nici liliacul n-ar mai înflori,iar dimineața, nu m-aș mai trezi,de n-ai fi tu iubite-n fiecare zi. Și-o să păstrez,din primăvara-n care te-am știut,din amintirea tainică a primului sărut,din calda-mbrățișare și tandrul începutși vraja sentimentului, cândva pierdut.Mi-i dor de zâmbetul tău minunat,dar ești departe și iarăși s-a-nserat,tristețea-mi bate-n geam, însă un flaut fermecatșoptește-ncetișor:,, să știi că el nu
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]