959 matches
-
oprindu-ne între doi gutui. Câinele negru ca un diavol clănțănea dement, fugind în sus și-n jos pe lanțul lui, slab de i se vedeau coastele. Pentru atâta strofocare, primea-n fiecare chindie o mână de coji de mămăligă. Tataie ieșea în prag, fără să arate bucurie, bătrân și voinic, cu țepii bărbii albi, alb și pe capul aproape complet ras, doar cu o dungă de păr mai întunecat la mijloc. Casa lumina albă ca de coajă de ou pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sub căciuli și broboade, cu vreo două nunți - a lui mama și a lui Tanti Sica, recunoșteam pozele, căci le aveam și noi în geanta roșie - și cu un militar cu flintă lungă, cu baionetă, mai înaltă decât el. Era tataie, Badislav Dumitru, care acum turna țuica fiartă în cănițele de lut, mici cât degetarele. Țopăiam prin pat, pe când oamenii mari se așezaseră pe scăunașele cu trei picioare, în jurul mesei rotunde și se cinsteau. Amurgul aproape-mbeznat, mirosul de oaie și țuică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cât degetarele. Țopăiam prin pat, pe când oamenii mari se așezaseră pe scăunașele cu trei picioare, în jurul mesei rotunde și se cinsteau. Amurgul aproape-mbeznat, mirosul de oaie și țuică fiartă cu piper, pălăvrăgeala monotonă în care vocea stinsă, gâjâită a lui tataie se auzea din când în când ca din alt timp și din altă lume, toate erau ciudate și solemne, și au crescut încă în nepământesc când s-a aprins lampa de gaz, cu sticlă și oglinjoară rotundă, pe perete. Ființe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
transparentă, sclipiri și întunecime, grave ca la Cina cea de taină, o tăcere cum doar la țară se poate lăsa, mă liniștiseră, mă încremeniseră cu ochii largi lângă masa cea pătrată, pe care radioul străvechi și ochelarii bătrânești ai lui tataie formau un fel de prăfoasă natură moartă. Sora mamei, care trebăluise pe la cuptor, intră cu mămăliga, o trânti în mijlocul unei măsuțe rotunde și aduse apoi străchinile cu pui fript și una mai mică, smălțuită și-nflorată, cu mujdei alburiu. O
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vechi și dormeam un somn greu, auzind prin pereții subțiați ai visului cum cade zăpada-n ogradă. Ghemuit ca un făt într-o burtă de lână veche și paie foșnitoare, mâncat de zeci și sute de purici, visam visele lui tataie, lângă capul cărunt al căruia îmi odihneam capul. Când, speriat de vreo cucuvea, deschideam ochii în beznă, vedeam clar, albăstruie, discretă, fluturătoare, o aură de lumină pură în jurul craniului țepos, nimb intens ca flacăra ochiurilor de aragaz la ieșirea din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bolta țestei, fiecare cu un clopot bătând a pogribanie, până când pielița sidefie se spărgea în sute de locuri și clopotele neuronale se deschideau mirific, asemenea crinilor de mare pe pe-dunculii lor, legănîndu-se deodată, ondulând în vântul solar al aurei lui tataie. Coboram atunci într-o Scitie delirantă. Șirul de sănii fără zurgălăi, trase de căluți cu coame înfoiate, cu copitele înfășurate în fâșii de piele, ducea spre mântuire tot clanul Badislavilor, cu voinici, vâji, prunci și muieri, cu grâu, cu halci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor albe, cu mâneci largi, un cârd de păsări mari de apă, înșelate asupra vremii și-ntoarse pe Dunăre înainte de desprimăvărare. Sorții căzură de data asta asupra unui băiat ce avea să devină bunicul lui moș Babuc, adică al lui tataie. Era copil de pripas, și nu ca oricare. Un cârd de fetițe din sat ieșiseră, cu zece primăveri în urmă, la cules brândușe și toporași în crângul din preajmă. Se-ncununau cu ele și rătăceau printre copăceii cărora le-nverzise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mea imaginea asta? Era măcar adevărată? Mai mult decât pata propriu-zisă, îmi aduceam de fapt aminte de mirarea mea când o priveam. Oare mamaia mea, pe care nu mi-o aminteam deloc, ca și când mama ar fi fost făcută doar de tataie, furase un fluture? Sau, sorindu-se goală pe malul Sabarului, pe când o purta în pântec pe mama, fusese atinsă de umbra unor aripi delicate? Am zăcut în pat până s-a făcut noapte intensă, tăiată doar în felii de dungile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putea ieși, așa cum ieșim, în clipa morții, prin locul din creștet, dintre patru oase-mbinate, ce rămâne moale atâta vreme. Mama era translucidă ca un zgârci prin care pătrundea în sfera mea o lumină de dimineață. Vorbeam, firește, despre Tîntava, despre tataie, despre frații și surorile ei, despre locurile unde mai stătuserăm până să ne mutăm aici, în Ștefan cel Mare. Îmi povestea despre Groapa lui Ouatu, un iaz din marginea satului unde copiii mergeau să se scalde, ieșind câteodată cu picioarele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i nici o mîntuire/ În regi, ciocoi sau dumnezei,/ Unire, muncitori, unire/ Și lumea va scăpa de ei!" Despre regi știa și Mircea că fuseseră răi, cu toate că, la fel ca despre Isus Hristos, nu prea știa când trăiseră. La țară, la Tîntava, tataie mai avea câțiva bani pe care era un cap și scria Regele Ferdinand. Mai fusese și un rege Carol, dar nu se știa ce făcuse și când trăise. La școală nu se vorbea decât despre voievozi. Tot ce se știa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari și să veniți doar în vizită aici, pentru că truda pământului este neostoită, iar pământurile noastre nu mai sunt ale noastre. Bunicul avea o carismă aparte, iar obrajii săi rotunzi îi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari și să veniți doar în vizită aici, pentru că truda pământului este neostoită, iar pământurile noastre nu mai sunt ale noastre. Bunicul avea o carismă aparte, iar obrajii săi rotunzi îi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
deloc experiență cu femeile? întreabă taximetristul. Mamă, se îngrozește Părințelul, era o diavoliță, Ana Pauker era o copiliță pe lîngă ea, spioană de catalog, completează Curistul, i-am spus și eu, reia Roja, nici nu știi de ce-ai scăpat tataie, putea s o pățească de zece ori mai prost, se gîndește. Liniștiți-vă, se distrează șoferul, eu vă pot învîrti pe străduțele astea pînă vi se face lehamite, chiar înainte să urcați am făcut plinul, așa că putem să-i dăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că se sufocă, iar Mugurel îi simțea slăbiciunea și se smiorcăia și mai tare, pornit parcă s-o ucidă. Știa că are putere asupra ei și-i plăcea s-o chinuie. O amenința cu lasă că te zic io lu’ tataie că mă ții pe-ntuneric să nu pot să-mi fac lecțiile și să vezi ce-o să-ți facă tataie... Se punea la mintea lui și se lua în gură cu el, păi, nu vedea că pe tac-su mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că are putere asupra ei și-i plăcea s-o chinuie. O amenința cu lasă că te zic io lu’ tataie că mă ții pe-ntuneric să nu pot să-mi fac lecțiile și să vezi ce-o să-ți facă tataie... Se punea la mintea lui și se lua în gură cu el, păi, nu vedea că pe tac-su mare îl doare-n fund, că n-a mai dat de un an pe aici să-i întrebe de sănătate? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gură cu el, păi, nu vedea că pe tac-su mare îl doare-n fund, că n-a mai dat de un an pe aici să-i întrebe de sănătate? Nu mai poate el că stai pe-ntuneric. Din partea lui tataie, poți să stai și afară-n ger’ și Mugurel că d-aia nu mai vine tataie, las’ că știu io, că ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-a mai dat de un an pe aici să-i întrebe de sănătate? Nu mai poate el că stai pe-ntuneric. Din partea lui tataie, poți să stai și afară-n ger’ și Mugurel că d-aia nu mai vine tataie, las’ că știu io, că ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și o să te-njure ca să te-nveți minte. O să vină el, o să vină, o să-ți arate el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe-ntuneric. Din partea lui tataie, poți să stai și afară-n ger’ și Mugurel că d-aia nu mai vine tataie, las’ că știu io, că ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și o să te-njure ca să te-nveți minte. O să vină el, o să vină, o să-ți arate el ție, striga Mugurel îndârjit, înrăit, pătimaș, împărtășind totodată nădejdea Mirelei că, într-o bună zi, s-or pomeni cu bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vreme, ca și cum nici el n-ar fi de pe-aici, din lumea asta; parcă ar vrea să ghicească, să miroasă, înainte să i se spună... În vremea din urmă, Mugurel o învinovățea smiorcăindu-se-n draci că o spune lui tataie, nu doar pentru că-l ținea fără lumină și mai mult nemâncat, ci și pentru Petrișor; cine a pus-o să-i facă un frate? Nu-i trebuie, și așa le e greu, și uite că din pricina frățiorului ăstuia, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru că-l ținea fără lumină și mai mult nemâncat, ci și pentru Petrișor; cine a pus-o să-i facă un frate? Nu-i trebuie, și așa le e greu, și uite că din pricina frățiorului ăstuia, nu mai dă nici tataie pe la ei... Ea îi spusese în câteva rânduri ce gânduri are cu Petrișor, că o să-l dea, iar Mugurel parcă ar fi meditat la chestia asta; încă nu se decisese dacă maică-sa ar face bine sau rău. Când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru ca apoi să ai ce uita... Peste trei zile însă, duminică, n-ar fi avut cum să-l uite pe Petrișor. Duminică, pică, pe nepusă masă, bătrânul, tizul lui Petrișor, deh, și Mugurel că ce dor i-a fost de tataie și că abia așteaptă vacanța să se ducă la Câmpulung... De mai bine de un an, nu mai dăduse pe aici. Mirela își amintea că ultima dată când îl văzuseră fusese cu patru-cinci luni înainte până să-l caute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trimisese vorbă, tot prin frate-său, că i-a făcut un nepot pe care l-a botezat ca pe el, Petre-Petrică-Petrișor, și unde mai pui că-i zice și Dogaru. Numele lui întreg, deh, ce s-ar mai fi bucurat tataie.... Care bucurie de cap să ne fie, Mirelo, s-a speriat bătrânul de copilul ăsta la fel ca Velicu... Și tatăl ei, ca și tatăl lui Petrișor, s-a dat la fund. Uite însă că, după un an și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n plus și-o pagubă. Acum chiar că s-ar putea lipsi de ajutorul bătrânului, are destui bani ca, măcar pentru o vreme, să nu se mai plângă de foame. Și dacă i-ar da cu sacoșa-n cap lui tataie și l-ar da dracului, că nu mai are ce căuta la ușa ei? Păi, dacă pe el atât l-a dus capul, să se poarte cu singura lui fată ca și cu o străină... Ba bine că nu. Prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cuvenea să nu uite, vezi, că și altă dată o ajutase. Se sacrificase, își vărsase sângele, Mirelo, nu mai știi cine pe cine ajută când ne agățăm ca disperații unii de alții ca să scăpăm de înstrăinare. Mugurel îi povestea lui tataie cum că pe Petrișor l-a dat mama la niște străini bogați. Am scăpat de el, tataie, și lui îi e mai bine acolo, la oamenii ăia. Bătrânul clătina din fața lui osoasă de culoarea vinului, inspirând o vitalitate neostoită, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu mai știi cine pe cine ajută când ne agățăm ca disperații unii de alții ca să scăpăm de înstrăinare. Mugurel îi povestea lui tataie cum că pe Petrișor l-a dat mama la niște străini bogați. Am scăpat de el, tataie, și lui îi e mai bine acolo, la oamenii ăia. Bătrânul clătina din fața lui osoasă de culoarea vinului, inspirând o vitalitate neostoită, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă, cum adică l-a dat? Mirela îi confirmă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]