949 matches
-
-se și căzând și iar ridicându-se, râzând și strigând în limba lui dorințe pe care doar Rafael pare să le înțeleagă. Nu vrea să plece de aici deocamdată, asta e limpede, încă nu-i e să se ducă după tataie... — P-ăsta nu ți-l dăm. E prea mic. Abia l-am înțărcat și, oricum, maică-sa n-are altă treabă decât să aibă grijă de el. Bătrânul se sucește spre el și-l întreabă, pe tonul unei discuții ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
deja o sinteză care mie îmi scapă ? Timorat, mă întorc la cîrciuma mea să beau o bere. Singur... Visul unei nopți de mai — După cîte ai povestit pînă acum, am impresia că intri în categoria „bărbatului tradițional” ! — ! ? — Studii de piață, tataie, stiluri de consum, lasă, nu te obosi matale - mă ia B. peste picior. Ia să vedem : Nu face cumpărături fără o listă pregătită de acasă - de regulă, de către nevastă. Așa e ? — Da’ bineînțeles ! recunosc eu. Da’ să știi că pînă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Într-o zi,de la o discuție lejeră, am ajuns să-l întreb pe tata la ce vârstă a început să fumeze. El mi-a zis că la vârsta de 20 de ani. Asta a pornit de când mamaia și tataia au avut un accident. Atunci s-a apucat fiindcă așa a simțit el. Părinții săi l-au avertizat că este un viciu periculos, dar el nu i-a ascultat și a zis că hotărârile în viață îi aparțin. Cu timpul
ÎNTÂMPLARE CU DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by LEPĂDATU BEATRICE, FINICHIU EUGENIA-LUMINIŢA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2027]
-
așază, se ridică și aproape că dispare, și un bătrîn al satului, probabil o rudă a colegului vostru defunct, care, neavînd subiect de conversație, te Îmbia cu un vin acru. La al treilea pahar te-ai auzit spunîndu-i: Să trăiești, tataie, iar el ți-a răspuns că ar vrea să mai trăiască, dar că acum l-au pus În pămînt. Avea o față scofîlcită, prin șanțurile ei luceau lacrimi, care atîrnau apoi În mustața albă, mare, răsucită. N-ai mai apucat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tonul discuției - ca să compenseze din neajunsurile vîrstei, ale vieții grele. — Îu, Doamne iartă-mă, te pomenești c-oi fi și surd. — Ete că adormi domnu’. Că vruiam să-l Întreb dacă știe ce cultură se vede acia pe geam. — Orzoaică, tataie, zice tipul deschizînd pe jumătate un ochi și privind pe fereastră. Om fi noi de la oraș... Comandantul mă dă pe ușă afară. — Ai fost acasă? Așa ars? Păi și ce mai vrei?... Înseamnă că n-ai nimic. Lasă-mă bă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
înfiorându-se... Un plâns înăbușit a pornit să-i zguduie trupul, în timp ce strigătele de durere ale răniților din jurul lui se țeseau ca un zbor de viespi... Ai avut mare noroc că prima oară ai trecut prin mâinile domnului colonel doctor - „Tataia”, cum îi spunem noi - și a căpitanului doctor, ajutorul lui. Amândoi au mâini de aur, dar și suflete mari! Te-au salvat de la amputarea piciorului rănit. După ce s-a consolida osul, ai să poți merge de-a binelea - a apreciat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un picior beteag pe viață? M-am ales! Dar ce, nu și-au rupt și alții un picior? Și-au rupt. Însă una-i să ți-l rupi și alta-i ca glonțul să ți-l facă țăndări. Noroc de „Tataia, colonelul doctor, și, ajutorul lui, căpitanul - oameni cu suflet... Mulțămită lor mă mai pot mișca de ici-colo, că altfel... Picior de lemn, nenicule, și gata! Către amiază s-a arătat și un pui de soare. Trenul s-a oprit de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
scrisul. El și-n somn scrie procese-verbale. P.2. Dar la dumneata nu-i cazul. Ești deja pe penal ce nu s-a mai văzut. De unde vii? M. De sus...dinspre steaua aia... P.1. Aha. E și stelist pe deasupra. Tataie, ai pus-o!! Că ai trecut pe roșu, treacă meargă, ăi fi daltonist. Că ai confundat strada cu pista de aterizare, iarăși treacameargă că la așa ceva, ca țară gata să intre în NATO, nu facem mofturi, dar că te-ai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ai să te duci la pădure, să aduci un car cu lemne. Că, uite, e toamnă, și ca mâine are să vină iarna. Iar soba, săraca, nu știe să facă altceva decât să ardă lemne, ca să ne deie nouă căldură. - Bine, tataie, am să mă duc eu la pădure, că știu unde-i, da’ oare cum am să mă descurc eu acolo singur?!... - Aș merge și eu cu tine, dar nu am cum. Am niște treburi pe care nu le pot lăsa
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pădure, că știu unde-i, da’ oare cum am să mă descurc eu acolo singur?!... - Aș merge și eu cu tine, dar nu am cum. Am niște treburi pe care nu le pot lăsa de azi pe mâine. Așa că... - Da, tataie, da’ ce-am să mă fac eu în pădure?... - Ei, lasă că ai s-o scoți tu la capăt, am eu credința asta. Are să te învețe ea nevoia ce și cum să faci. Când a auzit flăcăul că nevoia - cine
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
în întâmpinare, fudul nevoie mare de isprava feciorului: - Brava ție, dragul tatii! Brava! Ai făcut o treabă tare bună, de om priceput. Nici eu nu o făceam așa. Ai văzut tu că nevoia ți-o sărit în ajutor? - Care nevoie, tataie hăi, că am strigat-o până ce am răgușit, da’ nevoia asta a matale nici nu m-o auzit. Sau s-o făcut că nu mă aude... - Ei, află tu, măi băiete, că tot nevoia te-o ajutat. Numai că tu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
am făcut o moacă îndeajuns de agasată ca să-i stopeze orice elan. Îmi pare rău, dar altminteri era peste poate. Tot atunci, un mecanic Metrorex ne salută complice din ochi și-l ia pe accidentat la per tu: „Nu mișca, tataie, și trage-ți picioarele de pe scară, că nu e bine să stai cu ele în sus“. Ce-i drept, o cam băgasem pe mânecă: sângele îi curgea tot mai tare din cap - după batista mea și a Taniei ne-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sfielnică la poartă, apoi încă una. La post, câinele latră, iarăși, furios. Dă să sară peste gard și să se răfuiască cu cel de dincolo. Dumitru tușește adânc și scuipă sânge. Încet-încet, ajunge la poartă. “Ce-i, Costele?” “Nea Dumitre, tataia trage să moară. Crez că i-a venit ceasu’...” “Și?” Și m-a trimes după mătale. Cică are să-ți spuie ceva. Să fii repede, așa mi-a zis, că numai mătale poți să-l mântui, să-i iei piatra dă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Care te țin în contra dorinței tale de a pleca. Ai de muncit ca să construiești cu așa materie o familie. Să construiești o carte. Ce este scrisul pentru mine? Cui să pun întrebarea? Cărui strat al meu? Poveștile mi le zicea tataie. Tinerețe fără bătrânețe, Punguța cu doi bani, David și Goliat, Păcală și Tândală, Noe, Adam și Eva. Cântecele tot el. Mai întoarce, Doamne, roata vieții, Înger, îngerașul meu, Am văzut lumina cea adevărată, Veșnica pomenire. Poeziile le făcea Moșul, tatăl
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
guvern) Magazia de lemne a poetului a fost și ea agresată Se uită la mine cu multă atenție distributivă un june hip-hop și-mi spune mai multe vorbe clare pe când își mângîie absent cercelul din urechea dreaptă. Zice așa: "ascultă, tataie, poetul național al românilor este Bacovia". Îl privesc zăpăcit, mărturisesc sincer că nu mă așteptam la asemenea provocare, așa că bâigui intimidat: "june de cartier, pe ce te bazezi?" Nici nu isprăvesc eu bine să-mi duc până la capăt întrebarea că
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
explică simbolul monumentului, și momentul este precedat de fuga feciorului șturlubatic care, dintr-o Dacie papuc, apucă un steag mare, din acela cu gaură, și se așează de-a dreapta statuii în toată vremea cât ține expozeul. Printre participanți fojgăie un tataie cu pieptul plin de decorații; organizatorii îl dau rușinați deoparte, el se supune blând-ascultător și revine pe neașteptate printre domnii și domnițele din Apus, de fiecare dată când aceștia se nemuresc fotografic, și strică totul cu ale sale medalii și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
România, prin Covasna și Harghita. Adevărată pacoste pe lumea necăjită! Marți, 10 august 2010. Va sosi musafira așteptată. Puțin după ora 13 sosește scuzându-se de întârziere, fiindcă s-a oprit un pic și pe la Buzău să vadă casa lui Tataia (bunicul), în care s-a născut. Un gest frumos pe care și eu l-aș fi făcut într-o situație asemănătoare. La o oră după sosire, șoferul care a adus-o pleacă în drumul său. Rămânem în doi și sporovăim
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și drăguță. I-am văzut și mai ’nainte. Polițistu’ ăsta a speriat-o. — Ia ascultă, Mancuso, strigă sergentul. Ești singuru’ om din corpu’ de poliție în stare să-ncerce s-aresteze un băiat care-i cu mama lui. Și pe tataie ăsta de ce l-ai adus aici? Dă telefon familiei să vină să-l ia. — Vă rog, nu faceți asta, se rugă domnul Robichaux. Fiica mea-i ocupată cu copiii. N-am fost arestat în viața mea. Nu poate să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lacrimi în ochi. Nepoții mei mă respectă. — Isuse Cristoase, exclamă sergentul. Să-ncerci s-arestezi un copil de lângă mama lui și să-mi aduci aici pe tata mare al cuiva! Pleacă dracului de-aici, Mancuso, și ia-l și pe tataie cu tine. Zici că vrei s-arestezi indivizi suspecți? Ți-arăt eu ție! — Da, domnule, spuse umil Mancuso, scoțându-l afară pe bătrânul care plângea. — Ăăău! exclamă Jones, ascuns în norul său de fum. * Înserarea se așternea în jurul barului Night
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de fanatic. Bruno Îl ascultase distrat. După spusele individului, mișcarea apăruse În Germania; se inspira desigur din nu știu ce opuri de alchimie, dar era legată și de mistica renană. Chestii pentru poponari și naziști, se pare. „Vâră-ți crucea În cur, tataie...”, se gândi visător Bruno, trăgând cu coada ochiului la fundul neveste-sii - o frumusețe -, care Îngenunchease lângă aragazul de voiaj. „Iar la urmă vâră-ți și roza...”, Încheie el În gând, când ea, cu sânii goi, se ridică poruncindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și pe mine mă plictisește, și nu ne-am mai dus niciodată. — Cioc, cioc ! Ridic ochii cu o tresărire și În pragul ușii se află Kerry, cu paharul de vin În mînă. Gata masa ! — Mersi, zic. Venim acum. — Haide, măi tataie, măi ! Kerry Îl ceartă cu degetul, arătînd spre cutii. Tot unde te-am lăsat te găsesc ? — E greu, mă trezesc scuzîndu-l. SÎnt multe amintiri În cutiile astea. Lucruri pe care nu le poți arunca pur și simplu la coș. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în România asta de după democrație, de zici că ce-i aia. Lihneală de hoție! Uite, că eu încă mă dau de tânăr, aici, la calapod, dar tot îmi dau seama că nu e bine. Prea fură toți, bre! Zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-mi ziceau. Nu mă lua la pertu, dacă am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acum! Ajungea pe vremuri Jambirică Brandaburlea să ne reprezinte în Sudica, unde am auzit că l-au trimis acuma? Democrația e una, iar diplomația e cu totul altceva. S-a mai pomenit să-i spună tineretul unui diplomat de carieră tataie? - Îmi pare rău, zâmbi pirpiriul. Eu așa zic la domni în vârstă. E simpatie, nu-i mișto. Îi respect. Chiar am prețuire. Pă bune, că știu și eu ce e aia bătrânețe, să te dea toți de-o parte, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]